Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Albul biroului, roșul păcatului | Autor : Nimfo_Girl - 2025-12-13
Citita de 297 ori - Nota 4.67 (6 voturi) | | | Capitolul 1: Surpriza din living
Am urcat treptele cu pași grei, simțind cum tocurile inalte îmi tăiau efectiv în tălpi după o zi nesfârșită de ședințe. Tot ce visam era un duș rece și să mă descalț de sandalele astea albe, superbe, dar criminale. Rochia taior, de un alb imaculat, mă strângea acum ca o carcasă; era atât de mulată pe talia mea mică și pe fund încât simțeam fiecare mișcare a materialului pe pielea goală. Faptul că plecasem de dimineață fără nimic dedesubt fusese o decizie impulsivă, care acum, la finalul zilei, mă făcea să mă simt vulnerabilă și ciudat de expusă sub lumina holului.
Am descuiat ușa și am intrat în semiîntunericul casei. Voiam doar liniște, dar dinspre living se auzeau voci joase și lumina albastră a televizorului care dansa pe pereți.
— Dan? Am ajuns, am murmurat eu, aruncându-mi cheile pe masă și sprijinindu-mă de perete ca să-mi trag sufletul.
Când am pășit în pragul livingului, m-am înghețat. Soțul meu nu era singur. Pe canapea, relaxați, cu câte o bere în mână, stăteau Alex și Victor. Pe ecranul uriaș al televizorului rula un film deocheat, imaginile explicite luminându-le fețele concentrate.
— Uite cine a venit, a spus Dan, ridicându-și privirea și fixând-u-mă cu o intensitate care m-a făcut să tresar. Te-am așteptat, draga mea. Ai întârziat.
M-am simțit instantaneu dezvelită. Sub privirile celor trei bărbați, albul rochiei mele părea să strige „privește-mă”. Eram obosită, dar atenția lor bruscă a trimis un fior electric direct în stomac.
— Nu știam că avem musafiri... am reușit să spun, încercând să-mi îndrept spatele, mișcare care a făcut decolteul rochiei să se caște periculos.
— Musafiri? Sunt prietenii noștri, a zis Dan, ridicându-se în picioare. Și toți am observat același lucru.
A făcut câțiva pași spre mine, în timp ce ceilalți doi au rămas nemișcați, lipiți de canapea, scanându-mi silueta de la picioarele lungi, puse în evidență de sandale, până la sfarcurile care, din cauza adrenalinei și a privirilor lor, începuseră să impungă cu nerușinare prin stofa subțire.
— Ești transpirată, obosită... și atât de provocatoare în albul ăsta, a continuat Dan, ajungând lângă mine.
Mi-a trecut mâna peste talia subțire, coborând-o apoi lent pe curbura fundului meu mic, strâns în materialul mulat. Am simțit cum degetele lui testează dacă port ceva pe dedesubt. Un rânjet i-a apărut pe față când a realizat că e doar piele sub degetele lui.
— Băieți, uitați-vă la ea, a spus Dan cu o voce răgușită, întorcându-mă ușor ca să mă poată vedea mai bine din toate unghiurile. A venit de la muncă „gata pregătită”. Fără chiloți, cu sfarcurile astea care par că vor să rupă rochia...
— Rochia aia stă să crape pe ea, a intervenit Victor, vocea lui fiind plină de o poftă animalică. Iar tocurile alea... Dumnezeule, roșcata asta vrea să ne înnebunească.
Simțeam cum genunchii mi se înmoaie. Oboseala se transforma rapid într-o nevoie viscerală. Felul în care mă analizau, ca pe un obiect prețios dar destinat folosinței lor, mă umplea de o umiditate fierbinte.
— Dan, sunt obosită, am încercat să protestez slab, dar vocea mi-a trădat dorința.
— Ești exact cum trebuie să fii, a șoptit soțul meu la urechea mea, în timp ce Alex se ridica și el de pe canapea, apropiindu-se de mine din față. Ești a noastră în seara asta. Adica nu te duci la culcare. Ramai cu noi, nu te duce la somn.
Capitolul 2: Pariul și licoarea roșie
Dan a mers la barul din colț și a scos o sticlă de Cabernet, un roșu sec, aproape negru la culoare. Dopul a ieșit cu un pufnit sec, iar sunetul licorii curgând în pahare a umplut liniștea tensionată. Mi-a întins un pahar, degetele lui atingându-le pe ale mele într-o mângâiere scurtă, posesivă.
— Bea, draga mea. Ai nevoie de puțin curaj pentru ce urmează, a spus el cu un zâmbet enigmatic.
Am luat o înghițitură lungă. Vinul era rece, aspru, lăsându-mi o dâră stacojie pe buze. M-am așezat la masa rotundă din mijlocul camerei, pe un scaun înalt, lăsându-mi picioarele lungi, încă încălțate în sandalele albe, să se încrucișeze provocator. Rochia taior s-a ridicat periculos de mult pe coapsele mele subțiri, lăsând la vedere pielea albă, fină.
— Jucăm poker, a anunțat Dan, trăgând un scaun lângă mine. Dar nu pe bani. Banii sunt plictisitori. Jucăm pe „texturi”. Fiecare mână pierdută înseamnă un articol de îmbrăcăminte în minus. Sau... o pedeapsă la alegerea celui care câștigă.
Alex și Victor s-au așezat de cealaltă parte a mesei. Privirile lor erau lipite de decolteul meu, acolo unde sfarcurile încă se răzvrăteau sub albul imaculat al stofei.
— Sper că ești pregătită să pierzi, a șoptit Victor, amestecând cărțile cu o îndemânare care mă făcea să mă gândesc la ce alte lucruri știe să facă cu degetele alea lungi.
Prima rundă a fost rapidă. Am pierdut. Dan s-a ridicat, a venit în spatele meu și, cu o mișcare lentă, a desfăcut nasturele de la gât al rochiei mele. — Încă nu, a spus el, văzându-mă că dau să o dau jos. Doar puțin câte puțin.
La a doua rundă, norocul mi-a întors spatele definitiv. Tensiunea era atât de mare încât simțeam cum mi se umezesc palmele pe cărți. Am fost forțată să scot rochia. Am rămas în picioare, pe tocurile de 12 cm, purtând doar un set de lenjerie de dantelă neagră pe care o pusesem dimineață pe sub alb, tocmai pentru un astfel de moment de contrast. Dantela neagră pe pielea mea palidă și părul roșu ca focul i-a făcut pe băieți să scoată un geamăt colectiv.
— Dumnezeule, ești o operă de artă, a murmurat Alex, ochii lui devorându-mi talia de viespe și sanii care abia erau acoperiți de cupele de dantelă.
Ultima mână a fost cea decisivă. Dan a etalat un careu de ași. M-a privit fix în ochi, apoi s-a lăsat pe spate în scaun, desfăcându-și picioarele.
— Ai pierdut tot, draga mea, a spus el, vocea lui devenind joasă și autoritară. Și pentru că eu sunt soțul tău și te cunosc atât de bine... știu că pedepsele mele îți plac cel mai mult.
Inima îmi bubuia în piept. M-am uitat la el, așteptând ordinul, simțind cum dorința de a fi „share-uită”, de a fi obiectul fanteziilor lor comune, mă făcea să tremur pe tocuri.
— Nu mie trebuie să-mi mulțumești pentru jocul ăsta, a continuat Dan, făcând un semn spre Victor. Victor a fost cel care a insistat să te vadă așa de aproape. Îngenunchează între picioarele lui. Vreau să-l servești exact așa cum știi tu mai bine, în timp ce eu și Alex te privim și ne terminăm vinul.
M-am simțit mică, dar incredibil de puternică în același timp. M-am ridicat de pe scaun, pășind pe tocurile înalte spre Victor. Dantela chiloților mă strângea, iar umiditatea de acolo era deja insuportabilă. M-am lăsat lent în genunchi pe covorul moale, între picioarele lui Victor, simțindu-i respirația sacadată deasupra capului meu.
— Fă-l să urle, draga mea, a ordonat Dan de pe margine, sorbind din vinul roșu cu o satisfacție crudă.
Victor și-a desfăcut fermoarul cu mâini tremurânde, iar eu m-am aplecat spre el, cu părul roșu căzându-mi pe umeri, gata să încep ritualul care avea să transforme livingul nostru într-un templu al desfrâului.
Capitolul 3: Banchetul și rotația dorinței
Eram în genunchi, cu spatele perfect drept, sub tocurile albe, în fața lui Victor. Mă simțeam ca o regină căzută, dar cu o putere imensă. Când el și-a eliberat erecția, aceasta a țâșnit spre mine, mare și fierbinte, gata să fie primită. Dan și Alex urmăreau fiecare mișcare de pe scaunele lor, sorbind din vin.
Mi-am lăsat părul roșu să cadă ca o perdea în jurul feței, izolându-mă de restul camerei. Am întins mâna și am prins virilitatea lui Victor, simțind greutatea și pulsația ei în palma mea. Am început lent, cu vârful limbii, explorând, mângâind, înainte de a-l trage adânc în gura mea. Am scos un geamăt înfundat, dar Dan a intervenit imediat, cu o voce aspră:
— Nu-l menaja, roșcato. Vreau să-l vezi cum se rupe de plăcere. Trebuie să-i simți coastele cum i se frâng. Trage-l tot!
Am ascultat. M-am aruncat asupra lui cu o ferocitate subită. Am început să mă mișc într-un ritm rapid și profund, simțind cum gâtul mă doare, dar nevoia de a înghiți toată acea lungime și grosime era mai puternică decât orice inconfort.
Victor și-a închis ochii, capul i s-a lăsat pe spate. M-a apucat de părul roșu cu ambele mâini, ghidându-mă. În acel moment, mâna lui Alex a aterizat pe sanii mei, strângându-i brutal peste dantela neagră. Am scos un sunet de plăcere combinată cu durere. Alex îmi frământa sânii, în timp ce eu lucram cu gura la picioarele lui Victor.
— Așa, așa, nimfomană mică, a șoptit Alex, coborându-și degetul spre centrul meu, unde dantela chiloților era deja udă leoarcă. Ești o fetiță rea.
Când... |
 |
|
