Ne pregătim să plecăm la mare.
Eu Anca, soțul meu Sandu, fetița noastră în vârstă de 4 ani Maria. Eu am 28 ani, soțul 30.
Împreună cu noi o sa mai vina și un prieten de familie Dan. Dan este singur, are 28 de ani, nu are o iubită, este un tip foarte atrăgător, este haios, are toate atuurile sa fie cu orice fata, și un singur defect. O are prea mare.
De unde știu?
Am fost prietena cu el, înainte de a fi cu actualul soț. Și am ajuns în situații intime cu el, dar când i-am văzut-o i-am spus:
- Dan nu te supăra, dar aia nu va încăpea niciodată la mine. Vezi și tu ce slăbuță sunt. În condițiile astea nu putem fi împreună.
Dar așa cum m-am speriat eu sau speriat și celelate fete care au fost cu el. A ajuns să fie traumatizat. Să creadă că nu că fi niciodată cu nimeni.
Ajunși la mare ne-am așezat toți împreună iar fetița a început să se joace cu un băiețel, Andrei, un pic mai mare decât ea.
Mama băiețelului a intrat cu noi in vorba. Ea este Laura. Foarte haioasa, o adevărată bomba sexy as putea spune. Înăltuță cam de 1.7 m, sânii mărișori și fermi, fundul bombat, mijlocul subțire de parcă nu ar fi născut un copil.
— Zi de zi ne revedeam pe plajă, copiii se jucau în nisip și în valuri, iar noi stăteam întinși pe prosoape, vorbind, râzând, simțind cum se conturează o prietenie sinceră. Soarele ardea blând, vântul aducea mireasma sării, iar viața părea simplă, ca un ritm natural care-și urma cursul.
După câteva zile, în timp ce băieții erau în apă, Laura s-a așezat lângă mine și mi-a zis, cu ochii strălucind de curiozitate:
— Care-i treaba cu Dan? E singur? Nu are nicio iubită?
Am zâmbit, am privit-o în ochi și i-am răspuns în șoaptă, ca pentru un secret greu de împărtășit:
— E singur. Nu are pe nimeni.
— Dar cum e posibil? Un bărbat atât de atrăgător, atât de drăguț… Nu-i plac femeile?
— Ba da. Chiar mult. Problema lui e alta. Și i-am atins ușor brațul. — O are prea mare.
A clipit, apoi a izbucnit într-un râs scurt, incredul.
— Glumești, nu?
— Deloc. Am fost cu el. L-am văzut. M-am despărțit chiar din cauza asta. Era prea mult pentru mine. Sunt mică, delicată… nu mergea.
— Mi se pare o nebunie. Deci pot să-l abordez? Nu te superi?
— Bineînțeles că poți. Ba mai mult – te rog. Aș vrea din suflet să vi se potriviți. Lasă pe mine.
Când băieții au ieșit din apă, transpirați și fericiți, m-am întors spre Dan:
— Laura s-a interesat de tine. Ce părere ai despre ea? Te-ai vedea cu o femeie ca ea? Cu un copil?
Dan a zâmbit, dar în colțul ochilor avea o umbră de tristețe veche.
— E extrem de atrăgătoare. Inteligentă, cu suflet. Copilul nu mă deranjează deloc. Dar tu știi problema mea, nu?
— Da. Și ea o știe. Și nu pare speriată.
Atunci am intervenit eu, cu vocea fermă, dar caldă:
— Nu ați vrea să ieșiți azi după-amiază? Noi avem grijă de Andrei. Poate sta cu Maria, se joacă, mâncă, se culcă… Nu-i nicio problemă.
— Ce spui, Andrei? Ai vrea să te joci cu Maria?
— Da! A vrut imediat.
— Hai plecați atunci, am zis, zâmbind larg. Aveți tot timpul din lume.
Cei doi s-au ridicat, puțin timid, puțin emoționați, și au plecat. Au mers pe faleză, au vorbit, au râs, au dansat în conversație ca două persoane care se cunosc de ani, dar abia acum se întâlnesc. Dan i-a povestit despre munca lui în vânzări auto, despre responsabilități, despre visul de a avea o familie. Laura i-a spus despre clasa ei, despre copiii ei, despre cum a crescut singură un băiat și cum inima i s-a închis puțin, dar nu complet. Se simțeau bine. Foarte bine.
La ora 22, telefonul lui a sunat.
— L-am culcat pe Andrei, a zis Laura. Vrei să mai ieșim puțin? Să stăm de vorbă?
— Bineînțeles că îmi doresc, a răspuns Dan. Vin să te iau.
Au mers pe faleză, sub stele. Vântul le mângâia pielea. El i-a luat mâna. Ea n-a tras-o înapoi. S-au sărutat ușor, la început – buzele lor întâlnindu-se ca două lucruri care se recunosc. Apoi mai adânc. Limbile lor s-au întâlnit, lent, cu respect. S-au despărțit cu un zâmbet, promițându-și că se vor revedea a doua zi.
—
A doua zi, am întrebat:
— Ei, cum a fost ieri? V-ați plăcut? V-ați scos ochii? Mai vreți să vă revedeți?
Dan a râs, dar în voce era emoție adevărată:
— Cel puțin eu chiar îmi doresc să ne revedem.
— Și eu la fel, a zis Laura, cu ochii strălucind.
— Atunci vreau să vă ajut, am spus. Dacă sunteți de acord, îl putem lua noi pe Andrei pentru noaptea asta. Poate dormi cu Maria. Astfel aveți spațiul, timpul, intimitatea de care aveți nevoie.
Laura a dat din cap, cu lacrimi în ochi:
— Mulțumesc din suflet. Nu știu cum să vă mulțumesc.
Seara, am luat pe Andrei acasă. Maria era extaziată. Copiii au mâncat, s-au jucat, s-au culcat.
Dan a venit după orele 21. Laura îl aștepta într-o rochie scurtă, deschisă la spate, parfumată ușor. El purta o cămașă deschisă la gât, barba proaspăt tunsă. S-au privit lung. Fără vorbe. Doar dorință și încredere.
Au mers la un club pe plajă. Dansau lipiți, mâinile lui pe fundul ei, ale ei în părul lui. Au băut puțin vin alb, dar erau lucizi. Conștienți. Voiau să simtă totul clar.
La întoarcere, în apartamentul ei, s-au sărutat din nou. Mai aprins. Mai sigur. Hainele au început să cadă. Una câte una. Cămașa lui. Rochia ei. Sutienul roz. Chiloții fini din dantelă. Stăteau goi, unul în fața celuilalt.
Laura l-a privit. A zâmbit.
— Oooo… Anca chiar a avut dreptate. Chiar este un mic monstruleț.
Dan a râs, dar în ochi era teama veche.
— Ești speriată?
— Nicidecum. Gândește-te că pe acolo a ieșit un copil. Dacă am rezistat atunci, cred că pot suporta orice. Dar tu trebuie să fii blând. Trebuie să mă lași să mă obișnuiesc.
El a dat din cap.
— Promit. Totul depinde de tine. Orice facem, doar dacă vrei.
A început să o sărute. De la buze, la gât, la umeri. Apoi a coborât. A cuprins sânii ei — plini, rotunzi, cu sfârcuri care se întăreau la cea mai mică atingere. I-a supt, i-a lins, i-a mușcat ușor. Ea gemu.
— Simt că ard…
A coborât mai jos. Pe burtă. Pe coapse. A desfăcut picioarele ei. A văzut-o — udă, roz, pulsând. A dus limba la intrarea ei. A lins. Sus. Jos. Din nou. Din nou. Apoi a atins clitorisul cu vârful limbii. Repetat. Circular.
— Da… aici…
A intrat cu un deget. Apoi cu doua. A mișcat în ea. Adânc. Apoi a adăugat limba. A făcut-o să vină. Puternic. A aruncat capul în spate. A gemut.
— Sunt pregătită, a zis, cu vocea tremurândă. Vreau să te simt. Acum.
Dan a luat lubrifiantul. A pus puțin pe vârf. Apoi s-a poziționat la intrare.
— Relaxează-te, a zis. Am să imping ușor.
A împins milimetru cu milimetru. Simțind cum mușchii ei se desfac. Strânsoarea fierbinte. Plăcerea care-i urca.
— Ești OK?
— Da… continuă…
A intrat mai mult. Apoi complet. Până la bază.
— Doamne… cum te simt, a gemut el, cu vocea ruptă, tremurând. Mă strângi de parcă vrei să mă blochezi în tine… e ca și cum… corpul tău m-ar fi așteptat toată viața.
Laura a arcuit ușor spatele, respirația i se blocase pentru o fracțiune de secundă — era plină. Nu doar fizic, ci sufletește. Simțea fiecare centimetru al lui, nu ca o presiune, ci ca o prezență necesară, completă.
— Și eu o simt… toată în mine, a șoptit, ochii închiși, buzele tremurând. E... uluitor. Nu-i durere. E o întindere… blândă, dar profundă. Ca un ocean care se umple treptat, fără grabă, dar până la refuz. Mă simt **intinsă la maxim**, dar într-un fel… natural. De parcă trupul meu ar ști să-l cuprindă.
Dan respira greu. Nu se mișcase încă. Stătea în ea, nemișcat, simțind **presiunea fierbinte, pulsândă**, a mușchilor ei care se adaptau în jurul lui, ca niște mici valuri care se rostogolesc în jurul unei stânci. Fiecare fibra a ei îl cuprindea, îl cunoștea, îl accepta.
Abia atunci a început să se miște. Ușor. O undă lentă, din coaste în pelvis. El ieșea aproape complet — doar capul rămânea în ea — apoi reintra, mi... |
