După câteva zile de alergări, de cafele dimineța, de dușuri împărtășite și nopți pline de râs și atingeri, Simona m-a privit într-o seară, cu capul pe genunchii mei, și a zis:— Îți pot cere ceva serios?— Depinde. Dacă e să-mi tai părul sau să mă mut în Alaska, zic nu și plec la bucătărie.— Nu. E mai simplu. Și mai complicat în același timp. Vrei să ne luăm un concediu? Să plecăm undeva, doar noi doi, să ne cunoaștem cu adevărat? Nu doar în pat sau în parc. Să vedem cum suntem când ne plictisim, când plouă, când nu avem ce face decât să stăm unul lângă altul.Am zâmbit. Nu mă așteptam, dar mi-a plăcut cum a sunat. Ca și cum deja eram ceva real, nu doar o poveste de două luni.— Pot să-mi iau 10 zile. Ba chiar mai mult — lucrez în telemuncă. Sunt dezvoltător software. Pot scrie cod și de pe o plajă.— Perfect, a zis, ochii iar îi scânteiau. Atunci, ai vreo propunere?— Spania. Malaga. Soare, mare, oraș vechi, mâncare bună, vin ieftin. Și dacă ne plictisim, alergăm pe plajă, sau inotam in mare.A râs, apoi a sărit în picioare:— Da! Da! Hai să rezervăm chiar acum!Și am făcut-o. În două ore aveam biletele, hotelul cu plecare peste două zile. Două săptămâni doar noi, fără presiuni, fără așteptări, doar noi și un bagaj mic.Dar apoi a zis ceva care m-a făcut să simt un fior în piept:— Înainte să plecăm… vreau să-mi cunoști părinții. Sunt importanți pentru mine. Nu vreau să dispar două săptămâni fără să știe cine ești.A doua zi am mers la ei. Locuiau într-un bloc vechi, dar curat, afară erau flori în ghivece, iar când am intrat, mi-a venit miros de ciorbă și pâine proaspătă.Când a deschis ușa, Simona m-a luat de mână:— Mama, tati, el e Alexandru. Iubitul meu.M-am simțit deodată ca un elev la examen. Mama ei a zâmbit imediat, tata a zis - Bună și m-a privit o secundă mai mult decât normal. Dar într-un fel… prietenos.Am stat la masă, am mâncat, am vorbit. Despre job, despre oraș, despre cum ne-am cunoscut (eu am zis „prin parc”, ea a zis „prin întâmplare și multe glume proaste”). Mama a fost drăguță, a întrebat dacă mănânc bine, dacă am fost la doctor, dacă beau suficientă apă. Clasic.La plecare, tata a zis:— Te-așteptam mai... rece.— Cum adică?— Ea e pasională, dar alege greșit uneori. Dar voi păreți în echilibru. Nu știu cum, dar simt că vă completați. Și asta îmi place.Apoi mi-a dat mâna și a adăugat, cu un zâmbet mic:— Să fii fericit cu ea. Și s-o faci fericită pe ea. Restul vine de la sine.Am dat din cap. Nu am știut ce să spun. Doar: mulțumesc!
A doua zi, am plecat la aeroport. Bagajele erau gata, inima îmi bătea ușor mai tare. Ea a zis:
— O să-mi arăți Malaga?
— Nu. O să o descoperim împreună.
Odată ajunși la Malaga, am intrat în camera de hotel și am rămas amândoi în prag, ca doi copii la grădina zoologică. Totul era exact cum îți dorești într-un concediu: lumină caldă, aer cu miros de mare si balcon cu vedere direct spre ocean.
Am stat puțin, doar ne uitam unul la altul, ne atingeau degetele, ne zâmbeam pentru nimic. Apoi am plecat. Soarele tocmai apunea, cerul era portocaliu, iar valurile intrau lin pe plajă.
Ne-am dezbrăcat repede, am intrat în apă. Era caldă, blândă, ca o mănușă. Ea înota ca o sirena — elegant, rapid, fără efort. Am înotat după ea, dar m-a lăsat în urmă în cateva secunde.
— Hei! Aici nu e competiție! am strigat.
— Ba da. Și ai pierdut! a răspuns, întorcându-se și venind lângă mine.
Apoi, fără niciun avertisment, a înfășurat mâna în jurul meu și m-a tras ușor spre ea.
— Uite ce am găsit, a șoptit la urechea mea, cu un zâmbet machiavelic. Am pregătit un culcuș cald. Vrei să-l vizitezi?
N-am putut răspunde. Nu cu vorbe. Am sărutat-o, am tras-o spre mine, și am făcut dragoste acolo, în apă, cu valurile care ne legănau, cu soarele care apunea în spatele nostru. A fost perfect.
A fost concediul suprem.
Am făcut dragoste în toate locurile posibile: în ocean, în cada cu spuma, în bucătărie (când am vrut să facem mic dejun și am uitat de ouă), pe plajă noaptea, în barcă, chiar și pe balcon, cu draperiile fluturând. Nu era vorba de poziții sau locuri ciudate — era de dorința de a fi aproape, de a ne atinge, de a râde chiar și când eram goi și cineva trecea pe lângă noi.
Am dansat pe plajă la apus, am alergat, am făcut echipă la volei, ne-am bătut cu frunze de palmier ca niște copii nebuni. Am organizat concursuri de căzături haioase — ea câștigând categoric, pentru că se prăbușea cu stil.
O seară, am ajuns la un bar unde era karaoke. Ea a urcat imediat.
— Vino cu mine!
— Nu am ureche muzicală.
— Perfect. Atunci ești perfect pentru duetul ăsta de I Will Always Love You.
Am urcat. Am cântat oribil. Eu am bâlbâit, ea a rămas pe note înalte, am făcut gesturi exagerate, am dansat prost, dar oamenii au început să aplaude. Apoi să râdă.
— Vezi? Ești o stea, a zis ea, sărutându-mă pe obraz.
— Sau doar un spectacol de groază bine primit.
— Exact. Și eu sunt fericită că ești al meu.
Am avut și un mic incident: am stat prea mult în apă, am uitat de crema de protecție, și am ieșit cu o arsură frumoasă pe spate.
Am o soluție, a zis ea, scoțând din frigider o lingură de iaurt. Iaurt. Îți trece arsura.
— Și tu știi asta de unde?
— Mi-a spus o prietenă care stie toate trucurile.
A început să-mi întindă iaurtul pe spate. Rece. Plăcut. Dar apoi am simțit ceva cald, catifelat, care aluneca peste pielea mea.
— Simona… îmi intinzi iaurt cu sânii?
— Nu știu despre ce vorbești. Eu fac doar terapie.
Dar era imposibil să rămân rece. M-am întors, am sărutat-o, am tras-o pe mine, am început să o mângâi, iar „ăla micu’”, cum îi spunea ea, a crescut instant.
— Neastâmpăratule, a zis, râzând, dar cu ochii plini de dorință. Deja vrei înăuntru?
— Tu ai început cu sâni și iaurt. Cine e neastâmpărat?
A râs, apoi s-a urcat ușor pe mine, s-a lăsat pătrunsă până în capăt, cu ochii închiși, cu un geamăt blând. Era udă, fierbinte, excitată. Și în scurt timp, am explodat amândoi, într-un orgasm profund, ca un val care ne-a luat de pe picioare.
O dimineață, eram întinși pe plajă, leneviți, cu ochelari de soare, ascultând muzică din telefon.
Cine ajunge primul la stâlpul ăla,” a zis, arătând spre unul de la vreo 50 de metri, „câștigă 3 săruturi… unde vrea.”
Și a si inceput sa alerge.
Am alergat după ea, o prindeam, o depășeam — și în ultimul moment, s-a aruncat la picioarele mele, mi-a pus piedică, am căzut în nisip, iar ea a ajuns la stâlp, sărind și strigând „VICTORIE!”.
— Tu știi ce sexi ești când trișezi? am zis, ridicându-mă, plin de nisip.
— Da. Și știu și ce bine mă pupi. Hai acasă.
Acasă mi-a spus sa o pup pe buze. Și când am sărutat o, a zis că nu pe alea ci pe cele de jos. Nu ne-am oprit doar la atât....
Într-o al... |
Atracție atipică 2 - continuare 
