Eram în cantonament și eu mă simțeam tot mai pierdut. Alex mă poreclise cur de vădană, dar la antrenamente, mă prindea strâns în lupte, simțeam mereu cum i se întărește exact între fesele mele. De fiecare dată inima îmi sărea din piept. „Nu e normal… ar trebui să mă dau la o parte”, îmi spuneam, dar corpul meu rămânea nemișcat iar Alex respira mai greu, dar nu zicea nimic. Doar mă ținea mai strâns câteva secunde în plus, apoi se retrăgea repede, cu privirea în altă parte.
În seara aceea, după duș, am rămas doar noi doi în cameră. Ne hârjoneam ca de obicei, râzând forțat, încercând să ne convingem că e doar joacă. La un moment dat m-a prins din spate și s-a lipit de mine. Am simțit imediat pula lui tare, fierbinte, prin material. Am înghețat amândoi.
— Alex… poate ar trebui să ne oprim, am șoptit eu cu voce tremurată, fără să mă mișc.
— Da… probabil, a răspuns el, dar nici el n-a dat înapoi. Doar… sunt și eu curios cum e.
Am început să ne frecăm lent, îmbrăcați, cu mișcări stângace și ezitante. De zeci de ori eram pe punctul să mă opresc. „E prea ciudat… ce facem noi aici?” Dar curiozitatea mă ținea locului. Eu mușcam perna ca să nu scot niciun sunet, el respira sacadat lângă urechea mea. Am ejaculat primul, tremurând violent, cu un geamăt scurt și rușinat. Alex a terminat imediat după, gemând înăbușit și lipindu-se strâns de fundul meu.
Am rămas tăcuți minute întregi, respirând greu, fără să ne privim.
— Ar fi trebuit să ne oprim… am murmurat eu în cele din urmă, cu obrajii arzând.
Alex a dat din cap, dar a șoptit:
— Data viitoare… dacă vrei… poate îți dai chiloții jos. Doar să vedem. Din curiozitate. Nu trebuie să însemne nimic.
Seara următoare la noi în cameră a rămas și Mihai pentru un poker pe dezbrăcate, spunând că e doar o glumă stupidă între băieți. Atmosfera se încalzise am vorbit despre fete, am spus bancuri porcoase, si din una in alata am început să povestesc întâmplarea dins eara precedentă ca și cum nu ar fi fost nimic, cu voci șovăielnice și priviri furișe, am văzut cum lui Alex li se înroșesc obrajii. Își mutau privirea stânjeniți dar șorturile erau umflate în față și spuneau altă poveste.
— Chiar ați făcut asta? a întrebat Mihai cu voce joasă, ezitând la fiecare cuvânt.
Am pierdut eu și Alex repede. Când am rămas complet goi, m-am acoperit instinctiv cu mâinile, tremurând. Mihai se uita când la mine, când la Alex, cu o expresie de panică amestecată cu curiozitate.
— Poate ar fi mai bine să ne oprim aici, a spus el încet, dar nu s-a ridicat de pe pat.
Nimeni nu s-a mișcat. Curiozitatea câștiga.
M-au pus în genunchi. În fața mea erau două puli tari, tremurânde. A lui Alex – groasă, roșie, cu capul deja lucioasă. A lui Mihai – lungă, venoasă, cu o picătură clară la vârf. Tremuram toți trei.
— Doar… gustă puțin, a șoptit Alex, cu vocea frântă. Dacă nu-ți place, ne oprim imediat. Promit.
M-am aplecat foarte timid, cu inima bătând să-mi spargă pieptul. Am atins întâi capul lui Alex cu vârful limbii, abia-abia. Gustul era cald, sărat, ciudat. Am simțit cum mi se face stomacul ghem. „Ce fac eu? Ar trebui să mă opresc acum.” Dar am continuat, luându-l puțin în gură, apoi trecând la Mihai. Le gustam pe rând, stângaci, ezitând la fiecare mișcare, ascultând gemetele lor înăbușite și simțind cum și lor le era la fel de rușine.
Alex m-a întors pe burtă cu mâini care tremurau vizibil. Mi-a desfăcut ușor fesele, dar a stat așa câteva secunde lungi, respirând greu.
— Nu știu dacă e o idee bună… a murmurat. Poate ar trebui să lăsăm baltă.
Eu n-am zis nimic. Nici el nu s-a retras. A apăsat capul pulii lui pe intrare, dar a ezitat din nou. A împins foarte puțin, apoi s-a oprit brusc și s-a descărcat violent, cu un geamăt lung și rușinat. Jeturi groase, fierbinți, s-au revărsat exact pe gaura mea, curgând abundent între fese. Era atât de mult încât m-am simțit copleșit.
Mihai a inspirat adânc, tremurând din tot corpul.
— Eu… nu cred că ar trebui… a șoptit, dar s-a apropiat oricum.
A pătruns lent, cu mare grijă, de parcă se temea să nu mă doară sau să nu greșească ceva. Am icnit încet, mușcând perna. Arsură. Umplere. Rușine profundă. Plăcere interzisă. Mihai gemea încet, cu vocea frântă:
— Spune dacă vrei să mă opresc… te rog spune…
Dar eu n-am spus nimic. El a început să se miște foarte lent, ezitant, de parcă în orice clipă s-ar fi putut retrage. Eu nu mai știam ce simt. Voiam să fug, voiam să cer mai mult, voiam să plâng de rușine și totuși nu mă puteam opri.
Când Alex s-a pus în fața mea și mi-a atins buzele cu pula lui încă udă, am ezitat mult. Am deschis gura doar după câteva secunde lungi. Gustul spermei lui... |
In cantonament
