În inima unei păduri cu lumină ireală, la amurgul ce transformă cerul într-un amestec hipnotic de mov închis si turcoaz profund, vrăjitoarea Codrina stă în centrul cercului ritualic de piatră.
Roca veche e gravată cu rune care pulsează într-un violet intens, răspândind o căldură subtilă sub picioarele ei goale. Rochia lungă de catifea verde smarald, brodată cu motive celtice argintii și amulete în formă de lună, îi mângâie corpul cu fiecare mișcare. Părul lung, ondulat, roșu-închis cu reflexe calde, cade în valuri libere peste umeri și sânii plini, ajungând aproape de talia strânsă și șoldurile rotunde. Ochii ei albaștri-verzui, expresivi și pătrunzători, reflectă lumina purpurie din vârful toiagului noduros pe care îl ține în mână. Cristalul emană șuvițe de energie eterică, iar în jurul ei plutesc în aer cărți vechi legate în piele învechită de timp și sticle de poțiune cu lichide strălucitoare.
O buhă înțeleaptă cu ochi de un chihlimbariu intens stă pe o creangă apropiată, veghind în tăcere.
Codrina murmură incantații antice, trupul ei unduindu-se în ritmul magiei. Aerul este încărcat de miros de mușchi umed, flori nocturne și o aromă dulce-amăruie de poțiuni.
Deodată, vrăjitoarea simte o prezență. Pași ușori pe frunzele căzute. Cineva se apropie de cerc.
„Cine îndrăznește să întrerupă ritualul Lunii?” întreabă ea cu o voce caldă, joasă, plină de autoritate seducătoare, fără să se întoarcă imediat.
Din umbră iese Vlad. Un bărbat de aproximativ 48 de ani, cu o constituție naturală – umeri drepți, talie suplă, mușchi tonifiați dar nu foarte definiți, privirea emanând un calm parcă potrivit locului. Părul castaniu scurt, barbă de câteva zile, ochi căprui calzi. Poartă haine simple de călător: o cămașă largă din pânză și pantaloni de piele uzată. Fusese atras de luminile pădurii în timp ce rătăcea prin munți.
„Nu vreau să întrerup… am văzut lumina…
Ești… reală?” murmură el, vocea lui răgușită de uimire și o atracție instantanee pe care nu o poate ascunde.
Codrina se întoarce lent…
Privirile li se întâlnesc. Ea zâmbește ușor și zâmbetul provocator promite secrete.
„Reală… cât de reală poate fi o vrăjitoare. Eu sunt Codrina. Iar tu… ești curios, Vlad.”
El înghite în sec.
„De unde știi cum mă cheamă?”
„Pădurea șoptește...
Iar tu miroși a dorință reținută și a aventură periculoasă.”
Face un pas mai aproape, rochia mângâindu-i coapsele. Aerul dintre ei se încarcă instantaneu.
Tensiunea crește lent. Codrina îl studiază cu atenție: pieptul lui se ridică mai rapid, privirea îi alunecă involuntar peste curba sânilor ei plini care se urcă și coboară sub catifea. Ea preia nițiativa, întinzând mâna liberă și atingându-i ușor obrazul cu vârful degetelor. Fața lui e caldă, ușor aspră de la barba de câteva zile.
„Ai venit pentru magie… sau pentru altceva?”
Vlad inspiră adânc mirosul ei – un amestec de vanilie sălbatică, iarbă proaspătă și ceva intens, feminin, excitant.
„Pentru amândouă, cred.”
Ea râde încet, un sunet gutural care vibrează direct în abdomenul lui.
„Atunci hai să vedem cât de departe merge curiozitatea ta.”
Ridică toiagul, Codralul pulsând mai intens, și runele din cerc încep să strălucească mai puternic, creând o barieră subtilă de lumină care îi ascunde de restul pădurii – un risc controlat, ca și cum pădurea însăși îi protejează intimitatea. Ea se apropie și mai mult, corpul său aproape atingându-l pe al lui. Mâna îi alunecă pe pieptul rătăcitorului și simte, prin cămașă, bătăile accelerate ale inimii. Vlad ridică mâna și mângâie brațul gol cu pielea măslinie, catifelată și caldă.
„Ești frumoasă… periculos de frumoasă,” șoptește el.
„Iar tu ești tentant de real, într-o lume de iluzii. În ritualul pe care urmează să-l fac am nevoie de un bărbat așa real, ca tine” răspunde ea, apropiindu-și buzele de ale lui fără să le atingă încă. Respirațiile li se amestecă. Bărbatul simte căldura buzelor ei, parfumul dulce al respirației.
Vrăjitoarea preia controlul mai ferm, sărutându-l lent, limba ei mângâind buza lui inferioară înainte să aprofundeze. Vlad geme încet din gât, mâinile lui cuprind talia ei, simțind catifeaua și căldura trupului dedesubt. Sărutul devine mai intens, limbile dansează, în gustul ei persistând urma dulce și ușor amăruie a poțiunii înghițite mai devreme.
Codrina își împinge ”victima” ușor spre marginea cercului ritualic, unde o piatră mai mare formează un fel de altar natural acoperit de mușchi moale.
„Așteaptă,” murmură ea cu un zâmbet jucăuș.
Mâna ei alunecă peste abdomenul lui, oprindu-se chiar deasupra centurii, simțind cum pula lui începe să se întărească sub material. Mângâie ușor conturul, provocându-l, fără să-l elibereze încă.
Vlad inspiră șuierat, șoldurile mișcându-se involuntar spre atingerea ei.
„Codrina…”
„Da?” întreabă ea inocent, degetele ei dansând mai jos, mângâind coaiele prin pantaloni, simțind cum se contractă de plăcere.
„Vrei mai mult?”
„Mai mult, mai intens. Vreau tot.”
Ea zâmbește și se retrage ușor, reluând teasing-ul.
„Ușor, nebunule...”
Se întoarce, oferind vederii spatele și fundul ferm rotunjit sub rochie, apoi lasă încet materialul să alunece de pe un umăr, dezvelind pielea măslinie și marginea unui sân plin. Vlad privește hipnotizat, respirând greu.
Ea se apropie din nou, însă acum el preia inițiativa: o trage mai aproape, sărutând-o apăsat, mâinile căutând curbura șoldurilor, strângând fesele rotunde prin catifea.
„Îmi faci poftă. Poftă de tine…” murmură el, ridicând rochia lent, degetele lui găsind pielea coapselor. Codrina oftează când degetele lui trec peste labiile deja umede, mângâind ușor pliurile calde, alunecând pe umezeala mătăsoasă.
„Așa… exact așa,” șoptește ea, picioarele desfăcându-se ușor pentru el.
Vlad îngenunchează, ridicând rochia complet, și gura lui găsește pizda ei fierbinte. Limba lui mângâie clitorisul umflat cu mișcări lente, circulare, apoi alunecă între labii, gustând zeama ei dulce-sărată. Codrina geme, apasă mâinile în părul lui, ghidându-l ritmic, dar oprindu-l când simte orgasmul apropiindu-se.
„Nu, nu… controlează-te.”
Jocul alternează… ea reia controlul… îl ridică, îl împinge ușor pe mușchiul moale din interiorul cercului. Îl încalecă, cu rochia ridicată în jurul taliei și cob... |
