* Ora ”albastră” pe Amalfi, vila de deasupra lumii. *
Aflat în concediu pe coasta Amalfi, mi-am rezervat un mic apartament într-o vilă ce făcea parte dintr-un grup de vile cocoțate pe o stâncă ce părea să plutească deasupra mării Tiriene. Era ora „albastră”, acel moment scurt de după apus când cerul și apa se contopesc într-un indigo infinit. Aerul era cald și umed, purtând cu el mirosul sărat al valurilor care se sparg de stânci și aroma dulceagă de lămâi copți.
Mă aflam pe terasa placată cu ceramică pictată manual, sprijinit de balustrada de piatră. Singurul sunet era cel al mării și, undeva în depărtare, acordurile unei chitare care se stingeau treptat.
* Un zâmbet în ora ”albastră”. *
Pe terasa vilei alăturate, apare ”EA” din penumbra camerei, purtând o rochie din mătase fluidă care se mișca la fiecare briză ușoară, ca și cum ar fi parte din vânt. De aproape o săptămână, ne vedeam zi e zi, ne salutam și, atât! Mereu era singură și, mintea mea nu putea să priceapă cum o femeie atât de frumoasă ca ea,o femeie splendidă, să nu fie prinsă într-o relație.
Adoptă aceeași poziție ca și mine, sprijinindu-se de balustradă privind orizontul, ținând un pahar între palmele sale. Mă uitam la ea admirativ, când ea își întoarse ușor capul înspre mine schițând un zâmbet abia perceptibil.
Mi-am ridicat mâna și, cu o mișcare discretă, am salutat-o răspunzând zâmbetului ei, tot cu un zâmbet.
Ea nu și-a retras privirea. Din contră, își rotește ușor corpul spre mine, sprijinindu-și un cot de balustrada rece de piatră, în timp ce degetele ei mângâiau marginea paharului de cristal. Lumina albastră a serii îi desena profilul cu o precizie aproape ireală, iar mătasea rochiei păre să se topească pe formele ei la fiecare adiere de vânt.
- E hipnotizant, nu-i așa? îmi spuse spune ea, cu o voce catifelată, care a tăiat liniștea serii mai eficient decât orice muzică. Aerul umed a transportat sunetul vocii sale până la mine, ca un secret șoptit la ureche.
- Ai perfectă dreptate, i-am răspuns simțind cum pulsul mi se accelerează sub privirea ei intensă. Mi-am ridicat paharul în semn de salut mut, un „noroc” rostit doar din ochi. Ea mi-a răspuns cu același gest, amândoi sorbind în liniște din conținutul paharelor. A urmat un moment de liniște densă, în care singurul lucru care se auzea, era marea sub noi. Sorbind o gură mică din băutură, mă privea peste marginea paharului cu o îndrăzneală jucăușă. Apoi,
cu o mișcare lentă, își trecuse vârful limbii peste buza inferioară, lăsând în urmă o strălucire umedă sub ultimele raze ale soarelui ce apunea.
- Vinul de aici are gust de soare și de mare, continuă ea, făcând un pas mic spre capătul terasei sale, acolo unde balustradele celor două apartamente al meu și al ei, erau cel mai aproape una de alta... -Dar parcă îi lipsește ceva când îl bei singur.
Se oprește exact la limita spațiului ei, la mai puțin de un metru de mine. Acum îi puteam vedea reflexiile din privire și puteam simți, aproape palpabil, invitația care plutea în aer. Mâna ei liberă de pahar și dezgolită de mătasea fluidă, a prins balustrada din piatra veche, iar din priviri explora distanța dintre noi, de parcă ar căuta o cale de a traversa distanța dintre balcoane.
* Teritoriu cucerit, mătase și fior. *
Am făcut un pas spre marginea terasei mele, și o priveam cu o siguranță calmă. Am ridicat paharul meu, arătând spre sticla de vin care se odihnea pe măsuța de ceramică din spatele meu, apoi cu un gest larg al brațului, am invitat-o să treacă pragul micii despărțituri dintre cela două balcoane.
- Vinul acesta merită o companie pe măsură, i-am spus, cu o voce aproape șoptită în liniștea serii, iar terasa mea are, mi se pare, o vedere și mai bună asupra... orizontului.
Ea mi-a zâmbit de această dată cu tot chipul, zâmbetul ei luminându-i privirea și, fără să ezite, cu o mișcare fluidă, își adună trena rochiei de mătase într-o mână și, pășind cu grație peste mica despărțitură dintre balustrade, eu oferindu-i mâna ca punct de sprijin, cu o săritură ușoară, a ajuns direct în spațiul meu personal.
Când picioarele ei au atins podeaua terasei mele, parfumul ei m-a lovit cu forța unei revelații. S-a oprit la doar câțiva centimetri de mine. Era atât de aproape încât auzeam foșnetul mătăsii care se freca de pielea ei fină la fiecare respirație.
Se uită fix în ochii mei, apoi își plimbă privirea peste terasa mea, ca și cum ar fi inspectat un teritoriu nou cucerit.
- Ai dreptate, a spus ea aproape în șoaptă, apoi întorcându-se spre mine continuă: -Priveliștea de aici e... mult mai interesantă.
Își așeză paharul pe balustradă, chiar lângă al meu, iar degetele ei „alunecară” peste încheietura mâinii mele într-o atingere plină de tensiune, devenind o confirmare a faptului că jocul de la distanță s-a terminat și că acum totul devine real. Atmosfera dintre noi se încingea. Ea a mai făcut încă un pas, reducând și ultima fărâmă de spațiu dintre noi, până când am simțit atingerea ușoară a mătăsii rochiei ei de pantalonii mei.
Își ridică ușor bărbia, provocându-mă cu privirea, în timp ce mâna ei urcă lent pe brațul meu, lăsând în urmă un fior care îmi topea respirația.
* Prăbușire controlată. *
Ea s-alipit de mine, anulând orice urmă de spațiu dintre noi. Mătasea rochiei ei, răcoroasă și fluidă, se mula perfect pe mine, putând să-i simt căldura vie a corpului ei. Sânii ei, îmi ”striveau” pieptul, iar ochii ei, acum de un albastru întunecat ca marea din larg, se uitau adânc în ai mei. În acea privire nu era doar o căutare, ci o recunoaștere a aceleiași dorințe care mă ardea și pe mine.
Mi-am așezat mâinile pe talia ei, simțind cum mătasea alunecă sub palmele mele, dezvăluind formele ferme și delicate de dedesubt. Am tras-o ușor spre mine, ea răspunzând imediat lăsându-și capul ușor pe-o parte, oferindu-mi linia gâtului său, ca pradă buzelor mele.
În acel moment, universul sa restrâns la câțiva metri pătrați de terasă. Simțeam cum fiecare por al pielii mele reacționează la atingerea pielii sale cu buzele, EA scăpând un oftat prelung, ca o eliberare a tensiunii acumulate.
Sub cerul acela imens, ticsit de stelele care încet, încet se aprindeau, și care păreau să vibreze odată cu noi, distanța dispăruse de tot. Brațele mele au cuprins-o mai ferm, simțind prin mătasea fină cum corpul ei răspundea fiecărei presiuni, modelându-se după al meu ca și cum ar fi fost creat special pentru
acest moment.
Ea și-a lipit palmele de fesele mele, simțindu-i degetele cum se înfig în ele. Și-a ridicat privirea, iar în ochii ei puteam vedea dorința care o ardea.
Palmele mele au coborât lent pe spatele ei, de-a lungul coloanei, oprindu-se acolo unde rochia îi scotea în evidență fesele. Am simțit cum un fior prelung o străbate când palmele mele zăbovesc mângâindu-le, strângând-o ușor de ele.
A scos un suspin pierdut în liniștea terasei, și s-a lipit și mai tare de mine, de parcă ar fi vrut să topească orice urmă de aer rămasă între corpurile noastre, abandonându-se complet senzației. Aerul nopții devine brusc prea puțin, prea greu, în timp ce mâinile noastre încep să exploreze cu o curiozitate febrilă, transformând acea apropiere într-un dans al simțurilor sub privirea mută a stelelor.
Peste mătasea rochiei, i-am cuprins sânii în palmele mele, pulsul ei devenind sălbatic, simțindu-i fiecare tresărire a corpului care i se arcuise instinctiv spre mine.
Am ridicat-o ușor, iar ea și-a încolăcit picioarele în jurul taliei mele, căutând instinctiv stabilitatea și căldura trupului meu. Brațele ei mă strângeau pe după gât, săruturile noastre devenind tot mai febrile, de parcă încercam să ne absorbim fiecare răsuflare a celuilalt.
M-am întors cu ea în brațe și, am pășit prin ușa larg deschisă spre interiorul apartamentului. Aici, aerul era saturat de mirosul de lemn vechi și de parfumul florilor de lămâi care pătrundea prin ferestre, dar totul era dominat de prezența ei vibrantă.
În fața patului acoperit cu așternuturi de in alb, am lăsat-o din brațe. Am dezbrăcat-o de rochia de mătase, lăsând-o să alunece ușor de pe trupul ei, iar palmele mele au început explorarea trupului său, fără grabă, zăbovind pe fiecare curbă, pe fiecare centimetru de piele catifelată și care tresărea sub atingerea mea. M-am dezbrăcat și eu și am așezat-o cu grijă pe saltea în timp ce, fără a-mi da drumul, mă trăgea după ea într-o prăbușire controlată.
Ea își lăsă capul pe perna moale, și în timp ce îi acopeream tot corpul cu sărutări, pe gât, pe sâni, pe abdomen și pe vulvă, ea gemea cu ochii închiși având degetele înfipte în părul meu.
* Mai mult decât un vis. Rămâi așa! *
Am început s-o penetrez ușor pentru început, iar acum în liniștea camerei, fiecare sunet era amplificat: foșnetul cearșafurilor, respirația ei sacadată la urechea mea și bătaia accelerată a inimilor noastre. Pe măsură ce treceau minutele, o penetram tot mai adânc și tare, ea lăsând să-i scape printre buze suspine
lungi în timp ce degetele ei se încurcau în cearșafuri, strângându-le într-un gest de abandon total.
- Privește-mă, i-am cerut în timp ce o penetram. Vreau să văd cum mă simți.
Ea și-a deschis ochii mari, umezi de plăcere, și mi-a strâns brațele cu putere:
- Of Doamne... Mă pierd în tine... Te rog, nu încetini. Mai adânc... mai mult...Vreau mai mult!
- Ești a mea, am șoptit la urechea ei, în timp ce penetrarea mea devenea tot mai rapidă.
- Da... Sunt... cu totul, a suspinat ea, arcuindu-se sub mine. Nu mă lăsa... Mă simt minunat!
O penetram tare, adânc și rapid de minute bune când, am încetinit ritmul penetrării și o făceam acum mai lent. Mi-am strecurat mâna între picioarele ei și, ajuns la vulvă, îi frământam clitorisul. Gemetele sale sau întețit, crescând în tonalitate, corpul său
începând să se cutremure sub mine în timp ce ea își înfigea unghiile în canea de pe spatele meu.
- Dumnezeule!... Simți...? a spus ea, cu un oftat lung, în timp ce își arcuia spatele sub mine. Simți ce mi-ai provocat?
- Te simt peste tot, i-am răspuns la ureche, vocea fiindu-mi sufocată de pasiune. Ești atât de strânsă, atât de caldă... Orgasmul tău mă înnebunește!
Cu unghiile înfipte în umerii mei, mă trăgea mai aproape, ca și cum ar fi vrut să ne contopim trupurile.
- Nu te opri... te rog, nu te opri acum. Mai adânc... vreau să te simt până în suflet.
- Ești a mea, am repetat, în timp ce am accelerat din nou ritmul penetrării, devenind aproape sălbatic. Spune-mi că vei fi a mea!
- Sunt... a ta... cu totul... a spus ea, scoțând un strigăt înăbușit, în timp ce respirația i se tăia. Mă pierd... te simt atât de tare... acolo... exact acolo!
Privirea ei, deși tulbure de plăcere, era fixată pe a mea, căutând acea conexiune supremă:
- Uită-te la mine, a șoptit ea cu ultimele puteri, înainte ca plăcerea să o copleșească. Vreau să fiu ultimul lucru pe care îl vezi înainte să... Oh, Dumnezeule!... Rămâi te rog!
- Nu plec nicăieri, am asigurat-o, simțind cum pulsul ni se contopește într-o singură bătaie frenetică. -Rămânem împreună... din în momentul ăsta, pentru totdeauna!
- Ah... Nu mai pot... te simt atât de adânc... mă distrugi! a scos ea un strigăt înăbușit, în timp ce picioarele i se strângeau și mai tare în jurul taliei mele.
- Deschide ochii și uită-te la mine! Acum! i-am cerut, vocea fiindu-mi sufocată de efort și pasiune. Vreau să mă vezi cum mă pierd în tine.
Ochii ei s-au dat peste cap pentru o secundă, apoi s-au fixat în ai mei, umezi și sclipitori sub lumina slabă:
- Ah... Pătrunde-mă tare... Oh, da... Așa... Te rog... nu te opri... Nu mă lăsa! a implorat ea, trăgându-mă cu disperare de umeri.
- Sunt chi... |
