Între camere, grajd și gură fierbinte (primul sex oral)
Dimineața mușcă blând din crestele Apusenilor, cu o ploaie mică ce-ți limpezește nările. Vila lui Silviu se spăla în soare ca un animal mare, mulțumit. La biroul mic de lângă garaj, ecranul cu camerele arăta pătrate cuminți, fiecare cu o poveste liniștită. Mai puțin unul.
— Lipsește clipul de azi-noapte, 22:55—23:10, mormăi Silviu, cu brățara de piele apăsându-i tendonul. Cine-a umblat?
Pe interfon:
— Bună ziua, comisaru’ Radu. Trec pe la matale „amical”, să văd și eu niște înregistrări. Fără legătură cu tine, dar ajută.
Silviu strânse buzele.
— Intri, da’ vedem ce lege punem pe masă, nu pe prietenie.
Comisarul apăru cu pași moi, costum fără cravată, ochi care ascultau mai mult decât cereau. Privi ecranele, puse întrebări blajine, apoi una cu colți:
— Și sponsorizările de la hram, cum le trecem? „Donație” sau „cost de promovare”?
— Le trec cum e legal, răspunse Silviu, fără să clipească. Și clipul ăla lipsă îl caut eu, nu-l cauți tu.
— Mno, bine, zise Radu, trăgând ușa după el. Să ne ținem după lege, că altfel ne ține ea după noi.
•
La prânz, Miruna primea la recepția pensiunii un plic pe care scria cu pixul: „Pentru tine”. Înăuntru: o captură granulată cu terasa lui Silviu, doi umeri goi, o umbră de hanorac. Și un bilet: „Duminică, 20:30. Vezi tu.” O trecu un fior — nu de gelozie pură, ci de plan. O umilință în public are alt gust decât o ceartă pe întuneric. Își puse rochia vișinie în cui, pentru diseară.
•
Pe la patru, în curtea din spate a barului, David încăleca un ATV și mai dădea unuia cheile.
— Îl lași sus, lângă liziera din spatele vilei, îi spuse băiatului. Nu te dai viteaz. Stai cu ochii la poartă și la luminile din piscină. Nu mă face să mă cobor până la voi.
— Înțeles, șefu’.
David își trecu limba pe dinte, cu un zâmbet de lup care-și numără pașii.
•
La grajd, Nea Petru găsise lacătul sărit în șanț. Un cal, speriat, trăsese de ușă cu botul până a ridicat zăvorul.
— Cine-o fost? întreba bătrânul, întorcând cheia în alt lacăt. Lumea n-are loc de liniștea altuia.
Vlăduț (21 de ani) curăța o perie, atent, ca și cum i-ar fi făcut toaleta propriei inimi.
— Îl țin eu diseară pe Țintă la liniște, nea Petre. Mi-e drag când foșnește fânul în nări. Mă liniștește.
— Ține-te și tu la liniște, măi băiete, că-ți bate lumea în ușă cu pofta. Și pofta, dacă nu-ți e de om, te mănâncă.
Vlăduț zâmbi pe sub gene, roșind ușor.
•
Spre seară, norii se trăgeau ca o perdea subțire. Vila tremura de lumini calde. Pe masă — feluri simple, miros de carne în sos, salată cu oțet de casă. Daria trimise un „Ajung în 15”, dar apoi un client o ținu la recepție.
— Ai loc în tine pentru mine? îl întrebă Silviu pe Vlăduț în prag, cu voce joasă.
— Am. Spun dacă nu.
— Și eu mă opresc la primul „stop”, știi. Fără penetrare. Doar ce ne aprinde.
— Știu. Vreau să-ți… fac bine. Cu gura.
Ochii lui Vlăduț luceau ca apa în seară. Își trecu limba peste buze — un gest mic, dar de la el se cutremură o fibră în Silviu.
•
În dormitorul larg, cu perdelele trase pe jumătate, se auzea piscina clipocind, un ritm de inimă. Silviu își lăsă tricoul, pielea lui mirosind a lemn ud și săpun. Vlăduț își dădu jos cămașa, rămase în boxeri negri, haine simple care făceau loc pielii și respirației.
— E bine dacă te ating aici? întrebă Silviu, palmele pe umeri, coborând pe piept, pe pântece.
— E bine.
— Și dacă te rog… să te pui în genunchi?
— Mă pun.
Vlăduț îngenunche lângă pat, la nivelul șoldurilor lui Silviu. Îl privi de jos într-un fel care te desface fără să te întrebe de ce. Silviu ridică ușor brățara pe încheietură, un semn că azi poartă promisiunea la vedere.
— Spune-mi când te opresc, da?
— Îți zic eu „stop” dacă e stop. Până atunci… vreau să-ți sug pulă.
— Vino.
Vlăduț îi trase boxerii până la coapse. Pulă lui Silviu era grea, plină, cu vârful umed. În aer plutea miros de bărbat încins și de clor uitat pe piele. Vlăduț îi atinse coaie cu dosul degetelor, ca o salutare, apoi își deschise gura cu un zâmbet.
— E bine dacă încep ușor?
— Da. Orice faci, e bine dacă-ți e bine.
Gura lui cuprinse vârful, cald, umed. Un mmm scurt îi trecu din gât în pulă lui Silviu. Își plimbă buzele rotund, două limbi pe vârf, lente, glisând sărate peste sensibilul acela care aprinde tot. Silviu își scăpă o respirație prin dinți.
— Ce frumos ești… ce scump ești…
Vlăduț zâmbi cu gura plină, ochii în sus, ca și cum ar fi cerut aplauze doar pentru curaj. Apoi coborî, luându-i pulă în gură adânc, un alunecat cald pe limbă, până aproape că-l simți în gât. Se opri o secundă, pentru aer.
— Ești ok? întrebă Silviu, mângâindu-i tâmpla.
— Sunt. Îmi place gustul tău, șopti Vlăduț. Îți sug pulă până te întărești de tot.
Reveni, mai hotărât. Îl ținea cu o mână la rădăcină, cu cealaltă îi mângâia coaie, în timp ce gura îi făcea un ritm umed, sigur. Limba i se juca sub vârf, îl făcea să zvâcnească. Sunetele mici din gâtul lui erau ca niște mângâieri în plus. Silviu își arcuise spatele, coapsele i se încordau ca două arcuri.
— Spune-mi dacă vrei mai încet sau mai tare, rosti el, pierzând litere.
— Mai tare. Ține-mi capul. Spune-mi că-s al tău.
Silviu îi puse degetele în păr, ghidându-l blând, fără să forțeze. Vlăduț își deschise gâtul, înghițind mai mult, până când pulă îi umplu gura aproape de rădăcină. Lacrimi mici îi umeziră ochii, dar zâmbetul îi rămase pe buze. Se trase un pas, își trecu limba iar peste vârf, două limbi scurte, apoi se scufundă din nou — toată în gură, până-n gât, cu un „hah” înfundat când inspiră pe nas.
— Doamne… mai fă așa… îți stă gura perfect pe mine, mormăi Silviu, abia ținându-și bazinul cuminte. Ești al meu.
Vlăduț gemu în surdină, vibrația gâtului îi făcu lui Silviu să-i tropotească sângele în tâmple. Ritmul crescuse: sus—jos, limbă—buze, strâns—eliberat. Transpirație caldă le curgea pe tâmple, miros de piele trezită umplea camera.
— Vin în gura ta. E bine?
— E bine. Vreau să-mi torni. Înghit tot.
— Sigur?
— Da. Îmi place.
Două mișcări adânci, una scurtă. Silviu a venit cu un geamăt stins, jeturi mari de spermă țâșnind în gura lui Vlăduț. Băiatul a înghițit tot, calm, cu ochii închiși, gustând, sorbind. Apoi, ca un nărav frumos, i-a dat încă două limbi pe vârf, curate, mângâind sfârșitul plin de tremur. Și a mai luat o dată întreaga pulă în gură, până la gât, doar ca să-l simtă cum se domolește în căldura lui.
Se tras... |
