„Azi ești femeia mea” (fără penetrare)
Seara s-a lăsat peste dealuri ca o blană caldă. Vila de sus respira lumină moale în jurul piscinei; apa ținea în ea liniștea pădurii. Pe alee, tufele de lavandă își dădeau mirosul amar, iar din grajd venea un abur curat de fân.
Silviu își potrivi brățara la încheietură, deschise poarta și-l lăsă pe Vlăduț să intre. Băiatul — 21 de ani, ochi verzi, cămașă subțire și boxeri negri pe dedesubt — avea pașii măsurați, ca înaintea unui salt pe care vrei să ți-l amintești.
— Ești bine? întrebă Silviu blând, fără graba care strică lucrurile.
— Sunt. Mi-e… și emoție, și poftă, zise Vlăduț, zâmbind strâns.
— Spunem clar ce-i bine și ce nu. Te oprești și mă opresc la orice semn. Azi rămânem fără penetrare, cum am vorbit. Doar ce ne aprinde și ne ține vii. E ok?
— E ok. Dacă spun „stop”, te oprești. Dacă spun „mai tare”, mă ții.
Ochii li se găsiră pe aceeași treaptă a scării care duce la terasă. Silviu îl atinse pe umăr. O atingere mică, cât să dea curaj.
— Atunci… intră. Azi te vreau numai pentru mine. Azi ești femeia mea, șopti el, coborând vocea ca o promisiune.
Vlăduț își mușcă buza, cu un fior în șira spinării.
— Zic da. Spune-mi ce să fac.
•
Pe terasă, aerul cald se amesteca cu răcoarea apei. Pielea le prindea mirosul de clor fin, lemn ud și puțin fum de la grătarul rece. Silviu îi desfăcu nasturii la cămașă, privind atent la fiecare gest, ca la un ritual în care nu ai voie să greșești. Îi sărută clavicula, locul unde pielea e subțire și sângele bate tare.
— Spune-mi „e bine”, ceru el, între două săruturi.
— E bine.
Silviu îl întoarse ușor cu fața spre piscină, sprijinându-l de spătarul unui șezlong. Îi trase pantalonii la jumătate, lăsând buci pufoase și delicioase, calde, sub degetele lui. Lumina se juca pe găurica strâmtă și roz, abia vizibilă, încordată ca un secret. Vlăduț își trecu palma pe burtă, să-și potolească tremurul.
— Hai pe coate, i-a șoptit Silviu. Scoate-ți genunchii pe marginea pernei. Așa. Ține spatele moale. Oprește-mă imediat dacă nu-ți e bine.
Vlăduț se așeză în doggy style, coapsele deschise, spatele arcuit în lumina caldă. Respirația lui scurta aerul în bucăți rotunde. Silviu îngenunche lângă el. Își deschise palmele pe șoldurile băiatului, simțindu-i pielea caldă, lucioasă de emoție. Își apropie gura.
La primul contact, limba lui, lată și umedă, a trecut ca o flacără domoală între buci, de jos în sus. Vlăduț scoase un sunet scurt, un „ah” care-i sări din gât ca un strop fierbinte.
— E bine?
— E… Doamne, e bine. Mai fă, te rog.
Silviu zâmbi în piele și mai coborî. Limbi în cur — lungi, lente, apăsate — care strângeau și înmuiau în același timp. Ținea bucile în palme, le deschidea, lăsând găurica rozalie să se întoarcă spre el ca o floare încăpățânată. Îi pulsa în mână propria erecție, grea, cerându-și dreptul. Nu se grăbi. Îi plăcea să-l asculte cum respiră, cum scapă câte un „mhh” și cum îi tremură coapsele.
— Spune-mi murdar, ceru Vlăduț, cu obrazul lipit de perna șezlongului. Vreau să aud.
— Îți ling curul până ți se moaie genunchii, frumosule. Îți fut găurica cu limba până rămâi fără aer. Ești așa de strâmt și cald… ce scump ești.
— Mai, mai… ține-mă de șolduri… așa. Așa.
Silviu făcu cercuri mici cu limba pe marginea găuricii, apoi apăsă, intrând adânc, răbdător, cu limbi care atingeau și se retrăgeau, ca valurile mici care spală aceeași piatră. Cu degetul mare îi mângâie încet buci ca să nu-i fugă respirația. Vlăduț își arcuia spatele, excitația îi făcea pielea să lucească. Mirosul lor, amestec de transpirație curată, săpun și clor, îi umplea nările.
— Zi-mi, zise Silviu, trăgând aer.
— Vreau limba ta acolo, până la os. Vreau să-mi lingi găurica, să te simt cum te joci cu țesuturile din jur. Să-mi spui că-s al tău.
— Ești al meu. Azi ești femeia mea. Și mâine tot al meu, dacă vrei.
— Vreau. Nu te opri.
Încă două limbi apăsate, apoi Silviu își lăsă bărbia pe coapsa lui Vlăduț și suflă aer cald pe locul umed. Băiatul se cutremură întreg, un tremur subțire, din șale până la ceafă.
— Hai acum cum ziceai, mormăi el, cu glas gros de poftă. Fără s-o bagi. Frec-o între buci. Vreau să te simt greu, lipit de mine.
— Bine. Stai așa. Îți zic tot ce fac.
Silviu își scuipă discret în palmă, își mângâie pulă de jos în sus până i se strânseră coaie plin, apoi o așeză între bucile lui Vlăduț, la șanțul moale, cald. Îl alinî cu vârful, fără să forceze găurica. Doar alunecarea, frottage, gros și tandru.
— Strânge-ți buci pentru mine, i-a șoptit, cu buzele pe ceafă.
Vlăduț și-a strâns buci ca într-o coajă de pâine proaspătă. Și-a încrucișat gleznele pe marginea pernei, și-a încrucișat mâinile pe sub piept ca să aibă pârghie, s-a ridicat un deget din spate, oferindu-se fără teamă. Pulă lui Silviu a început să alunece între buci, mișcare lungă, apăsată, din șolduri.
— Așa… așa, frumosule… îți frec pulă între buci, îți murdăresc spatele cu mine, îți țin șoldurile și te învăț ritmul meu.
— Mai tare. Ține-mă. Nu mă lăsa.
Silviu și-a încălecat ușor coapsele lui Vlăduț, i-a cuprins abdomenul cu brațele, și-a încrucișat degetele sub el ca să-i blocheze tremurul. Apoi a început să se frecce cu toată lungimea, greu, cald, cu un murmur scos din măruntaie la fiecare alunecare. Vârful trecea peste găurica rozalie, frecând inelul fără să-l intre, aprinzându-l.
— Ce frumos ești… ce scump ești… Îți mănânc curul cu limba după… dar acum îți las pielea plină de mine.
— Da… îmi lasă… vreau stropii tăi pe mine… vreau jeturile pe buci…
Ritmul se groși. Coapsele li se loveau cu un sunet cald. Respirațiile se prindeau una în alta ca două hamuri bine făcute. Transpirație caldă se strângea în șanțul spatelui lui Vlăduț. Silviu simțea cum îi urcă valul din vintre: erecție tare, excitație care bate în tâmple.
— Vin… te murdăresc frumos, ai auzit?
— Da… da… toarnă-mi pe mine, vreau pe spate, pe buci, vreau să curgă…
— Ține-te de mine. Strânge. Așa.
Două, trei alunecări apăsate, apoi s-a rupt din Silviu un geamăt scurt, gros. Jeturi mari de spermă i-au stropit lui Vlăduț bucile, șira și ceafa, stropi fierbinți care au curs în dungi, rozaliul găuricii lucind umed. Silviu a rămas lipit, tremurând mic, cu fruntea pe spatele lui, în timp ce pulă i se zvâcnea încă între buci.
Vlăduț, aprins până la ochi, își trase palma pe pulă, două mișcări, trei — și-a venit și el, cu stropi calzi pe pernă și pe burtă, mușcându-și umărul ca să nu urle tot muntele.
Tăcere. Doar respirațiile. Și apa din piscină, care clipocea încet, ca o inimă mare.
— Ești bine? întrebă Silviu, cu buzele pe ceafă.
— Sunt. Mi-s moale picioarele, da’ sunt. N-am zis „stop”, ai văzut. Mi-o plăcut.
— M... |
