Capitolul 1: Schimbarea de profil și începutul din luna trecută
Totul a început foarte recent, chiar luna trecută, în a doua săptămână din septembrie, odată cu începerea noului an școlar. Suntem în octombrie acum, iar eu, Gabizu, sunt elev în clasa a X-a la un liceu cunoscut din orașul Vaslui. Am intrat inițial la profilul de Mate-Info, dar mi-am dat seama rapid că matematica și fizica nu sunt deloc de mine. Am luat o decizie mare: vreau neapărat ca anul viitor să mă transfer pe Filologie. Problema este că pentru acest transfer am nevoie de medii excelente și de o pregătire extrem de serioasă la Istorie pentru a susține examenele de diferență, o materie la care eu, fiind un tip simplu de la sat (aflat la vreo 30 de minute distanță de Vaslui), nu prea mă descurcam.
Domnul Stativa preda chiar la liceul meu din oraș; nu îl aveam direct la clasă, el predând la alte clase de profil uman, dar auzisem că este profesorul potrivit dacă vrei să înveți serios. Disperat să nu ratez transferul de anul viitor, i-am căutat profilul pe Facebook luna trecută și i-am trimis un mesaj în privat, întrebându-l dacă mă poate lua la meditații în particular. A fost de acord din prima clipă. Tot atunci am aflat un detaliu extrem de important: soția lui era plecată la Iași la facultate pentru niște cursuri lungi de specializare, așa că el locuia complet singur în apartamentul lui din Vaslui. Planul s-a făcut imediat: el făcea naveta și, în zilele stabilite, mă lua direct din sat cu mașina lui – un Ford negru cu numărul de înmatriculare STM, de la numele lui, Stativa Mihai – și mă aducea la el în oraș pentru orele de pregătire. De fiecare dată când vedeam Fordul ăla negru opgind în fața porții, știam că urmează cele trei ore de presiune.
La primele ședințe din septembrie, în apartamentul lui, atmosfera părea relativ axată pe manuale, deși simțeam o energie ciudată și apăsătoare. Nu era nicio altă fată la pregătire, eram doar eu cu el în birou, singuri în toată casa. Deși eu veneam direct de la școală îmbrăcat complet normal, în blugi lungi, domnul profesor găsea mereu pretexte să reducă distanța fizică dintre noi. La masa de lucru, își trăgea scaunul lipit de al meu, atât de aproape încât își lipea efectiv genunchiul de piciorul meu. Când dădeam un răspuns bun despre istoria românilor sau când vedea că încep să prind logica materiei, mă lăuda excesiv și mă mângâia – ba pe cap, ba pe spate, lăsându-și palma mare și grea să alunece ușor pe după gâtul meu. De fiecare dată când făcea gesturile astea, se foia agitat pe scaun, își băga adânc mâna în buzunar și, după câteva minute de agitație, se scuza subit și fugea repede la baie. Deși aveam o stare profundă de disconfort și o strângere ciudată în stomac, nu am dat importanță la început; gândul meu era blocat doar pe transferul de anul viitor și pe nota de 10 de care aveam absolută nevoie ca să scap de mate-info.
Într-o zi de vineri, pe la mijlocul lunii septembrie, lucrurile au luat o turnură cu totul bizară. De cum am intrat în casă, l-am simțit complet schimbat. Ne-am așezat la masă, iar scaunul lui era pur și simplu în sufletul meu, lipit de mine. Pentru prima dată, am simțit că miroase de la o poștă a vin. Privirea lui era ciudată, sticloasă, fixată pe mine, și părea că abia se abține să nu spună sau să facă ceva în timp ce eu mă chinuiam să par concentrat pe hărțile istorice din manual. Cele trei ore stabilite trecuseră extrem de greu și tensionat. Când în sfârșit s-a terminat timpul, mi-am închis repede caietele și cărțile, strângându-le în rucsac și pregătindu-mă mental să plec spre hol, să mă încalț și să ies odată la aer curat ca să scap de presiune.
În loc să mă lase să plec spre ușă, s-a ridicat brusc de la masă, s-a așezat comod pe canapeaua din birou și mi-a tăiat calea, spunându-mi cu vocea lui groasă și hotărâtă:
— Stai! Vino puțin încoace, Gabizu.
Mi-a făcut semn cu mâna să mă așez lângă el pe canapea. În sinea mea știam că mai bine refuzam și ieșeam direct pe ușă, dar autoritatea lui de profesor de liceu m-a blocat complet și m-a făcut să ascult. M-am așezat timid l-a capătul celălalt al canapelei și am zis scurt, încercând să par calm:
— Da, domnule profesor?
S-a întors spre mine, privindu-mă fix în ochi de la o distanță foarte mică:
— Ce note ai vrea tu să ai la materia mea ca să fii tu sigur de transferul ăla pe filo de anul viitor?
Am rânjit cu gura până la urechi, o reacție nervoasă prin care încercam să-mi maschez panica crescândă:
— Zece, normal!
El s-a lăsat și mai mult pe spate pe pernele canapelei, privindu-mă de sus, și a coborât vocea într-o șoaptă groasă:
— Și... cât de mult îți dorești tu nota asta de zece?
— Foarte mult, normal, am răspuns eu repede, doar nu era să fiu prost și să zic că nu o vreau.
Nici nu am apucat să termin bine ultimul cuvânt, că domnul , complet relaxat și-a desfăcut brusc cureaua și și-a tras pantalonii jos până la genunchi. Mi-a arătat-o direct, în toată splendoarea, și mi-a poruncit scurt, pe un ton tăios care nu suporta nicio replică:
— Atinge-o!
Speriat, tensionat la maximum și cu o panică ce mi-a înghețat instantaneu sângele în vine, am dat să mă ridic rapid de pe canapea și să fug spre hol. Dar el a fost mult mai rapid decât mine. M-a prins strâns de mână, strângându-mi încheietura și țintuindu-mă în loc, uitându-se urât și amenințător direct în ochii mei:
— Ce faci? Nu mai vrei zece? Nu mai vrei să scapi de mate-info și să treci pe filo?
Încercam rușinat, panicat și cu respirația tăiată să-mi desprind brațul din strânsoarea lui puternică, fără să scot vreun cuvânt, ținând privirea blocată în pământ. Văzând starea de șoc și spaima totală în care mă aflam, domnul Stativa a slăbit încet strânsoarea de pe încheietura mea și mi-a spus pe un ton fals-liniștitor, încercând să mă calmeze:
— Gata, îți dau drumul. Dar nu pleca. Relaxează-te, că doar nu-ți face nimeni niciun rău!
Mi-a eliberat complet brațul și mi-a făcut din nou semn să mă așez exact lângă el. Tremuram din toate încheieturile, dar m-am supus din cauza presiunii imense pe care o simțeam. S-a apropiat atât de mult încât îi simțeam suflul cald și mirosul de vin pe față. Mi-a pus palma lui mare și caldă pe picior, direct peste blugi, și a început să mă mângâie și să mă strângă ușor, urcând încet, centimetru cu centimetru, spre coapsă. Apoi, s-a aplecat și mi-a șoptit direct la ureche să mă desfac și eu la pantaloni, ca să mă poată atinge direct pe piele, fără nicio barieră de material. În timp ce mă executam mecanic, complet copleșit de situație și de frică, el își dădea capul pe spate și își întindea picioarele lungi pe covor, iar cu cealaltă mână se apăsa violent cu palma peste chiloți. Transpirase tot, era complet roșu la față, iar eu îi simțeam cel mai bine palma fierbinte care îmi urca pe picior și pe care o împingea tot mai adânc, direct spre chiloții mei.
Brusc, a retras mâna de pe piciorul meu, m-a înfășurat puternic după gât cu brațul lui și m-a tras violent spre el, lipindu-mă de pieptul lui. Comportamentul lui devenise complet incontrolabil. Cu cealaltă mână mi-a înfăcat mâna mea și mi-a băgat-o direct in chiloții lui uzi. Instinctiv, de frică, am strâns degetele în palmă și am încremenit total. Era extrem de groasă, abia reușeam să o țin complet în mână, iar capul era uriaș, umflat și fierbinte. Instantaneu, tot corpul lui a început să aibă ca niște spasme puternice. Tremura din toate încheieturile, dădea din picio... |
