Luminile orașului se strecurau prin jaluzelele lăsate, proiectând dungi aurii pe covorul vechi din sufrageria lui Andrei. Era vineri seara, iar apartamentul mirosea a cafea proaspăt măcinată și a lemn de santal din lumânarea pe care o aprinsese cu o oră în urmă, când nerăbdarea începuse să i se strângă în piept ca un nod prea strâns.
Mihai întârzia zece minute. Sau poate nu întârzia deloc — poate doar timpul se dilatase în așteptare, fiecare secundă umplându-se de posibilitate.
Când soneria sună, Andrei își șterse palmele pe blugi și deschise ușa cu o mișcare prea bruscă, ca și cum trupul i-ar fi luat-o înaintea deciziei.
Mihai stătea pe prag, cu părul încă umed de la duș, mirosind a săpun de Marsilia și a ceva cald, animalic, care nu era nici parfum, nici deodorant, ci doar el. Purta o cămașă bleumarin deschisă la primii doi nasturi, suficient încât Andrei să zărească panta claviculei, umplutura de sub gât.
— Ai găsit loc de parcare? întrebă Andrei, deși nu asta voia să spună.
— La trei străzi distanță. Nu mă plâng.
Mihai intră, lăsând geanta pe scaunul din hol. O privire rapidă îi măsură spațiul — canapeaua veche, rafturile încărcate de benzi desenate, planta aceea pe jumătate ofilită de pe pervaz — și Andrei observă cum colțul gurii i se ridică imperceptibil, aprobator.
— Cafea? oferă el, deja îndreptându-se spre bucătărie.
— Dacă mai am cafea la ora asta, nu dorm până mâine la prânz.
— Ceai, atunci. Am și mentă, și un Earl Grey pe care l-am primit de la...
— Andrei.
Vocea lui Mihai îl opri cu mâna pe capacul cutiei de ceai. Când se întoarse, celălalt bărbat era la doi pași, aproape aproape, suficient încât să-i simtă căldura prin materialul cămășii.
— Am venit pentru altceva, spuse Mihai. Nu pentru ceai.
Buzele lui erau uscate — Andrei observă asta înainte de orice — și se umeziră ușor când Mihai înghiți, un tic nervos pe care îl mai văzuse o dată, la prima lor întâlnire, când discutaseră despre Godard și amândoi făcuseră pe deștepții până când paharele de vin se goliseră.
— Știu, răspunse Andrei. Vocea îi ieși mai răgușită decât intenționase.
Mihai ridică mâna. Degetele îi atinseră prima dată marginea gulerului cămășii lui Andrei, o atingere atât de ușoară încât ar fi putut fi accident. Apoi coborâră, găsind primul nasture, al doilea, pielea de deasupra sternului care se contractă sub contactul aerului rece.
— Aici e cald, spuse Mihai. Nu ești sigur pe tine.
— Sunt sigur. Doar că...
— Doar că?
Andrei nu termină. Mihai se aplecă și își lipi buzele de locul unde pulsul îi bătea vizibil în gât, o presiune umedă și fierbinte care îl făcu să își lase capul pe spate, sprijinindu-se de dulapul de bucătărie. Lemnul rece îi atinse omoplații prin materialul subțire al cămășii.
— Aici, repetă Mihai, de data asta împotriva pielii deja sensibilizate.
Mâinile lui Andrei găsiră șoldurile celuilalt, mai întâi prin stofă, apoi — când degetele se încleștară — simțind structura osoasă de dedesubt. Mihai era mai înalt cu trei centimetri, suficient încât Andrei să trebuiască să se ridice pe vârfuri pentru a-și înclina fața spre el.
Sărutul începu greșit. Nasurile se ciocniră, Mihai râse — un sunet scurt, surprins — și apoi își reglă unghiul, prinzând buza inferioară a lui Andrei între a lui. Gust de mentă și de ceva sărat, poate resturi de popcorn de la cinematograf, poate doar transpirație. Andrei deschise gura, iar limba lui Mihai intră fără grabă, explorând, cartografiind.
Mâinile de pe șoldurile lui Mihai urcară, găsind marginile cămășii, alunecând sub ea. Pielea de acolo era mai fierbinte, ușor umedă, și Andrei își aminti brusc că și el transpira, că trupul lui reacționa cu o transparență pe care o găsea îmbucurătoare și stânjenitoare în același timp.
— Camera? murmură Mihai împotriva gurii lui.
— Pe culoar. A doua ușă.
Merseră împleticiți, oprindu-se de două ori pentru săruturi care deveneau tot mai lipsite de coordonare — Mihai îl împinse de peretele din hol, Andrei își prinse degetele în cureaua lui Mihai și o desfăcu fără să vadă, doar simțind mecanismul sub degete. Cureaua căzu pe parchet cu un sunet sec.
În dormitor, lumina de afară era suficientă. Andrei nu aprinse veioza, preferând semi-întunericul care îi permitea să vadă fără să fie văzut în totalitate. Mihai nu părea să aibă aceeași reținere — își scoase cămașa într-o singură mișcare, dezvelindu-și trunchiul cu o nonșalanță care contrasta cu tremurul ușor al mâinilor când începu să desfacă nasturii lui Andrei.
— Stai, spuse Andrei, și propria lui voce îl surprinse. Să fac eu.
Se dezbrăcă încet, conștient de fiecare centimetru de piele expusă. Mihai nu se mișcă, doar îl urmări cu privirea, și Andrei simți acea privire ca o atingere fizică — pe umeri, pe piept, pe linia abdomenului când blugii coborâră. Stătea în boxeri negri, simpli, și pentru o clipă dorința de a-și acoperi imperfecțiunile — pielea ușor lăsată de la burtă, cicatricea de la operația de apendicită — îl copleși.
Mihai înaintă și își puse palma peste cicatrice, exact acolo.
— De când? întrebă.
— Paisprezece ani. E urâtă.
— E o hartă, spuse Mihai. Mă gândesc unde duce.
Degetele îi coborâră sub elasticul boxeriilor, iar Andrei își prinse respirația în gât. Mihai îngenunche — gestul îl surprinse, îl emoționă — și îi trase materialul în jos, eliberându-l. Aerul rece din cameră îl atinse, imediat urmat de căldura gurii lui Mihai, care îl luă fără preambul, doar cu o determinare calmă care îl făcu să se prindă cu ambele mâini de marginea comodei din spatele lui.
— Mihai...
Numele ieși ca o exclamație, nu ca un avertisment. Mihai încetini, folosindu-și limba în moduri pe care Andrei nu le putea anticipa — pe partea inferioară, în jurul capului, o succiune ușoară care alterna cu mișcări mai lente, mai lascive. Andrei își închise ochii, apoi îi deschise imediat, nevrând să piardă imaginea — părul lui Mihai, mai închis la culoare în semi-întuneric, mișcarea ritmică a umerilor, propria lui mână care coborâse să se prindă de ceafă, degetele îngropându-se în părul umed de la ceafă.
Mihai se ridică brusc, la fel de neașteptat cum coborâse. Buzele îi erau umflate, umede, și Andrei simți gustul propriu când celălalt se aplecă să-l sărute, amestecat cu ceva amar, probabil din el.
— Patul, spuse Mihai. Sau vrei să terminăm aici, în picioare?
Andrei nu răspunse. Îl trase de mână spre saltea, amândoi căzând pe ea cu o lipsă de grație care ar fi fost amuzantă în alt context. Mihai se așeză deasupra, coapsa îi presă împotriva șoldului lui Andrei, și pentru prima dată Andrei simți rigiditatea celuilalt prin materialul pantalonilor încă purtați.
— Tu ești încă...
— Știu, râse Mihai, sunetul scurt și răgușit. Voiam să mă asigur că ești bine. Că vrei.
Andrei răspunse ridicându-se pe coate și dezbrăcându-l pe Mihai de pantaloni și boxerii de culoare închisă. Erectia celuilalt se arcui spre abdomen, și Andrei o privi pentru o clipă — lungimea medie, circumferința pe care și-o putea imagina închizând-o în palmă, vena pronunțată de pe partea inferioară. Apoi o atinse, o mână fermă de la bază spre vârf, observând cum Mihai își închide ochii și își mușcă buza inferioară.
— Așa, spuse Mihai. Continuă așa.
Andrei își mări ritmul, învățând unghiul, presiunea care făcea ca șoldurile lui Mihai să se ridice de pe saltea. Cu cealaltă mână, îi mângâie coapsa interioară, apoi coborî mai jos, găsind sacul, greutatea lui, textura ridată a pielii. Mihai se lăsă pe spate, oferindu-se, și Andrei se aplecă să-l sărute pe abdomen, urmărind contracțiile musculare pe măsură ce cobora.
Gura lui închise în jurul lui Mihai cu o încetineală deliberată, simțind gustul sărat, mirosul intim al pielii. Mihai își îngropă degetele în părul lui Andrei — nu împingând, doar ținând, ancorați — și Andrei își mișcă capul în ritmul pe care și-l amintea din propria plăcere, presiunea limbii pe partea inferioară, mișcări scurte când ajungea la vârf.
— Andrei, spuse Mihai, vocea străină, ruptă. Andrei, oprește-te. Vreau...
Se ridică amândoi în același timp, corpurile găsindu-și poziția prin încercare și eroare. Andrei se întoarse pe burtă, apoi pe o parte — nu, așa nu — și până la urmă rămase pe spate, trăgându-l pe Mihai deasupra lui. Mihai se sprijini pe un cot, cealaltă mână căutând ceva în geanta de... |
