Seara aceea de toamnă târzie era una dintre acele nopți în care orașul părea să respire o melancolie grea, umedă, impregnată cu mirosul de frunze putrede și fum de țigări ieftine. Eu și Andreea, prietena mea de 18 ani, ne plimbam pe aleile înguste ale cartierului mărginal, unde luminile stradale erau rare și pâlpâitoare, ca niște ochi obosiți care abia mai vegheau asupra haosului urban. Andreea era o fată înaltă, cu un corp zvelt și curbe subtile care o făceau să pară mai matură decât vârsta ei. Avea părul negru, lung până la mijlocul spatelui, ondulat ușor, și ochi căprui adânci, care păreau să ascundă secrete pe care nici eu nu le cunoșteam pe deplin. Purta o fustă scurtă neagră, din material subțire, care se lipea de coapsele ei la fiecare pas, și un hanorac larg, gri, cu glugă, sub care se ghicea un top strâmt ce îi accentua sânii rotunzi, de mărime medie. Pantofii ei sport, albi, contraziceau puțin aerul ei sexy, dar asta o făcea și mai atrăgătoare – o combinație de inocență și provocare.
Ne țineam de mână, degetele ei calde împletite cu ale mele, în timp ce vorbeam despre nimicuri: despre filmul pe care îl văzusem săptămâna trecută, despre planurile pentru weekend, despre cum viața studențească o obosea. Andreea abia împlinise 18 ani acum o lună, și de atunci părea să exploreze lumea cu o curiozitate nouă, mai îndrăzneață. Eu, la 20 de ani, mă simțeam protector față de ea, dar și excitat de felul în care se îmbrăca și se mișca – ca și cum ar fi testat limitele propriei sexualități.
Aleea pe care mergeam era una dintre cele mai întunecate din zonă, mărginită de clădiri abandonate și garduri ruginite. Lângă un tomberon răsturnat, am zărit doi boschetari ghemuiți lângă un foc improvizat într-un bidon vechi de metal. Flăcările dansau slab, aruncând umbre lungi pe pereții murdari. Unul era bătrân, probabil peste 60 de ani, cu o barbă căruntă, încâlcită, plină de firicele de murdărie, și ochi adânciți în orbite, roșii de la alcool și oboseală. Purta un palton rupt, prea mare pentru corpul lui slab, și pantaloni murdari, cu găuri la genunchi. Celălalt era mai tânăr, poate 40 de ani, cu părul negru, unsuros, legat într-o coadă dezordonată, și un tatuaj șters pe gât, care părea să fie un craniu. Avea o jachetă de piele crăpată și blugi atât de murdari încât culoarea originală era imposibil de ghicit. Amândoi miroseau a alcool ieftin și sudoare veche, un miros care plutea în aer ca un nor toxic.
Când ne-au văzut apropiindu-ne, bătrânul a ridicat capul primul, zâmbind cu dinți galbeni și lipsă. „Hei, tineri, aveți ceva mărunțiș pentru doi sărmani? Dumnezeu să vă binecuvânteze.”
Andreea, cu inima ei bună, s-a oprit imediat. A scos din buzunarul hanoracului un portofel mic și a extras o bancnotă de 50 de lei. „Poftiți,” a zis ea cu un zâmbet blând, întinzându-le banii. Vocea ei era moale, caldă, ca o mângâiere.
Tânărul a luat banii, dar ochii lui au alunecat imediat peste corpul ei, oprindu-se pe picioarele goale, expuse sub fusta scurtă. „Mulțumim, frumoaso. Ești un înger coborât pe pământ.”
Bătrânul a chicotit răgușit. „Da, un înger cu picioare lungi. Nu vezi des așa ceva pe aici.”
Am simțit un val de iritare, dar Andreea a râs ușor, ca și cum ar fi fost un compliment inofensiv. „Nu e nimic. Sper să vă ajute.”
Atunci bătrânul m-a privit pe mine, cu o privire vicleană. „Hei, băiete, ce-ar fi să ne faci un bine mai mare? Magazinul de la colț e deschis non-stop. Ne aduci o sticlă de votcă? E frig rău aici noaptea.”
Am ezitat. Magazinul era la doar cinci minute distanță, dar ideea de a o lăsa pe Andreea singură cu ei nu-mi surâdea. Totuși, ea mi-a strâns mâna. „Du-te, iubire. Mă aștept aici. Nu durează mult. O să stau de vorbă cu ei, poate au povești interesante.”
Am oftat și am luat banii de la bătrân – încă 50 de lei. „Bine, mă întorc imediat.” Am sărutat-o pe Andreea pe frunte și am plecat grăbit, pașii mei răsunând pe asfaltul crăpat.
Cât timp eu alergam spre magazin, inima mea bătând puțin mai repede de la grijă, scena din alee începea să se schimbe. Andreea a rămas acolo, stând în picioare lângă foc, cu mâinile în buzunare, zâmbind politicos. Boschetarii au început să vorbească cu ea, inițial inofensiv.
„Cum te cheamă, frumoaso?” a întrebat tânărul, ridicându-se încet, apropiindu-se puțin prea mult.
„Andreea,” a răspuns ea, făcând un pas înapoi subtil. „Și voi?”
„Eu sunt Ion,” a zis bătrânul, rămânând ghemuit. „Ăsta e Mihai. Viața ne-a bătut rău, dar supraviețuim.”
Mihai, tânărul, a zâmbit larg, arătându-și dinții stricați. „Ești drăguță rău, Andreea. Prietenul tău e norocos. Ce faci cu un băiat ca el? Arăți ca o fată care merită mai mult.”
Andreea a râs nervos. „E un băiat bun. Ne iubim.”
Ion a chicotit. „Iubire, huh? La vârsta ta, iubirea e doar un joc. Noi știm ce înseamnă adevărată plăcere. Hai, stai jos lângă foc. E frig.”
Ea a clătinat din cap. „Nu, mulțumesc. Stau în picioare. Prietenul meu se întoarce imediat.”
Dar Mihai nu s-a oprit. S-a apropiat și mai mult, mirosul lui acru lovind-o ca un val. „Hai, nu fi așa de rece. Uită-te la tine – fusta aia scurtă, picioarele alea... Parcă ceri atenție. Lasă-mă să te încălzesc puțin.”
Andreea a simțit un fior de discomfort. „Nu, mulțumesc. Sunt ok.”
Ion s-a ridicat și el acum, venind din cealaltă parte, ca și cum ar fi prins-o între ei. „Nu te speria, fetițo. Doar glumim. Dar serios, ești fierbinte. Ai sâni frumoși sub hanoracul ăla. Lasă-ne să vedem puțin.”
Ea a făcut un pas înapoi, lovindu-se de zidul rece. „Vă rog, opriți-vă. Nu e amuzant.”
Mihai a râs. „Hai, nu fi ipocrită. Știm că vă place atenția. Fetele ca tine vin pe aici să se simtă vii. Uită de prietenul tău plictisitor. Noi știm să tratăm o femeie cum trebuie.”
Andreea a clătinat din cap mai puternic. „Nu, chiar nu. Vă rog să vă opriți.”
Dar atunci Ion, bătrânul, a făcut ceva neașteptat. Cu o mișcare lentă, dar deliberată, și-a desfăcut fermoarul pantalonilor murdari și a scos afară penisul lui, semi-erect, gros și noduros, cu vene proeminente și un miros puternic de sudoare veche. L-a mângâiat ușor în fața ei. „Uită-te la asta, frumoaso. Asta e ce-ți lipsește. Mare, adevărat, nu ca alea mici de băieți tineri.”
Andreea a înghețat. Ochii ei s-au mărit, fixându-se pe el. Inițial, a vrut să strige, să fugă, dar ceva s-a întâmplat. Un val de curiozitate amestecată cu excitare interzisă i-a urcat în corp. Penisul lui era urât, murdar, dar mare, pulsând în aerul rece. A simțit un fior între picioare, o umezeală neașteptată. „Ce... ce faci?” a șoptit ea, dar vocea ei nu era atât de fermă pe cât ar fi vrut.
Mihai a observat schimbarea. A zâmbit viclean și și-a desfăcut și el pantalonii, scoțând un penis mai lung, subțire, dar erect complet, cu capul roșu și strălucitor. „Vezi? Vrei, nu-i așa? Ochii tăi spun totul. Hai, atinge-l. Prietenul tău nu va ști.”
Andreea a mușcat din buză. Refuzul ei inițial se topea. Corpul ei trăda – sfârcurile i se întăreau sub top, clitorisul pulsa. „Nu... ar trebui... dar...” A întins mâna ezitant, degetele tremurând, și a atins penisul lui Ion, simțind căldura lui, murdăria, dar și puterea brută.
Asta a fost declanșatorul. Ion a prins-o de mână și a ghidat-o să-l mângâie mai tare. „Așa, bună fată. Știam eu că vrei.”
Mihai s-a apropiat din spate, ridicându-i fusta încet. „Uită-te ce udă ești deja,” a șoptit el, degetele lui murdare alunecând sub chiloți, atingându-i labiile umede.
Andreea a gemut involuntar, corpul ei cedând. „Oh... Doamne...”
Ei au început să o dezbrace lent, savurând fiecare moment. Ion i-a tras hanoracul peste cap, expunând topul strâmt, sub care sânii ei se ridicau și coborau rapid. Mihai i-a ridicat fusta până la brâu, trăgându-i chiloții în jos, expunând păsărica ei rasă, deja umedă și strălucitoare în lumina focului.
„Ești o curvă mică, nu-i așa?” a mormăit Ion, apucând-... |
