Era o seară de vineri, una din acele seri în care simți că ai nevoie să te simți femeie. Nu mamă, nu angajată, nu adult responsabil. Femeie. Am ales intenționat lenjeria aceea neagră – dantelă fină, ușor transparentă, sutienul care îmi ridica sânii exact cum îmi plăcea și chiloții decupați care-mi lăsau spatele gol. M-am uitat în oglindă și m-am zâmbit. Aveam 43 de ani și arătam bine. Nu doar bine. Eram conștientă de mine.
L-am invitat pe Alex sub un pretext banal – ajutor cu un program de calculator. Ne cunoscuserăm de curând, era fratele mai mic al unei colege. Avea 25 de ani, ochi limpezi și acel amestec de timiditate și îndrăzneală care mă intriga. A venit cu o sticlă de vin și un zâmbet care trăda că știa foarte bine că nu era vorba doar de „calculator”.
După câteva pahare și râsete, am decis să nu mai joc subtil.
— Am un secret, i-am spus, ridicându-mă încet de pe canapea.
— Da?
— Port o lenjerie neagră. Și vrea să fie văzută.
Ochii lui s-au întunecat instant. M-a urmat în dormitor fără să zică un cuvânt, ca atras de un fir invizibil. M-am așezat pe marginea patului și l-am lăsat să mă privească. Am desfăcut ușor halatul, iar când lenjeria a fost complet la vedere, a rămas nemișcat. Doar respirația i s-a accelerat.
S-a apropiat de mine, și-a trecut degetele peste bretele, apoi pe pielea coapselor, tremurând ușor.
— Ești… uluitoare, a murmurat.
— Știu, i-am răspuns, și am tras de el până l-am avut între picioare.
L-am lăsat să mă dezbrace bucată cu bucată. M-a sărutat pe gât, apoi pe umeri, pe sâni, pe burtă. Avea răbdare. Aș fi crezut că va fi impulsiv, grăbit, dar era ca și cum se temea să nu-mi strice vreo parte. L-am ghidat ușor spre locul unde aveam cea mai mare nevoie de el. Când limba lui a atins clitorisul meu, am gemut adânc, aproape animalic. Mă lingea lent, apoi rapid, alternând ritmul până când mi-am prins cu mâinile cearșaful de sub mine, tremurând. Am avut primul orgasm doar din gura lui – rar, intens, cu tot corpul fremătând.
L-am tras peste mine și l-am simțit cum intră în mine – cald, tare, tânăr. Se mișca cu forță, dar și cu respect. Îmi șoptea cât de mult îl excit, cât de tare mă vrea, cât de frumoasă sunt. Nu mă mai simțisem așa de vie de ani de zile. L-am călărit cu genunchii adânc înfipți în saltea, cu sânii legănați de mișcările mele, cu ochii în ochii lui. A terminat în mine cu un oftat adânc, ca și cum se elibera de tot ce ținuse în el de când mă cunoscuse.
Am rămas îmbrățișați, cu piepturile lipite, corpurile ude de transpirație.
— A fost…
— Știu, i-am spus. Și am zâmbit.
A doua zi dimineață, când s-a trezit, m-a găsit în bucătărie, în aceeași lenjerie neagră, cu o cafea în mână.
— Deci… ce facem azi? l-am întrebat.
— Începem de unde am rămas, a zis, și s-a apropiat din nou.
Și așa a început povestea noastră. Poate că diferența de vârstă conta pentru alții. Pentru noi, contau doar atingerile.
A doua zi, am ajuns la birou mai devreme decât de obicei. Îmi simțeam încă pielea încărcată de noaptea trecută – buzele lui, mâinile lui, cum îmi șoptea cuvinte murdare în timp ce-mi săruta coapsele. Dar azi... azi era ziua în care voiam să preiau complet controlul.
Am ales intenționat o rochie neagră, simplă, mulată pe corp, care-mi mângâia șoldurile la fiecare pas. M-am uitat în oglindă și am zâmbit. Sub ea, pielea mea era goală. Fără sutien. Fără chiloți. Simțeam fiecare adiere de aer ca pe o atingere.
I-am trimis lui Alex un mesaj scurt:
„Vino la mine la birou la 11. Nu întârzia.”
Când a intrat, a închis ușa fără să spună nimic. Pantalonii îi trădau deja gândurile. M-a privit cu o poftă nerostită, dar și cu o doză de supunere care-mi plăcea.
— Ai ceva de declarat? l-am întrebat, ridicând un pic sprânceana.
— Nu… dar cred că ai tu ceva de arătat, a spus cu un zâmbet.
M-am ridicat din spatele biroului și am făcut un pas spre el. Am ridicat ușor tivul rochiei, lăsând să se vadă exact cât voiam. A tras aer în piept când și-a dat seama că sunt complet goală dedesubt.
— Ți-ai imaginat vreodată cum e să mă ai pe biroul ăsta?
N-a răspun... |
Lenjeria neagră 
