Am iesit de dupa bar, simtind adrenalina fierbinte pulsand in vene. Zambeam, dar era un zambet plin de secrete. Aerul rece al clubului ma lovea, incercand sa-mi potoleasca fierbinteala, dar era in zadar. Eram aprinsa, simteam fiecare por al pielii vibrand, inca sub influenta a ceea ce se intamplase. Am aruncat o privire spre barman, care ma privea cu o expresie amestecata de uimire si dorinta. M-am pierdut rapid in multime, cautand un loc mai linistit.
Telefonul a vibrat din nou. Stiam ca tu esti. Stiam ca ai simtit. Fiecare mesaj era o provocare, un pas mai adanc intr-un joc pe care doar noi doi il intelegeam. Deschid mesajul.
„Ajunge. Acum vreau sa vii acasa. Ia un taxi. Si cand ajungi, spune-i soferului ca nu ai bani. Va trebui sa-l platesti altfel. Cu gura.”
Respiratia mi s-a taiat. Un taxi. Tarziu in noapte. Un strain complet. Si plata... cu corpul meu. Asta era nou. Un element de risc, de incertitudine, mult mai personal decat provocarile anterioare. Un val de excitatie pura m-a cuprins. Era intuneric afara, strazile pustii, o intimitate fortata intr-un spatiu mic si inchis. Era provocarea suprema.
Am iesit din club, in aerul rece al noptii bucurestene. Lumina felinarelor crea umbre lungi si distorsionate. Am oprit un taxi liber, iar masina a oprit brusc in fata mea. M-am urcat pe bancheta din spate, inima batandu-mi sa-mi sara din piept. I-am spus adresa noastra. Soferul, un barbat cu o fata obosita, dar cu o privire surprinzator de agera, a confirmat si a demarat.
Am tacut aproape tot drumul, doar zgomotul motorului si muzica lenta de la radio umpleau tacerea. Ma uitam pe geam la cladirile care treceau in viteza, dar mintea mea era deja la ceea ce urma sa se intample. Simteam tensiunea crescand in mine cu fiecare metru parcurs. Imi imaginam scenariul, imi repetam cuvintele, pregatindu-ma pentru acel moment. M-am simtit brusc incredibil de vulnerabila, dar si puternica. Era o fantezie, da, dar acum devenea periculos de reala.
Am ajuns. Masina s-a oprit in fata blocului nostru. Imi simt gura uscata. Opreste motorul. Imi intind mana in geanta, cautand portofelul, dar stiam deja ca nu era acolo. Am simulat o cautare disperata.
„Oh, nu... nu pot sa cred. Am uitat portofelul. Nu am bani la mine,” spun, iar vocea imi tremura usor, dar cu suficienta credibilitate.
Soferul s-a intors spre mine. Fata lui obosita capata o expresie de iritare, apoi de neincredere. „Cum adica nu aveti bani, domnisoara? E tarziu, si cursa e lunga.”
„Imi pare atat de rau,” am soptit, privindu-l direct in ochi, o privire care nu era de regret, ci de invitatie. „Dar... as putea sa va platesc altfel.” Ma aplec usor spre el, iar privirea mea aluneca spre pantalonii lui, apoi inapoi la ochii lui. Tensiunea dintre noi a devenit palpabila, aerul din masina fierbinte. Ochii lui s-au marit, iar respiratia i s-a accelerat. A inteles. Si stiam ca va accepta.
Aerul din taxi devenise dintr-o data incredibil de dens. Ochii lui ma privesc intens, pupilele dilatate de o combinatie de soc si dorinta. Mana lui, care pana atunci tinuse relaxata pe volan, se inclesteaza usor, tradandu-i nervozitatea. Tacerea a fost rupta doar de bataile accelerare ale inimii mele si de respiratia lui, care devenise mai profunda.
„Cum adica... altfel?” a murmurat, vocea lui groasa, abia audibila.
Ma aplec si mai mult spre el, lasandu-mi privirea sa-i exploreze buzele, apoi sa-i coboare spre proeminenta din pantaloni. Zambesc, un zambet plin de subintelesuri. „Exact asa cum va ganditi, domnule. Credeti-ma, merita.”
Ochii lui se maresc, iar o unda de roseata ii apare pe gat, urcand spre fata. Se misca agitat pe scaun, de parca ar vrea sa refuze, dar ceva din privirea mea, sau poate pur si simplu dorinta primara, il tinea in loc. Mainile lui incep sa-i tremure usor.
„Dar... e tarziu. Si...” Vocea lui se stinge. Stia ca nu era loc de negociere.
Fara sa mai astept un raspuns verbal, imi strecor mana pe piciorul lui, peste pantalon, simtind cum se incordeaza. Degetele mele urca lent, gasind fermitatea erectiei care se ascundea sub material. A scos un sunet gutural, aproape un geamat. „Doamne…”
Ii desfac incet fermoarul pantalonilor. Zgomotul metalic rasuna puternic in spatiul restrans al masinii. Odata deschis, ii eliberez membru, care tasneste afara, fierbinte si rigid, o dovada clara a reactiei sale. Nu mai era oboseala in ochii lui, doar o flacara. Imi deschid gura si il cuprind, lent, simtind textura lui, caldura intensa. Barmanul isi da capul pe spate, sprijinindu-l de tetiera, iar ochi lui se inchid pe jumatate. O unda de placere i se citeste pe fata.
Incep sa ma misc ritmic, simtind cum el apuca volanul cu ambele maini, strangandu-l puternic, ca sa se sprijine. Respiratia lui devine rapida, sacadata. Aud gemete scurte, apoi mai lungi, mai adanci, care rasuna in interiorul taxiului. Ma concentrez pe miscarile mele, pe presiunea limbii si a buzelor, pe ritmul care il ducea tot mai aproape de limita. Simt cum corpul lui se incordeaza, fiecare muschi devine tensionat. Din cand in cand, isi mai deschide ochii si ma priveste, o expresie de uimire si abandon pe chip.
„Oh, Doamne… da… da!” murmura, iar vocea ii e distorsionata de placere. Ii simt corpul vibrand, gata sa explodeze. Imi continui miscarile, adanc si rapid, aducandu-l pe culmi. Si apoi, simt cum se incordeaza dintr-o data, un tremur violent ii cuprinde corpul. Un geamat puternic ii scapa din piept, in timp ce el ejaculeaza abundent in gura mea. O caldura fierbinte, sarata, imi umple gura, iar eu o inghit, acceptand plata.
El ramane nemiscat, cu ochii inchisi, respirand greu. Corpul lui era relaxat acum, cazut pe spate. Cand isi deschide ochii, ma priveste cu o expresie amestecata de soc, rusine si o recunostinta profunda, aproape veneratie. Nu spune nimic, doar ma priveste. Ma ridic incet, imi aranjez rochia si ii zambesc, un zambet plin de secrete si victorii. Nu mai era doar un taximetrist obosit. Era un barbat care tocmai fusese parte dintr-o fantezie care depasea orice asteptare.
Mesajul Decisiv: Vecinul Student
Telefonul a vibrat din nou in mana mea, iar ecranul s-a luminat, o promisiune tacuta in intunericul taxiului. Inima mi-a sarit in piept. Stiam ca acesta era ultimul test, cel care va depasi toate limitele. De la tine, viitorul meu sot.
„Gata. Acum e timpul pentru cel mai mare secret al nostru. Si cel mai profund. Stii geamul de la etajul trei, din blocul de vis-à-vis. Unde vezi mereu pe cineva singur, cu jaluzelele netrase care se masturbeaza mereu precum un labagiu. Vreau sa cobori din taxi, sa traversezi strada si sa suni la usa lui. Spune-i ca ai venit sa-i arati ceva. Orice. Dar sa te lasi dusa de joc. Vreau sa vad fiecare detaliu. Sa lasi jaluzelele ridicate si sa-l futi in fata geamului. Si abia astept sa vii acasa sa-mi povestesti tot ce ai simtit. Acum, iubito. Fii a mea, chiar si prin el.”
Am citit mesajul. O data, de doua ori. Cuvintele ardeau pe ecranul telefonului, imprimandu-se direct in mintea mea. „Stii geamul de la etajul trei, din blocul de vis-à-vis. Unde vezi mereu pe cineva singur.” Inima mi-a sarit in piept. Stiam exact despre cine vorbeai. Studentul. Cel pe care-l vedeam uneori, noaptea tarziu, in lumina monitorului, in propriul lui univers privat. Iar acum, tu voiai sa intru in el.
Un fior de emotie, mai puternic decat orice simtisem pana atunci, mi-a cuprins intregul corp. Asta nu mai era doar o provocare erotica; era o incursiune intr-un teritoriu complet nou, personal si, intr-un fel, profund intim. Sa-l confrunt pe acel baiat in vulnerabilitatea lui cea mai mare, sa-i perturb rutina secreta, la indemnul tau. Exista un element de risc, de incertitudine, care amplifica enorm excitatia.
Achitasem deja cursa in natura (o nota de 100 de lei pe care o aveam ascunsa, un plan de rezerva, in caz ca nu as fi putut sa-mi duc provocarea la capat. Atat a valorat felatia mea) si am coborat din taxi. Aerul rece al diminetii timpurii mi-a izbit fata, dar nu mi-a potolit fierbinteala. Am traversat strada, ochii mei fixati pe geamul luminat de la etajul trei. Silueta lui familiara se misca in fata monitorului. Era acolo.
Pasesc in scara blocului vecin, simtind cum fiecare pas ma duce mai adanc in jocul nostru. Linistea diminetii era rupta doar de bataile inimii mele. Ajung la etajul trei. Caut apartamentul. Aud un zumzait slab de muzica, iar lumina difuza se strecoara de sub usa. Inspir adanc, adunandu-mi tot curajul. Ridic mana si, fara sa ezit, bat la usa.
O pauza lunga, plina de tensiune. Inima imi bubuie. Oare a auzit? Oare va deschide? Aud pasi sovaitori apropiindu-se, apoi un sunet de zavor. Usa se deschide incet.
El statea in prag, cu parul ciufulit, intr-un tricou larg, cu ochii mariti de uimire si o urma de confuzie. Parea si mai tanar de aproape. Si era singur. Exact asa cum ma asteptam. Privirea lui a cazut pe mine, o aparitie neasteptata la ora aia, apoi pe rochia mea de petrecere, putin sifonata. Fata lui a devenit brusc rosie. Stiam de ce.
„Buna seara,” am soptit, vocea mea sunand mai calma decat ma simteam. „Imi cer scuze ca deranjez la ora asta. Am venit… am venit sa-ti arat ceva.” L-am privit direct in ochi, lasand ca intentia mea sa fie clara, dar neexprimata. Buzele lui s-au intredeschis, dar nu a spus nimic. Parea paralizat. Am facut un pas inainte, aproape intrand in apartament, iar usa s-a inchis incet in spatele meu. Lumina slaba din apartament, mirosul familiar de tanar, de carti si de... altceva.
Ma aflu acum in lumea lui. Si stiu ca tu esti acolo, undeva, asteptand fiecare detaliu.
Linistea care a urmat era mult mai asurzitoare decat zgomotul clubului. Mirosea a carti vechi si a ceva… masculin, tanar. El statea in prag, ochii lui mariti, fixandu-ma cu o expresie amestecata de soc, confuzie si o dorinta abia stapanita. Parea sa nu-i vina sa creada ce se intampla.
Am facut un pas mai adanc in camera, iar privirea mea a cazut imediat pe geam. Era deschis. Cortina trasa. Lumina slaba a diminetii abia incepea sa se strecoare, dar oricum n... |