Ploua mărunt, iar ferestrele erau aburite. În cameră era cald, cu miros de lemn ud și vin roșu. Trecuseră luni de când nu-l mai văzusem. Dar acum era acolo, în prag, ud leoarcă, cu privirea aia care mă dezbrăca dintr-o singură clipire.
— M-ai chemat. Și am venit, a spus, simplu.
— Nu te-am uitat niciodată.
A intrat. Și-a lăsat haina pe podea și a venit direct spre mine. Mi-a luat fața între palme, m-a privit lung, adânc, și m-a sărutat. Cu disperare. Cu ură și dragoste și foame. Limba lui îmi cerceta gura cu o precizie dureroasă. Nu era tandru. Era al lui. Tot.
M-a prins de ceafă și m-a împins cu spatele pe masa de lemn. Mi-a tras tricoul peste cap, l-a aruncat într-o parte. Buzele lui m-au atins pe piept, apoi au coborât cu o lentoare care mă făcea să tremur. Mușca ușor. Lăsa urme. Mă dorea ca pe ceva care i-a lipsit prea mult.
— Dezbracă-te, a spus, cu o voce joasă, aspră. Vreau să te văd tot. Să nu mai fie nimic între noi.
M-am ridicat și mi-am scos pantalonii, încet, fără să rup privirea de la el. Îl simțeam cu ochii, cum mă mânca din cap până-n picioare. Când am rămas gol, a oftat adânc, aproape tremurat.
— Doamne… cât te-am vrut.
S-a apropiat. Și-a trecut mâna pe pieptul meu, pe coaste, pe șolduri. Mă atingea ca un orb care-și revede dragostea pierdută. Apoi s-a lăsat în genunchi, lent, cu ochii în ochii mei. Mi-a prins șoldurile și și-a lăsat limba să alunece între picioarele mele, cu o grijă aproape religioasă.
Mi-a explorat fiecare colț de carne, cu o pricepere care m-a rupt. Mă lingea adânc, apăsat, jucându-se cu mine, suflând aer cald, lăsând salivă să-mi curgă pe coapse. Eram deja dincolo de gând. Dincolo de mine.
— Radu... o să nebunesc…
— Asta vreau.
S-a ridicat, și-a lins buzele, apoi s-a dezbrăcat în fața mea. Încet, metodic. Trupul lui era tensionat, dur, dorit. M-a luat în brațe, m-a întors cu fața spre masă, m-a aplecat, și mi-a sărutat coloana vertebrală centimetru cu centimetru.
— Ai încredere în mine?
— Da. Fă ce vrei cu mine.
A scos un ulei parfumat din buzunarul hainei. L-a turnat în palme, a frecat ușor, apoi mi l-a întins pe spate, pe fese, pe interiorul coapselor. Devenisem lut în mâinile lui. Modela plăcerea. Îmi mângâia pielea cu palmele mari și ferme, apoi, brusc, mă trăgea înapoi în el, cu forță.
M-a pătruns fără ezitare. Era tare, fierbinte, lacom. A început să miște lent, adânc, rotund. Mă ținea de talie, mă lovea ritmic, controlat. Gemetele mele deveniseră rugăciuni. Mă rupea și mă construia din nou, cu fiecare împingere.
Apoi m-a tras în pat. M-a așezat pe spate, și s-a urcat peste mine, privind-mă în ochi. A intrat din nou în mine, fără grabă. Mă ținea de gât cu o mână, iar cu cealaltă îmi mângâia buza de jos, pe care o mușcam cu disperare.
— Mă simți? a întrebat.
— Tot. Te simt cu totul.
M-a sărutat lent, adânc, apoi a început să miște din nou, cu mișcări sacadate, controlate, care-mi tăiau respirația. Nu eram doar atins. Eram posedat. Adorat. Cucerit.
Am terminat aproape simultan. El s-a prăbușit peste mine, tremurând.
— Nu mai plec. Niciodată.
— Atunci fă-mi asta în fiecare noapte, până nu mai pot să respir fără tine.
Și a râs. Un râs obosit, dar fericit, plin. Îmi simțeam inima bătând în același ritm cu al lui. Era deja adânc sub pielea mea, în sânge, ca o prezență imposibil de îndepărtat.
A doua zi dimineața, m-am trezit cu fața adânc îngropată în perna lui. Aerul încă purta urmele nopții – o combinație subtilă de miros de piele sărată, ulei de cedru și fumul de la focul de tabără, totul lăsându-se purtat în jurul nostru, ca o amintire încă vie. Dinspre bucătărie venea un clinchet vag de tacâmuri. Când m-am ridicat, gol, cu urmele lui încă pe piele, l-am văzut. Stătea sprijinit de chiuvetă, cu un prosop legat lejer în jurul șoldurilor. M-a privit și a zâmbit. Lent. Distrugător.
— Ești rupt? a întrebat, ironic.
— Sunt refăcut, am răspuns. Dar nu m-am săturat.
A venit spre mine cu pași hotărâți, a desfăcut prosopul și l-a lăsat să cadă. Trupul lui părea și mai intens în lumina crudă a dimineții. M-a prins de ceafă și mi-a sărutat fruntea. Apoi, spre surprinderea lui, l-am împins pe perete. L-am prins de încheieturi și i le-am ridicat deasupra capului.
— Acum e rândul meu, i-am spus.
Ochii i s-au întunecat. O provocare. O invitație.
L-am sărutat apăsat, cu dinții. Pe maxilar. Pe gât. Pe claviculă. Îi mușcam ușor pielea, lăsând urme. Mâinile lui tremurau, dar nu se mișcau. Era complet al meu. Și știa asta.
L-am făcut să se întoarcă și l-am împins cu pieptul pe masa din living. I-am sărutat coloana, lent, până jos. A oftat. L-am mângâiat pe fese, l-am apucat strâns, și i-am trecut limba încet, adânc, printre ele. Corpul lui s-a arcuit brusc. A gemut:
— Nu te opri… te rog.
Am continuat. Îi lingeam locul cel mai vulnerabil, apăsat, cu cercuri largi, apoi mi... |
