-Vreau sa te gust!
Sa ma gusti, da sa ma simti cum devin maleabila in mainile tale, sa iti simt respiratia cum se intensifica pas cu pas in timp ce limbile noastre se cauta flamande si nerabdatoare sa simta cat mai mult, sa simta cat mai intens, sa ofere si sa pretinda. Sa gem in timp ce mainile tale imi tortureaza sfarcurile intarite de dorinta, de dorinta creata de acele magice 4 cuvinte. Sa admir limba ta priceputa care se joaca cu ele......sa inchid alarma ceasului....Offf cand mai termin oare cu visele astea!
Suntem prieteni de ceva timp si niciodata nu am simtit altceva fata de tine, decat o sincera prietenie, glumele noastre uneori erau mai fara perdea, privirea ta cateodata prea profunda recunosc ca imi ridica semne de intrebare, zambetul tau ma mai incalzeste usor din cand in cand, si totusi noi suntem prieteni, nimic mai mult. Clar ca imi tot repet acest lucru pentru a ma convinge singura in primul rand. Cand m-ai chemat acum cateva seri la “o tigara” ma asteptam sa stam la barfa cum facem de obicei, sa radem cu pofta de ce ni s-a mai intamplat ciudat intre timp sau sa ne mai impartasim planurile cu privire la concediul ce se aproprie. Nu ma asteptam ca tu sa ma iei in brate si sa iti aud respiratia cum ti se accelereaza, cand am dat sa ma feresc razand tu ai zis sa te strang un pic in brate, pana sa reusesc sa imi pun ceva semne de intrebare ai intors capul spre mine si buzele tale imi cautau buzele. Am intrebat surprinsa:
-Andrei ce faci? Si am incercat sa ma retrag din bratele tale.
-Vreau sa te gust, ai soptit tu pe un ton jos si strangandu-ma si mai puternic langa tine.
Un val de dorinta m-a strabatut in intregime, “vreau sa te gust” suna ecoul vocii tale in fiecare particica a corpului meu. Cand am simtit limba ta pe buzele mele, am tresarit de emotii si frica, da frica de a nu raspunde sarutului, frica de a nu simti placere si de nu-mi pierde prietenul pt un moment de atractie. Am reusit sa te departez totusi de mine si tu ma priveai nesigur, vedeam emotii diverse pe chipul tau, mi-ai zis sa uit ce abia se intamplase, te-ai ridicat si ai plecat. Am ramas singura in noapte si gandurile mele erau intr-un maraton teribil cu simturile. As fi vrut sa pot da un pic timpul inapoi ca sa nu ma mai aflu acum in situatia asta complicata.
Au urmat zilele astea ciudate in care tot incercam sa ne asiguram ca nu s-a intamplat nimic, ca totul e ca inainte, chiar a trebuit sa trecem si prin cateva scurte conversatii telefonice destul de caraghioase in care era asa “evident” ca nu se intamplase nimic. Visele in care tu ma bantui au devenit tot mai frecvente. Acum ma tot invart prin casa ca o ametita fara sa stiu de ce am acceptat invitatia de a veni la tine sa ne uitam la un film. Da clar ca daca nu acceptam parea ca te evit, dar acum ce fac acum? Acum imi pun geanta pe umar si ies, ce va fi va fi.
Dupa ce era cat pe ce sa ma pierd printre mii de ganduri, dubii si intrebari am ajuns in sfarsit in scara blocului atat de familiara si draga, inima imi batea ca nebuna, vrand parca sa-mi dea de stire ca degeaba tot incerc sa ma mint singura, ca ea stie ce stie. Andrei imi deschide usa, e imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti crem si intr-un tricou alb, miroase asa bine, parca zici ca nu a iesit de mult din dus.
-Buna Crina, intra, nu am iesit de mult din dus, ma gandeam ca nu o sa te aud cand suni la usa.
-Buna draga mea “prietena”, zic eu entuziasta ca intodeauna, sa-l numesc “prietena” mea era o gluma a noastra, dat ca nu aveam nici o prietena asa apropiata care sa-mi cunoasca toate secretele asa ca el. Vad ca zambeste un pic trist si ma lasa sa inaintez.
-Zi-mi ce sa-ti torn de baut in seara asta, de ce ai chef?
“-De tine” mi-am zis in gand si m-am trezit ca se uita intrebator la mine si eu am intors capul rosind ca si cum mi-ar fi putut citi gandurile.
-Un martini rosu daca mai ai, te rog.
M-am intors spre fereastra unde se observau culorile cerului de seara si ma intrebam ce s-a intamplat cu toata linistea noastra. S-a dus cu siguranta pe apa sambetei impinse de acel “vreau sa te gust”...
-Ori te-ai indragostit ori esti bolnava, imi intrerupe ele sirul gandurilor intinzandu-mi paharul, ce e cu tine asa tacuta si absenta?
-Nimic, stii cum e, uneori te mai lasi purtat de ganduri zic in timp ce iau paharul din mana lui, atenta sa nu il ating si ma intorc din nou cu spatele la el.
-Ma intreb daca te chinuie aceleasi ganduri ca si pe mine, sopteste el in timp ce se aproprie si mai mult de mine, ii simteam aproapre caldura in spatele meu chiar si fara sa ma atinga. Era sa mi se duca pe alta cale gura de martini pe care am bauto. Ma feresc de el si zic ca si cum as fi vorbit despre vreme:
- A te referi la ce o sa facem concediul asta, clar ca ma bate grija ca nu am sa reusesc sa imi urmez itinerariul si am inceput sa intind o barbologie cu privire la concediu in timp ce el m-a privit o secunda mai intens si apoi s-a indreptat spre canapea, dand totusi de inteles ca e constient ca am schimbat subiectul.
-Ok, hai lasa gandurile si fa-te comoda, ai zis ca vrei sa ne uitam la o comedie asa ca am ales eu pentru tine.
Ma uit la locul ramas liber pe canapea, mi se pare suficient ca sa ma tin la distanta si totusi prea aproape de el, ma descalt asa cum obisnuiesc sa fac si ma asez exact in celalalt colt cu picioarele sub mine, prefacandu-ma ca vreau sa ma sprijin de pernutele de acolo, Andrei se uita iarasi lung si se ridica sa ia telecomanda, apoi se aseaza cu un zambet aparent inocent mai departe si el, il vad ca se intoarce cu spatele si se intinde in asa fel incat ajunge cu capul pe genunchii mei. Mi se opreste respiratia o clipa si el imi zice
-Daca tot dau de baut si tot restul, fasi tu un bine si stai pe post de perna. Am prins provocarea in zbor si am zis in gandul meu, ok, daca vrei sa ne jucam jocul asta nu ma trag inapoi.
-Ok, ridica un pic capul sa ma asez mai bine, el ascultator ridica capul si eu trag un pic mai sus rochita asa incat sa simta pielea mea cand se aseaza din nou, il simt ca se incordeaza si ridic... |
Vreau sa te gust
