Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
| Esti doar o fantezie? (Part I) |
Autor : Hellobaby - 2020-07-06
Citita de 1671 ori - Nota 7.00 (3 voturi) | |
|
Poate ca asa a fost sa fie sau poate ca tu ai planuit totul meticulos, in avans. Ca un bun jucator de sah ce esti, iti calculezi mutarile cu mult inaintea mea. Nu am nicio sansa in fata ta, ma coplesesti cu grija pentru detalii si pragmatismul actiunilor tale.
Crezi in destin? M-ai intrebat odata. Ce naiva eram, ti-am spus ca "da" si tu ai ras de mine. Imi placea sa cred ca suntem facuti unul pentru celalalt si ca doar soarta a putut face ca noi sa ne intalnim, sa fim perfecti impreuna.
M-ai vrut de la inceput sau m-ai observat tarziu? "Te-am vrut de cand te-am vazut in poza aceea de grup, de la ziua de nastere a nu stiu cui. Purtai rochia aia neagra cu volane din dantela", mi-ai spus. Am incercat sa iti ascund faptul ca eu pusesem demult ochii pe tine, ca te urmaream cu privirea prin cartier si ca imi doream sa ma vezi, sa ma abordezi. Mi-am jucat cartile cum am stiut eu mai bine, m-am prefacut ca nu te cunosc, ca nu ti-am auzit niciodata numele. Nu voiam sa stii ca in pauza de la scoala, toate fetele vorbeau despre tine.
M-am topit in ziua cand ne-am intalnit pentru prima data. Era iunie, la pranz. Ne-a placut atat de mult compania celuilalt incat ne-am vazut din nou, in aceeasi zi si dupa-amiaza. Imi sarutai pistruii de pe nas si obraji si amanai cum stiai tu mai bine momentul in care urma sa imi saruti si buzele. Nu voiam sa recunosc, dar era al doilea sarut din viata mea, asa ca sper ca m-ai iertat ca nu ma descurcam prea bine. Am plecat acasa imbatata, mirosind toata a parfumul tau, de care, fie vorba intre noi, ai facut exces in acea zi. Voiai sa ma impresionezi?
Ce mult ne placea sa ne plimbam, poate si pentru ca in acea vreme, sa bem o cafea la o terasa era inca un lux pentru noi. Nu pot sa uit ziua in care ne-a prins ploaia in timpul unei plimbari, asa ca am alergat si am gasit un refugiu. Mi-ai aratat atunci buletinul tau, iar eu eram rusinata ca aveam buletinul abia facut de cateva luni. Dar tie nu iti pasa, imi spuneai mereu ca m-ai luat sa "ma cresti". Si era totul pur si inocent, iar cel mai indiscret gest al tau era sa imi atingi putin sanii in timp ce ma sarutai pe o banca retrasa din parc. Atat si nimic mai mult.
Indoiala a inceput cand am sesizat ca esti putin distras si cand unele vorbe mi-au ajuns la ureche. Cum adica esti intr-o relatie? Nu erai cu mine? Nu erai al meu? Da, erai al alteia, de 3 ani deja. Dar cum aveai curajul sa te afisezi nonsalant cu mine la brat in locuri aglomerate, unde puteai fi vazut cu usurinta? Cum ti-ai calculat miscarile in asa fel incat noi doua sa nu ne intalnim niciodata? De ce faceai asta? Ai fost vreodata sincer cu mine? Te-am asaltat cu fel de fel de intrebari, iar tu doar zambeai si parca te bucurai ca te-am prins ca erai infidel.
Am hotarat sa plec departe de tine, sa nu ma las mintita, amagita, sa nu iti permit sa imi ranesti orgoliul. Nu puteam accepta asa ceva. Si ai ramas o enigma.
Am avut grija sa imi pierd virginitatea cu un om aproape perfect. Charismatic, frumusel, foarte inteligent si mult mai bogat decat mine. Ma trata cu respect si eram mereu bine primita in casa parintilor lui. Imi placea sa imi petrec zilele lenese de vara la piscina din curtea casei lui. Timpul nu avea prea multa valoare atunci, asa ca era suficient doar sa treaca. Eram cuplul perfect in ochii tuturor, eram admirati oriunde mergeam si lasam intotdeauna o impresie impecabila.
Cum ai reusit sa te infiltrezi in acest vis in care se transformase viata mea? Ce mi-ai facut si la ce metode ai apelat ca sa ma determini sa ii zic in ziua aceea de toamna ploioasa, cand eram la ceainarie, ca eu de fapt nu il iubesc si de fapt gandul meu e la altcineva? L-am ranit atunci, dar totusi m-a iertat. Am mai incercat o perioada sa ne reparam relatia, dar raul era deja facut. Asta s-a intamplat cam in vremea in care noi doi am inceput sa facem sex. La 4 ani dupa ce ne-am cunoscut.
De ce esti rabdator? Ai ceva dintr-un animal de prada. Cum spuneam, nu aveam nicio sansa... |
