|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | dragostea invinge totul:X | Autor : marser13 - 2010-09-01
Citita de 2831 ori - Nota 7.50 (14 voturi) | | |
…poate pt unii nu esti nimic, dar pt mine ai fost totul…
Astea au fost ultimele cuvinte pe care ea le-a rostit inainte sa plece, astea au fost cuvintele care i-au bantuit mintea luni si luni de zile. Ea a plecat si el a ramas singur, singur in casa pustie in care pana atunci isi petrecusera noptile de iubire nebuna. Credea ca niciodata nu o sa se termine, credea ca vor ramane impreuna mereu. Nu s-a gandit o secunda ca lumea e atat de rea, nu s-a gandit ca totul ii desparte, nu s-a gandit ca sunt atat de diferiti… si acum e singur si trist, atat de trist.. o melodie ii rasuna in cap, i se potriveste perfect ”de cand ai plecat cerul s-a intunecat…”. In sufletul lui era foarte intuneric. Marea din interiorul sau era zbuciumata, era o furtuna. Si a tot durat zile si nopti la rand. Niciodata nu credea ca intreg universul i se va prabusi, niciodata nu a crezut ca fara ea isi va dori sa moara, niciodata nu credea ca o va iubi atat. Si cuvintele ei ii ramasesera scrise pe inima, era cu atat mai greu sa suporte despartirea asta cand stia ce insemnase pentru ea, cand stia ca ea il iubeste…
Era prea crud destinul, prea greu sa suporte. Incerca sa inteleaga de ce? De ce plecase? De ce il lasa sa sufere atat daca il iubea? De ce ? si raspunsul nu venea… auzea decat propriul ecou, nici siesi nu-si mai apartinea. Era ca o umbra. Traia adulmecand fiecare umbra de parfum pe care o lasase Ea in urma… nimeni nu intelegea ce se intampla cu el. mai sunt si alte femei pe lume spuneau…dar nu-i pasa. Nu-i pasa ce crede lumea despre el; ca-l vede slab si neputincios: ca s-a inchis in casa din cauza unei femei ; ca a renuntat la tot pentru ea. Nu aveau ei de unde sa stie ca ea era linistea lui, ca fara ea interiorul lui e gol, ca fara ea totul era pustiu. Erau prea superficiali sa inteleaga, era prea mult pentru o lume in care trona banul, mult prea mult. Si nici nu vroia sa se oboseasca sa-i explice cuiva ce simte, pur si simplu nu conta. Tot ce vroia era sa moara, sa numai duca in fiecare zi o lupta cu el insusi, cu iubirea lui…
Ducea zi de zi aceeasi lupta… pana a obosit.. si a decis ca viata merge inainte si a inteles ca poti trai si cu inima moarta. Nu a cautat-o niciodata, nu a vrut sa-i dea ea nicio explicatie, desi se gandise luni intregi de ce, acum nu mai vroia sa stie, vroia doar sa traiasca ca un om.
…
Si timpul a trecut…a zburat ca un nebun... a trecut, dar iubirea lui a ramas la fel de vie, a trait in interiorul lui, a plutit prin sangele lui. Nu a mai vrut sa-si imparta viata cu nimmeni s-a dedicat muncii si mai iesea uneori cu prietenii lui, dar numai era acelasi. Viata ii daduse o lectie dura.
…
Intr-o zi calduroasa de vara el se indrepta spre serviciu. Mergea cu capul in jos si nu se uita la cei din jurul lui, era cufundat in gandurile lui. In dimineata aia se implineau 5 ani de cand ea plecase si inca ii rasunau in minte ultimele ei cuvinte, inca il raneau. Ii sfredeleau auzul si se infingeau in inima lui sangeranda… era pierdut… dar brusc aude o voce care il striga, nu se uita inca e scufundat in noianul de ganduri, dar vocea insista.. si striga iar ADI!...Nu se uita, sigur nu il striga pe el..si se aude iar : Adi, opreste-te te rog! Un fior ii strabate tot corpul si niste fluturi incep sa-i danseze in stomac si isi spune in gand „nu..nu e ea..nu se poate..dupa atat timp…nu nu e ea..”. nu are puterea sa se intoarca niste maini invizibile ii tineau picioarele acolo si nu il lasau sa le miste. Statea pironit acolo si astepta…astepta sa se intample ceea ce visase de atat de multe ori in secret, chiar si fata de el, clipa in care o va revedea. Dupa cinci ani…
- Adi! Esti chiar tu… Doamne a trecut mult timp de cand nu te-am vazut… oare cat?
- 5 ani…se auzi vocea lui pierduta, venind parca din starfundurile lui.
- Chiar atat? Nu-mi vine sa cred… am auzit ca ai ajuns bine… ca esti foarte apreciat la locul de munca. Asa e?
- Da…ai auzit bine… Si ce altceva ai mai auzit?
- Nu foarte multe. Am fost plecat din tara si m-am intors ieri. Mi-a povestit mama de toti din trecutul meu… atat mi-a spus.
Nu o privea inca in ochi, ii era teama ca o sa planga. Ea era atat de calma, el era atat de emotionat. Inima ii era mistuita de un dor naprasnic de a o strange in brate, dar strangea din pumnii si incerca sa se abtina…
- Aa da? Dumneaei ce mai face? Nu am mai vorbit cu dumneaei.
- E bine. Mi-a spus ca inca esti singur..
- Da sunt. Cum am fost in fiecare secunda din acesti cinci ani.
La cuvintele lui capul ei se lasa in jos…vroia sa priveasca in adancul lui, in ochii aia pe care ii stia mai albastrii ca marea… probabil doar ei ramasesera neschimbati…
- Dar de ce nu vrei sa ma privesti in ochii?
- Nu mi-am dat seama ca am inca capul aplecat, soarele arde cam tare in dimineata asta…
Si privirile lor se intalesc.. ochii ei migdalati patrund in cerul ochii lor ei. Se simte ca si cum ar renaste, ca si cum acolo undeva in adancul ei se reaprinde un foc. I se pune un nod in gat…
- Ia-ma in brate! Mi-a fost prea dor de tine, doar de tine. Nu vreau sa te mai pierd iar si iar. Nu vreau sa te mai pierd pentru nimeni. Am vrut sa te uit. Au trecut cinci ani. Azi sunt cinci ani… acum cinci ani iti spuneam ca pentru mine ai fost totul. Inca esti… nu pot sa te uit. Nu pot sa te scot din mintea mea. Nu vrei sa iesi.. te iubesc atat de mult. Esti jumatatea mea. Esti sufletul meu pereche. Locul tau e langa mine. Doar langa mine. Nu o sa ne mai desparta nimeni. Iti jur!
Si rostise toate cuvintele astea plangand. Lacrimi sarate ii alunecau pe obraji si se scurgeau pe umarul lui. O strangea atat de tare in brate. Vroia sa se opreasca timpul acolo. Sa ramana doar ei doi asa imbratisati pentru o eternitate. Iubirea e mai puternica ca timpul si ca lumea rea… e mai puternica decat orice.
El simtea ca zboara, simtea ca ii cresc aripi si ca in curand o va imbratisa cu ele ca un inger. O parte din el se intorsese acasa, acum era complet. Inima isi regasise pulsul…tic..tac…
Erau atat de fericiti amandoi. El nu a mai mers la serviciu, au mers impreuna spre locuinta lui. Nu vorbeau in timp ce mergeau, doar se tineau de mana si uneori se priveau in ochii. Amandoi aveau pe buze un zambet larg.
Cand au ajuns acasa el a luat-o in brate si a pus-o in pat, a sarutat-o si o tinea strans la pieptu lui, au ramas imbratisati ore in sir. I-a luat somnul asa, erau fericiti, credeau ca viseaza. S-au trezit tot imbratisati, el o mangaia pe par si pe fata si se uita la ea cu ochii plini de dragoste. Ii lipsise atat de mult! Nu stia cum putuse trai fara ea atat de mult timp.
Nu-i venea sa creada ca in sfarsit visul lui devenise realitate. Ii spunea ... |
 |
|
|
|
|
|
|
