Eu sunt Alexandru, aveam 18 și locuiam împreună cu părinții la o casă din Constanta. Eram in clasa 12 și încercam să mă concentrez pe învățat și mersul la sala.
Părinții mei erau din păcate mai mult plecați pentru că lucrau pe un vas de croaziera. Acesta este motivul pentru care au angajat o doamna tânără de 28 de ani, Bianca, care să mă ajute cu curățenia, gătit și spălat. Ea este creola pentru că tatăl ei este din Nigeria iar mama româncă. Era cam de 1,75 m înălțime, sânii mari și rotunzi, mijloc subțire fundul mare și bombat, în contrast cu talia și picioare de gazela
Tânăra Bianca, era economista, și lucra pentru noi ca să mai câștige niște bani.
Eu sunt Eduard și aveam 1,88 m, destul de bine proporționat pentru varsta respectivă.
Într-o zi s-a îmbolnăvit profa de chimie și cum era ultima ora, am terminat orele mai devreme.
Când am intrat în casă, liniștea fusese spartă de un sunet blând — un geamăt, adânc, tremurat. A venit din dormitorul Biancăi.
M-am oprit. Inima a început să bată mai tare.
Am mers tiptil, fără zgomot, până la ușa întredeschisă. Am tras cu ochiul.
Și am rămas fără aer.
Era goală. Zăcea pe spate, picioarele ușor desfăcute, un genunchi ridicat. Cu două degete, se atingea încet — sus, jos, în cercuri mici, regulate — ca un muzician care-și cântă o melodie doar pentru sine. Ochii închiși. Buzele întredeschise. Respirația grea.
— Aaah… da… șoptea, ca și cum trupul ei ar fi avut o voce proprie.
Am simțit cum mă umplu, cum sângele îmi urcă, cum penisul meu se ridică, încet, dar sigur — ca un copil care vede pentru prima dată ceva frumos și nu înțelege ce simte.
Eram înmărmurit. Nu din poftă, ci din emoție pură. Nu era doar trupul ei — era grația. Sânii ei rotunzi, ca niște fructe maturate la soare. Pielea fină, luminată de razele matinale. Coapsele lungi, de gazelă. Fiecare mișcare, fiecare tresărire a corpului ei era o poezie.
Voiam să plec. Dar picioarele nu mă ascultau.
Am mers în camera mea, am închis ușa. Mă simțeam rușinos, dar nu regretam. Imaginea ei — cum se atingea, cum gemea, cum trăia plăcerea în tăcere — mă urmărea. Nu o puteam alunga. Nu voiam.
Noaptea aceea, am visat-o.
Era pe un cal alb, complet goală. Părul ei negru flutura în vânt, sânii se ridicau și coborau în ritmul galopului. Se ridica în șa, apoi se lăsa înapoi, ca un dans primitiv, sacru. Ochii ei m-au văzut — și a zâmbit.
A început să galopeze spre mine.
Am simțit o explozie în piept, o căldură urcând din burtă, în timp ce corpul meu se arcuia…
M-am trezit.
Chiloții erau uzi. Inima bătea nebunește. Nu știam ce se întâmplase. Doar că fusese cel mai intens vis din viața mea.
Era sâmbătă. Dormisem până târziu. M-am ridicat cu grijă, am luat chiloții și am mers tiptil spre baie, ca să-i ascund în coșul de rufe.
Dar acolo era ea.
— Ce te furisezi așa, de parcă ești un leu care a văzut o gazelă? a zis, cu un zâmbet jucăuș.
M-am înroșit până în vârful urechilor.
— Nu mă furișam… mergeam doar la baie…
— Și chiloții ăia în mână? Dă-mi-i mie. Îi pun în mașina de spălat.
A întins mâna. I i-am dat, cu ochii în podea. A simțit că sunt uzi. Nu a părut surprinsă. Doar a zâmbit, blând.
— Nu trebuie să te rușinezi. Ești bărbat. E natural.
A zis asta ca și cum mi-ar fi dat o binecuvântare.
Am rămas fără cuvinte.
Mai târziu, la sală, mă uitam la o fată pe bicicleta eliptică. Era frumoasă — fundul bombat, sâni rotunzi, mișcări elegante. Dar în mintea mea, nu era ea.
Era Bianca.
O vedeam goală. O vedeam cum se atinge. Cum zâmbește cu ochii închiși. Cum își primește plăcerea.
Penisul meu a reacționat imediat. A crescut, s-a umflat, îmi apăsa în pantaloni. Rușinea m-a învăluit din nou.
Am ieșit în grabă, dar nu mă linișteam. Nici în mașină, nici pe drumul spre casă.
Ajuns acasă, baia era ocupată.
— Bianca, ești înăuntru? Că vreau să fac pipi, am spus, stând lângă ușă.
— Intră, dar am să trag perdeaua. Eu fac un duș.
Am intrat. Apa curgea. Perdeaua tremura ușor. Simțeam nevoia, dar nu puteam. Eram complet sculat. Nu puteam face nimic cu ea așa aproape.
— Ce faci? Nu trebuia să faci pipi? a întrebat ea.
— Ba da… dar nu pot, am răspuns, cu spatele întors, privind în altă parte.
O tăcere. Apoi:
— Vrei să te ajut?
— Nu știu cum…
— Atunci scoate capul din cabină.
Ea m-a văzut. Nu a părut surprinsă. Doar impresionată.
— Doamne… ce mare o ai! Stai un pic.
Și a ieșit din cabina de duș.
Goală.
Frumoasă ca un înger. Apa i se prelingea pe trup — pe sâni, pe burtă, pe coapse. Nu avea rușine. Avea siguranță. Încredere.
A venit spre mine. A întins mâna. M-a atins cu degetele, delicat, ca pe cea mai prețioasă comoară.
A început să mă mângâie. Cu ambele mâini. Ușor. Sus. Jos. Rotindu-se în jurul capului. Fiecare atingere era ca o scânteie.
Am simțit cum plăcerea crește, cum se adună în burtă, cum nu mai pot respira…
— Bianca… am sa ejaculez… am șoptit, tremurând.
Și am explodat.
Jeturi calde, puternice, care au zburat peste tot — pe mână, pe piept, pe sâni.
Ea a râs, blând, fără judecată. Era plină de sperma mea. Pe piept. Pe gât. Pe față.
— Gata, a zis. Acum poți face pipi.
— Scuză-mă… am șoptit, încă tulburat.
— N-ai pentru ce. Acum mergem la masă? Cred că ești rupt de foame, după sală.
M-am dus în bucătărie, încă amețit. Apoi a apărut și ea. Cu un halat de baie. Un sân se întrezărea — piele fină, sfârc întunecat. Un picior gol, ieșit prin deschizătura de la margine. Până la genunchi.
Am simțit din nou că revin la viață.
M-am întors repede, cu spatele la ea.
Ea a venit din spate, m-a întors ușor, zâmbind.
— Cine e iar neastâmpărat și excitat? Hai să luăm măsuri, să putem mânca liniștiți, nu-i așa?
— Da… am spus, abia șoptind.
A dat jos marginea chiloților — și el a năvălit afară.
— Doamne… dar ce mare o ai, a zis, privindu-l din nou, cu admirație.
A început să mă mângâie din nou. Lent. Apoi, brusc, a spus:
— Stai. Să nu te sperii! S-a aplecat.
Și am simțit buzele ei — ca un cerc de foc — cum mă înconjoară. Limba ei jucăușă, ca un fluture, făcea cercuri pe cap. Cobora, apoi urca.
Nu mai puteam respira.
— Bianca… ejaculez din nou… am gemut.
Ea a ridicat privirea. M-a privit direct în ochi. Cu blândețe. Cu iubire.
Și am izbucnit — în gura ei. Jeturi calde, tremurătoare. Ea le-a primit toate. Fără să se retragă. Fără să clipească.
Când am terminat, a zâmbit.
— Gata. Acum putem mânca.
— Ce mancam? am întrebat, obosit, fericit.
— Proteine. După sală, ai nevoie. Două ouă fierte… și un pic de telemea.
A zâmbit. Am râs amândoi.
Seara, am stat împreună pe canapea. Am spus să ne uităm la un film de groază — nu pentru că îmi plăcea, ci ca să pot să o țin strâns.
Eram din nou tare. Dar nu mă mișcam. Nu voiam să o alung.
La final, a adormit. Capul pe pieptul meu. Un picior peste al meu. Respirația blândă.
Eu nu puteam dormi.
Erecția era aproape dureroasă. Mă mișcam ușor, împingeam în sus. O atingeam între picioare. Pe pulpa fierbinte. Încet, mi-am dat chiloții în jos.
Și am început să mă mișc. Încet. În tăcere. Căutând alinare.
La un moment dat, a gemut.
— Hmm… a zis.
Și s-a răsucit. M-a privit. Cu ochi somnoroși. Dar conștienți.
— Nu poți să dormi… o parte din tine e foarte trează.
S-a dezbrăcat. Complet. Ca și cum ar fi făcut asta de o mie de ori cu mine.
Am făcut la fel.
S-a întins peste mine. Sfârcurile ei, tari, mă mângâiau pieptul. Coapsele ei fierbinți se lipiseră de ale mele.
M-a sărutat. Blând. Ca o adiere. Și a șoptit:
— Hai să-i facem un culcuș cald. Sunt foarte excitată și eu… dar te rog… fii blând. Intră ușor. Așteaptă puțin, să mă obișnuiesc. O ai foarte mare… și nu vreau să mă doară.
Am dat din cap. Am așteptat. Am simțit cum inima îmi bate în gât.
A început să se lase încet. Buzele ei erau fierbinți. Ude. Apetisante.
Am simțit intrarea. Strâmtă. Caldă. Mii de nervi pulsând.
— Așteaptă… a zis. Doamne… ce bine e…
Am rămas nemișcat. Până când ea a început să se miște.
Înainte. Înapoi. Înainte.
Am început să o urmez. Ca doi balerini. Ca două părți ale aceluiași suflet.
Mâinile ei sub fundul meu. Mă trăgea mai adânc. Mă îndruma. Mă accepta.
— Mai tare… mai adânc… acum te rog…
Am crescut ritmul. Fiecare mișcare era o explozie. Fiecare respirație, un geamăt. Fiecare secundă, o rugăciune.
orgasmele au venit împreună. Câte un orgasm lung, profund, care ne-a aruncat pe amândoi într-o altă dimensiune.
Am rămas lipiți. Transpirați. Obosiți. Fericiți.
Ea mi-a sărutat obrazul.
— Mulțumesc, a șoptit.
— Pentru ce? am întrebat.
— Pentru ce mi-ai oferit.
Am zâmbit. Am adormit așa.
În acea noapte, nu a fost doar sex.
La final am adormit amândoi îmbrățișați.
A doua zi dimineața, am spus:
- Bianca ești foarte frumoasa, dar vreau sa fiu corect fata de tine. Am o colega la școală la care țin foarte mult, as putea spune că o iubesc in secret. Este Iulia.
- și cum de o iubești așa de tare și de ce nu ii spui.
- este foarte sensibila. Ea este la o casă de copii, dar este în aceeași clasă cu mine. Acum 3 ani și-a pierdut ambii părinți într-un accident și nu a fost luată de nicio ruda. Am vorbit cu părinții să o înfieze, dar procedura este foarte greoaie. Au făcut un dosar dar ea nu a fost declarată înfiabila.
- Te rog mă poți învăța să fac dragoste? Vreau să pot oferi plăcere, și iubire.
- Bineînțeles, dacă vrei, te pot ajuta.
A doua zi am mers la școală de dimineață.
Eu stăteam pe ultimul rand cu Iulia.
- Ce mai faci Iulia? Cum ești astăzi
- sunt bine. Un pic gânditoare. Am un pic de emoții. Săptămâna viitoare fac 18 ani. Pe de o parte mă bucur, pe de altă, nu voi mai putea rămâne la casa de copii.
- nu trebuie sa ai emoții. Știi că am vorbit cu părinții mei. Își doresc tare mult sa te adopte. Dar dacă nu este posibil, tu vei putea sa stai oricum la noi.
- crezi că este posibil? Întreabă ea cu voce șovăitoare.
- da. O sa ai camera ta. O sa putem învăța împreună. Dacă vrei vom putea sa mergem împreună și la sală.
- doamne ce fericită sunt. Abia aștept.
Am plecat de la școală și am mers direct la sală. Era sâmbătă după-amiază, și locul era plin — răsunetul halterelor, respirațiile grele, muzica joasă de fundal. Totul pulsa ca un inimă uriașă.
Mă încălzesc întotdeauna cu grijă. Ridicarea genunchilor, întinderile din
coapsă, rotația articulațiilor. E un ritual. Nu doar pentru mușchi, ci și pentru minte.
La un moment dat, când ridicam genunchiul drept spre piept, simt două mâini fine care-mi acoperă ochii. O voce râde în spatele meu:
— Ghicește cine-i?
Zâmbesc imediat.
— Bianca?
— Daaaa!
Se lasă în brațele mele, cu obrazul lipit de spatele meu.
— Ce faci aici? Nu ziceai că sala e „locul unde băieții se uită în oglindă și fac pătrățele”?
Râde, jucăușă.
— Am crescut. Și nu mai rad. Promit! Dar… vrei să-mi arăți cum funcționează aparatele astea? Vreau să-mi cresc rezistența… și poate să slăbesc un piculeț.
O privesc peste umăr. Are fundul rotund, coapsele fine, talia subțire. Pielea lucind ușor de la soarele de dimineață.
— Slăbit? Bine, dar nu vorbești serios! Întreabă pe oricine – toți o să spună că ești perfectă așa cum ești.
— Mda, dar… fundul meu e cam mare.
Îmi place că glumește, dar simt și o notă de nesiguranță. Așa că îi răspund serios, privind-o în ochi:
— Dacă „prea mare” înseamnă „perfect conturat, sexy și natural”, atunci da, e enorm. Și îmi place.
Ea izbucnește în râs, apoi mă lovește ușor în braț.
— Ok, filosofule. Arată-mi ce trebuie să fac!
— Cardio. Banda de alergat – și înclinată, ca să simți mai mult. Stepper, bicicleta eliptică, scări. Le facem pe rând, nu odată. Nu te grăbi!
— Sună greu…
— Nu-i. Putem să facem împreună.
Ajungem acasă, obosiți, transpirați. Ne pregătim niște smoothie cu fructe, mâncăm în tăcere, dar cu privirile mereu întâlnindu-se. E o liniște blândă între noi. Comodă. Caldă.
Spun că merg să fac o baie fierbinte. Ca întotdeauna, ca un ritual de calmare.
Dar când intru în baie, o găsesc deja pregătită. Apa aburește. Sărurile marine au colorat apa în albastru-deschis. Uleiul de lavandă și ylang-ylang parfumează aerul. Lumânări aprinse pe podea.
Mă dezbrac lent. Intru în apă. Simt căldura care mă învăluie. Stau cu spatele sprijinit, ochii închiși. Mă gândesc la Iulia, care va veni curând. Va fi ca o soră pentru mine. Trebuie să am grijă de ea. Să fiu un sprijin.
Bătăi ușoare la ușă.
— Pot intra și eu?
— Doar dacă vrei să te uzi.
— Și dacă vreau mai mult?
Nu așteaptă răspuns. Intr... |
Bucuria de a darui
