|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | 9 ani si o secunda (8) | Autor : Anais19 - 2011-04-30
Citita de 3906 ori - Nota 7.45 (66 voturi) | | | A doua zi l-am sunat pe Vlad. I-am povestit fara suflare ce s-a intamplat. Nu stiu de ce, dar ma asteptam la intelegere din partea lui, ma asteptam sa fie de partea mea, sa-mi dea dreptate. Asa ca am ramas foarte surprinsa cand a incercat sa-i gaseasca justificari lui Rares.
Aveam impresia ca toata lumea e impotriva mea.
In seara acea cand am ajuns acasa, Rares ma astepta. Era mai serios ca niciodata.
Copii alergau prin casa si cand m-au vazut au venit in fuga la mine. Si au inceput sa-mi povesteasca ce facusera la antrenament. De jumatate de an ii dadusem la scrima. De ce? Pentru ca intr-o zi, dupa ce citisera “Cei trei muschetari” au venit la mine si la Rares si ne-au zis ca ei vor sa fie muschetari. Asa ca le-am facut pe plac. Si erau incantati. Mai mult decat atat, antrenorul ne spusese intr-o zi ca au un real talent si ar fi fost pacat sa nu fie incurajati sa mearga cat mai departe.
Asa ca o ascultam pe Isabela povestindu-mi cum a reusit o schema de atac complicate, pe care doar copii mai mari o puteau face. Era extrem de incantata si mandra de ea.
Mintea mea insa nu putea sa fie atenta la ce imi povestea ea. Il vedeam pe Rares serios si un presentiment ciudat punea stapanire pe mine. Si apoi, am vazut langa usa o mica geanta. Am simtit cum mi se inmoaie picioarele. Si din nou aceiasi senzatie de rece in varful degetelor. Aveam mainile reci ca gheata. I-am rugat pe copii sa mearga in camera lor pentru ca am ceva de vorbit cu tatal lor.
- Pleci? am intrebat eu uitandu-ma la geanta de langa usa.
- Da, cateva zile, o saptamana, poate doua. Vreau sa fiu singur. Sa-mi limpezesc gandurile.
- Si lor le-ai spus? am intrebat aratand inspre camera copiilor.
- Nu, nu am avut curajul.
- Sper ca nu vrei sa o fac eu in locul tau.
Vocea imi tremura. Faceam eforturi uriase sa nu plang.
- Ba da, te rog!
- Nu, Rares, nu. Nu imi poti cere asa ceva. Nu vreau sa fiu eu cea care le frange inima. Imi este suficient ca va trebui sa adun cioburile in urma ta…
- Bine.
Si a intrat in camera lor. Zece minute mai tarziu pleca. Atat i-a trebuit ca sa-si ia ramas bun de la noi, zece minute…Aveam ochii plini de lacrimi cand Isabela a venit langa mine.
- Nu plange mami, ai sa vezi ca tati termina repede treaba si se intoarce acasa.
Deci asta le spusese, ca pleaca cu treaba…cat de las.
Am mangaiat-o pe par.
- Da, si eu sper la fel, am zis eu.
In seara aceea l-am sunat din nou pe Vlad, mi-au trebuit zece minute sa ma opresc din plans ca sa-i pot spune ca Rares plecase. Totul in jurul meu se prabusea…eu ma prabuseam. Si nici macar vorbele lui nu ma mai linisteau. Sufeream cumplit. Nu intelegeam in ce moment pierdusem legatura pe care o aveam cu Rares. Pana in acel moment ne intelegeam, ajunsesem sa stim dinainte ce vrea celalalt si dintr-o data…eram ca doi straini. Durerea acea sfredelitoare din inima revenea din ce in ce mai puternica si un nod in gat ma facea sa simt ca ma sufoc. Totul mi se parea de nesuportat. Si la fiecare fraza simteam cum lacrimile imi inunda obrajii.
Cred ca era vreo 12 noaptea cand am auzit in usa de la dormitor niste batai usoare. Mi-am sters lacrimile, crezand ca e vreunul dintre copii. Nu vroiam sa ma vada asa. Dar copii dormeau, iar in usa s-a ivit Vlad. Si dupa primele secunde de surpriza i-am sarit de gat, plangand in hohote.
M-a strans puternic in brate, lipindu-ma de el si m-a tinut asa pana cand m-am linistit. Cu mainile lui mari mi-a sters lacrimile si m-a sarutat pe obraji. Pentru prima data in multi ani il simteam asa de aproape de mine si respiratia lui m-a tulburat. Ne-am privit in ochii si fara sa-mi dau seama cand ne-am sarutat. Un sarut care a reaprins in mine sentimente de mult uitate fata de Vlad. Atractia pe care o simtisem fata de el era la fel de intensa ca la inceput. Fusese pur si simplu ignorata, ascunsa undeva in adancurile mele. Si acum, toata aceasta atractie se trezea sub acest sarut. Ignorata, reprimata ani la rand, revenea la suprafata cu o forta nebanuita. Amestecata cu sentimentele de razbunare si durere pe care le aveam fata de Rares.
Si dupa primele secunde de buimaceala si jena, m-a sarutat din nou, mai patimas. Si l-am auzit spunand:
- Nu mai plange, nu merita. As fi dat orice sa fiu eu in locul lui toti anii astia. Sa fi fost cu mine in fiecare noapte si nu cu el…
- Dar Vlad…
- Ssst, numai spune nimic, lasate purtata de val, a soptit el acoperindu-mi buzele cu un deget.
Mi-a desfacut incet nasturii de la camasa de noapte, unul cate unul, urmarindu-mi respiratia care era din ce in ce mai agitata, cu fiecare nasture care se deschidea. A descoperit un umar, apoi celalalt, iar dupa aceea a lasat camasa sa alunece pe jos. Si in timp ce gura lui imi atingea sanii, un geamat de placere mi-a scapat. M-am lasat prada dorintei si m-am abandonat in bratele lui. L-am vazut cum isi desface pantalonii, scotand afara penisul erect. Eram déjà cu spatele lipit de perete, bratele lui puternice m-au ridicat si l-am simtit cum ma patrunde. Eram in aer, sustinuta doar de mainile lui. Mi-am incolacit picioarele in jurul mijlocului lui, simtindu-l si mai adanc. Respiratia lui calda imi gadila gatul, gafaia.
- Daca ai stii de cand astept sa te am iarasi.
Era atata pasiune si dorinta in cuvintele lui, atata patima si dragoste in sarutarile lui, atata pofta de mine. Simteam ca iau foc. Mi-am infipt mainile in parul lui si un val imens de placere s-a dezlantuit odata cu sperma lui care intra in mine, lasandu-ma aproape lesinata in bratele lui.
Cu capul rezemat pe umarul lui m-a purtat pana pe pat. S-a asezat langa mine si am ramas unul langa altul. Dar dupa ce euforia momentului a trecut, dupa ce am revenit cu picioarele pe pamant si i-am simtit caldura corpului langa mine si respiratia linistita, am exclamat:
- Ce am facut?
- Ce am facut?! a replicat el ridicandu-se intr-un cot si desenand cerculete cu degetul pe sanii mei. Ne-am iubit, draga mea. Asa cum o faceam si acum zece ani, asa cum ar fi trebuit sa o facem in tot acest timp.
- Si Rares? am intrebat eu.
- E binevenit oricand, din punctul meu de vedere. Nu sunt gelos pe el. Nu am fost niciodata… Stii, pararea mea, eu zic ca in cateva zile e inapoi. E doar o criza cauzata de faptul ca a facut 40 de ani. Am trecut si eu prin asta acum 2 ani, cand am facut 40. Si vreo jumatate de an am umblat numai cu pustoaice de 18 ani. Simteam nevoia sa-mi demonstrez mie ca inca mai sunt capabil. Dar el…pentru el e suficienta una si vreo cateva zile departe de tine si de copii. Crede-ma, se va intoarce. Si mai ales cand va afla ca sunt si eu aici.
- Nu-i mai gasi atatea scuze. Nu ma poti face sa inteleg cum poti abandona familia pentru ca ai o criza de barbatie. Mintea mea nu pricepe.
- Normal, pentru ca tu esti femeie si gandesti altfel decat noi.
- Nu e vorba de gandit diferit… Tu crezi ca eu nu am avut parte de tentatii, tu crezi ca eu nu am avut dubii cateodata, crezi ca nu au existat clipe cand imi venea sa iau o pauza, sa plec, sa fiu singura? am spus eu nervoasa. Dar asta nu e o scuza ca sa te duci cu prima care se da la tine…
- De ce? Tu ai facut acum acelasi lucru cu mine. Poate din alte motive, din razbunare, din dorinta, dar ai facut-o. Si degeaba vrei sa spui acum ca e altceva… Ai facut acelasi lucru, doar circumstantele au fost altele.
Avea dreptate, in felul lui. Si nu puteam sa aduc argumente ca sa-i combat logica.
- Poate ca ar trebui sa fii mai intelegatoare. Nu spun ca ce a facut el e bine, dar nici nu e un capat de tara. Si faptul ca ti-a cerut niste timp departe de voi o face pentru ca se simte vinovat. Crede-ma, il cunosc. Pentru ca si el, ca si tine, nu poate intelege cum daca te iubeste pe tine, a cedat tentatiei. Si chestia asta nu-i da pace. De asta are nevoie de timp…
- La asta nu m-am gandit!...Dar doare, doare al naibii de tare. Oricare ar fi motivul.
- Dar si el sufera, draga mea.
Nu stiu cum, dar reusise sa ma linisteasca. Si pentru o clipa am incercat sa vad lucrurile si din perspectiva lui Rares. Poate ca avea si el dreptate. Poate ca adevarul era la mijloc. Poate…
Am adormit cu gandul la Rares.
Dimineata cand m-am trezit eram singura. L-am gasit pe Vlad dormind pe canapea, cum facea de obicei.
Copii au fost foarte bucurosi cand l-au vazut. L-am rugat sa-i duca el la scoala, eu trebuia sa ajung la doctor dupa rezultatul analizelor.
- Vrei sa vin sa te iau, m-a intrebat el, dupa ce las copii la scoala?
- Da, ar fi o idée.
I-am dat adresa cabinetului medical si a ramas sa ma sune dupa ce lasa copii la scoala. Cat de ciudat, “lasa copii la scoala”, asta era ceea ce facea Rares. El ii ducea la scoala, la antrenamentele de scrima. Si totusi, rolul de tatic i se potrivea si lui Vlad... |
 |
|
|
|
|
|
|
