Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
| Nasterea Afroditei (V) |
Autor : suntbi77 - 2011-08-11
Citita de 1005 ori - Nota 5.67 (3 voturi) | |
|
Eram in al noualea iad. Aveam nevoie de foc, de mult foc mistuitor.
+
Reusisem sa inghit o buna parte din orezul cu carne. Sticla de Dr. Pepper era aproape goala. Dar mai erau inca destule. Incepusem sa transpir abundent. Cavalerul meu isi scosese pula din pantalonii deveniti, poate, prea stramti. Era o pula umana, reala, calda, zvacnind de excitare. Ejaculase pe mine in timp ce eu infulecam din macaroane. Rochia se intinsese pana la maxim, patata de sperma. Nu ma penetrase, nu se masturbase. Cu toate acestea, cast, si-a azvarlit samanta. Iar eu... eu eram o monahie in luna a noua ce nu-si mai putea ascunde sarcina, patima... Copilul din mine se numea Mancare, iar eu eram hotarata sa nu il nasc, ci sa il cresc acolo, inlauntru.
Vorbeam putin. Trecusera vreo 2 ore. I-am cerut sa-mi ridice rochia pana deasupra sanilor. Nu o mai puteam suporta. Devenise prea stramta si, contrar imaginatiilor mele, refuza sa se rupa spectaculos. Odata eliberata din stransoarea nemiloasa, burta grea mi s-a revarsat pe coapse, devenind surprinzator de goala. Way to go!, mi-am spus infiorandu-ma.
+
Tortura placerii continua, iar timpul trecea repede. Deja aveam chilotii scosi, sutienul dat jos, iar rochia stransa gramada deasupra umerilor. Aratam exact ca un condamnat la galere. Lac de sudoare. Avusesem vreo 3 orgasme. Eram patata de sperma Dracului, care’si repetase ejacularea. Devenisem enorma. Dar inca mai era mancare in fata mea. Stomacul arhiplin ma durea ingrozitor, dar nu aveam de gand sa abandonez. Ori, ori. Dupa doua felii de tort si un milkshake, corpul s-a hotarat ca e timpul sa declare divort mintii. Gata. Am explodat.
Am inceput sa vars, fara sa ma mai pot controla. Am izbucnit in plans, plina toata de voma si disperare. Falimentasem. Visasem sa ajung Afrodita. Nu eram insa decat o noua Eva proasta, credula si tradatoare. Alungata din Paradis si fortata sa lucreze pamantul neroditor. Patetic! Patetic!
Laur mi-a dezlegat mainile si picioarele si m-a ajutat sa ajung pe canapea. Eram in ultimul hal de imbuibata. Pantecul imi era atat de erect incat nu mai reuseam sa-mi vad picioarele intinse in fata mea... Totul incepea sa se naruie. Camera in care eram, departe de a fi un Templu al destrabalarii, redevenise o sufragerie de bloc inconjurata de vecini gri. Macar daca transformarea asta s-ar fi produs instantaneu. Dar nuuu... Cadea poleiala de pe pereti ca niste coji de pe un lepros. Incet... Incet... In mijloc nu mai era un altar cu oaia de jertfa pregatita deasupra, ci o simpla masa acoperita cu o musama stropita cu ce iesise din mine. Restul boraturii era jos. Vraja se rupse violent, ca un himen prea gros. Tot ceea ce acumulasem in mine a tasnit afara, improscandu-ma din cap pana in picioare. Facusem avort.
In timp ce ma stergea cu un burete umed, Laur imi sopti in ureche: „Ai reusit! Esti Zeita mea. Afrodita s-a nascut in aceasta noapte din spuma nu de mare, ci de voma.” Moarte si inviere... Nu am mai reusit sa-i raspund. Lipsita de orice vlaga, am adormit cu pantecul colcaindu-mi de preaplin.
+
Cand m-am trezit a doua zi era trecut de amiaza. Eram in dormitor, curata, bagata in camasa mea de noapte – care devenise excitant de stramta. Ma simteam bine, surprinzator de bine. M-am intins ca o pisica, dand ochii peste cap de lene. Se auzeau zgomote din bucatarie. Mi-am ridicat camasa sa vad cum arat. Muntele de mancare nu se evaporase in intregime. Mustind de pofte, ca un strugure in teasc, am inceput sa ma mangai. Deodata usa s-a deschis, iar Zeus a intrat purtand o masuta plina de bunatati. Cred ca am scapat un guit cand am vazut mancarea. „Nu te grabi, Afrodito!”, mi-a susurat el in ureche. Apuca de pe masuta un tub plin cu crema si o sticluta cu ceva ulei si-mi ordona: „Te vreau goala!” Cavalerul era din nou fata mea. Rece, ca o bucata de sticla. Ca oglinda din hol – singurul loc in care ma puteam vedea in intregime. M-am supus ordinului, dezgolindu-ma. M-am asezat in genunchii rotunzi pe patul pufos si inca plin de somn cald. Eram moale, moale si alba, alba. Ca spuma. Vroiam mai mult insa. Mult... |
