Intotdeauna sa ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa se implineasca...
+
Trecuse deja mai bine de un an de la „prima noapte de dragoste”. Pusesem pe mine aproape 20 de kilograme. Capatasem incredere in propriu’mi trup asa cum nu mai avusesem niciodata. Invatasem sa ma cunosc. Incercam haine pe care, cu abia un an in urma, nu as fi indraznit sa le pun pe mine nici macar singura acasa. Sunt inalta (1.85) si am niste picioare, cred eu, daca nu frumoase, cel putin nu chiar hidoase. Incepusera sa arate acceptabil – nu mai erau flautele scheletice de acum un an - si astfel am gasit curajul sa le „pun la vedere”. La fel si restul corpului. Foarte multe din haine imi ramasesera mici si a trebuit sa-mi cumpar altele noi. Dar schimbarea cea mare nu a fost cea a hainelor... A aparut el. A aparut Laur.
+
Ne-am intalnit pe holurile facultatii. Arata ca un salbatec: un smoc urias de par rosu pe cap, o barba mai ciufulita decat a lui Ioan Botezatorul, plin de pistrui, inalt, nu foarte viguros, sclipitor. Elegant. Un salbatec elegant. Un canibal nobil. Asta era Laur. Un Cruciat sadic, pur, incoruptibil. Imi gasisem nasul. Puteam sa incep sa ma rog sa-mi tina Dumnezeu trupul pentru ce urma sa se intample...
+
L-am „descoperit” cand ne aflam intr-o cofetarie. Eu incercam din rasputeri sa nu bag in mine dintr-o inghititura bucatica patetica de aluat dulce din fata mea. Eram transfigurata de foame. Ca prin vis aud soptindu-mi-se la ureche: „Esti incredibil de frumoasa cand mananci.” Si imi puse in fata buzelor o lingurita plina de glazura. Cred ca a fost cel mai erotic moment pe care il experimentasem pana in acel atunci... Cineva statea in fata mea si vroia sa ma hranesca. Vroia, probabil, sa devin scroafa lui necurata, vrajitoarea pe care sa o arda pe rugul placerii in fiecare noapte. Iar ea, ca un Phoenix in care nimeni nu mai crede, sa renasca in fiecare dimineata mai frumoasa, mai proaspata, mai mare, mai flamanda... Eu eram acel Phoenix si eram gata sa-i devin sclava. Ma aflam doar la o lingurita departare. Am deschis gura, dezvaluind haul fara fund din mine.
+
Am ajuns acasa aiurita. Nu imi venea sa cred ceea ce tocmai traisem. E stranie legatura aceasta intre ceea ce traiesti cu adevarat si ceea ce numai tu ai impresia ca traiesti. Granita dintre cele doua vieti e inuman de subtire. Poate ca, de fapt, Laur nu spusese nimic. Poate rasunase doar in capul meu, gata la orice ora sa ma flateze, sa ma incurajeze pe drumul pe care pornisem. Nu mai eram sigura de nimic. Pe de o parte eram in nori de fericire. Pe de alta, mi-era frica... Foarte frica. O frica surda care imi rasucea maruntaiele. Era frica pe care o simte cineva in momentul unei cotituri radicale in viata. Mergi inainte sau te intorci inapoi. Hotararea pe care eu trebuia sa o iau imi trecea, inevitabil, prin mate. Pe canapea, goala, cracanata si plina pana la refuz, am semnat cu sudoarea placerii pactul cu Diavolul. Cu cel mai mare dintre Ei.
+
L-am invitat pe Laur la mine. Deja povestiseram mai multe luni si imi marturisise – pe jumatate, cum aveam sa aflu mai tarziu – ca i-ar fi placut sa ma hraneasca. Asta, bineinteles, daca sunt si eu de acord. Ha! Eram ultima fiinta sa ma joc de-a hard to get. Va amintiti? Acolo, in fata oglinzii stropita de urina, cu sticla de iaurt in pizda, ma lepadasem de etichete si contracte sentimental-sociale. Eram deja o apostata ce nu-si mai astepta decat dracul si un loc in iadul inflacarat. Iar daca acolo existau intr-adevar cazane cu smoala, eram hotarata sa le sorb, intregi, in pantecu’mi nesatul. Pentru eternitate.
In acea seara, am carat amandoi masa mare din bucatarie in sufrageria din care scosesem covorul. Nu se stie... Am gatit o oala mare de macaroane cu ciuperci, 2 kilograme de orez cu carne, am cumparat un tort – deveneam mireasa in acea noapte! – 4 milkshake large si o sticla de 2 litri jumatate de Dr. Pepper. Laur va fi mire, tortionar, cavaler, drac, preot, maestru de ceremonii, moarte si inviere. Daca voi supravietui acelei nopti, voi renaste ca marea curva a Babilonului, ca Afrodita cea pagana nascuta din spuma marii - simbol al luxuriei, al depravarii si destrabalarii. Eram hotarata sa inghit lumea.
+
M-am dus in dormitor si m-am imbracat intr-o rochie lunga, neagra si cam stramta. Eram destul de satula, fara a fi plina, iar pantecul imi statea umflat, dand un contur frumos vesmantului. Aratam ca o monahie gravida... M-am infatisat in sufragerie unde Laur aranja ultimele detalii. Cand m-a vazut aparand, a ramas cu ochii pironiti pe burtoiul de sub rochie (cele 20 de kilograme se transformasera in vreo 25), dar s-a ferit sa-mi faca complimente ieftine. La ce bun?! Doar nu eram la ceva adunare mondena unde totul avea etaje... |
Nasterea Afroditei (IV)
