In drumul ei nu mai intalnea oase reci si uscate, nu mai intalnea cadavre, nu mai intalnea Morti Nord-Vestice, ci moale, matase, umezeala, dependenta... urlet: fa-o odata!
+
Cu mintea intunecata de dorinta, cu trupul arzand in toate flacarile iadului, aproape ca mi-am smuls chilotii de pe mine pentru a-mi elibera pizda care, si ea, incepea sa infloreasca - la fel ca si restul corpului. M-am asezat pe gresia rece din hol si mi-am desfacut larg picioarele. Eram in delir. Nu ma mai masturbasem de luni de zile... Cu suroaie de saliva picurandu-mi din gura de cat de aprinsa eram, am indraznit sa-mi ating clitorisul. Nu l-am frecat nici de 10 ori si am simtit ca plesnesc de placere. Nu mai vroiam sa stiu ce-i aceea stapanire... comportament, eticheta, reguli. Vroiam sa fiu, in sfarsit, libera! De placere m-am pisat nestavilit pe oglinda. Burta imi era plina la refuz, stand umflata si tare ca o toba la care puteam canta Imnul decadentei absolute. Nu a fost insa de ajuns. M-am repezit in bucatarie de unde m-am intors, in fata aceleiasi oglinzi si a aceleiasi reflexii, cu o sticla de iaurt. Am cascat gura si am inceput sa o torn in mine, in timp ce cu cealalta mana imi scoteam din pizda oceane de placere. Era asa, un fel de cerc: pe o gaura intra mancarea, pe alta iesea transformata in placere. In plina dementa, am inceput sa-mi torn iaurt peste tot, sfarsind prin a-mi baga gatul sticlei in pizdau si a turna acolo, ca niste suvoaie de sperma alba, lichidul hranitor. Nu mai stiu cate orgasme am avut. Cert este ca, la un moment dat, asa unsa cum eram de bale, iaurt si urina, m-am tarat in pat. Eram sfarsita... Prima liturghie inchinata Pantecului se incheiase si aveam senzatia ca o slujisem cat se poate de bine. Timpul avea insa sa arate cat de departe eram de Adevar.
M-am trezit tarziu. Ma simteam proaspata ca o nimfa. Pentru prima oara in viata m-am sculat din pat cu matele ghioraindu-mi de foame. Am facut un dus si m-am dus, inainte de a manca, sa curat urmele nebuniei de ieri seara. Am aruncat o privire rapida in oglinda...si am inghetat: burta de ieri era inlocuita de o platitudine oribila. Revenisem la stadiul de la inceput?! Am icnit din rarunchi ca sa vomit de sila. Evident, eram goala. Nu aveam ce. O durere ascutita m-a strabatut prin tot trupul. Nu eram inca capabila sa vad partea luminoasa a lucrurilor: eram sfasiata de foame! Lovind cu pumni mici in pereti surzi am ajuns in bucatarie hotarata sa mananc pana crap.
+
Scoala incepea peste o saptamana. Ma ingrasasem cu 12 kilograme in patru luni. Incepeam sa arat a om. Odata ajunsa in amfiteatru, „prietenele” m-au luat imediat la rost:
-Ce-i cu tine, bai?! Te-ai tampit?! Ce-i cu osanza asta pe tine? Doamne, arati mai rau ca naiba... Dracu’ sa mai vorbeasca cu tine pana nu te pui la punct, draga!
Da, au vrut sa spuna „pana nu te pui la linie”, nu „la punct”. Evident. Respectivele aratau ca niste linii, nu ca niste puncte. Eu, da, eu!, vroiam sa arat ca un punct – nu ca cel matematic, ci ca cel pe care il punem la sfarsitul de propozitii. Numai ca punctul meu va incepe intotdeauna propozitii, nu le va termina. Si visam ca, intr-o buna zi, punctul lasat de stilou sa se transforme intr-un porc, pardon!, intr-o scroafa ejaculata pe foaia alba a Vietii. Macar nu trebuia sa mai duc grija creaturilor liniare. Puteam iesi singura in oras fara ca, in caz ca eram reperata, sa asist la un suvoi verbal de genul: „Bai, de ce nu ai sunat sa iesim cu toatele? Ce, ti-e rusine cu noi? etc...” Saptamanile, lunile se scurgeau ca mancarea pe gatlejul meu din ce in ce mai nesatul. Ma sculam dimineata rupta de foame, prima grija fiind sa ma infund cu mancare pana cand, indesata si satula, eram in stare sa ma duc la baie pentru toaleta zilnica. Noptile incepusera, incet, sa-mi fie si ele punctate de asemenea treziri. Simteam ca am nevoie de o gustare care, odata ajunsa in bucatarie, se cam transforma intr-o masa pe cinste. Intoarsa in pat, adormeam cu mainile pe pantecul umplut, cufundata in marea de catifea a Placerii. Uneori, inainte de a cadea in lumea viselor, nu rezistam sa nu ma masturbez. Incheieturile incepusera sa se umple cu grasime moale, moale, moale... Imi suflecam camasa de noapte pana deasupra pantecului supra-saturat si, incet, parca manganind copilul din el, coboram spre pizda devenita la fel de nesatula ca si matele pline de foc mistuitor din mine. Vroiam sa recuperez tot ce pierdusem. Ce-ar fi fost sa am toate orificiile transformate in guri: pizda, gaura curului, buricul... Sa devin toata o Gura imposibil sa oprit, imposibil de multumit, imposibil de umplut. Aaaahhh! Imi desfaceam picioarele si, cu ochii inchisi, ma urcam, insarcinata cu mancare, grea, pe dulcele rug al pacatului.
Incepusem sa am fantezii... Visam sa gasesc pe cineva care... |
