Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Tempus fugit (I) |
Autor : suntbi77 - 2012-01-06
Citita de 1540 ori - Nota 8.50 (22 voturi) | |
|
Prima parte, extrem de scurta.
___________
De fiecare data, plecarea incepea cu o zi inainte. Era un sentiment ingrozitor. Ma simteam smulsa din singura fiinta la care tineam. Ziua premergatoare "La revedere"-ului spus cu gust de lacrimi in gat in fata usii de la intrare era sumbra, eu cautandu-mi disperata, in cu totul alte locuri, motive pentru a-mi motiva tristetea care ma strangea in ghiarele'i reci. De multe ori, scuzele le gaseam chiar in ea. In ea... Cum dracu' puteam sa fiu atat de nenorocita?! Cum puteam sa cred ca motivele pentru care eram atat de imposibila stateau in ea?!
+++
Ma agatam de orice cuvant spus, aparent neglijent, si incepeam cearta. Poate ca in adanc vroiam sa plec a doua azi impacata cu gandul ca o fac dintr-un loc rau, ostil, unul din care e atat de bine sa o stergi cat mai repede. Sa-mi inmoi astfel durerea, macar un pic. Ceream prea mult?!
Ne enervam si incepeam sa tipam una la alta. Tranteam usi, luam calmante. Ne tavaleam in noroaiele cuvintelor, ne ascundeam pe la colturi, dandu-ne cu capul de pereti. Iar ceasul ticaia, aducandu-mi aminte ca Tempus fugit intotdeauna in directia gresita.
+++
Dupa vreo doua ore de infern, ne reintalneam. Cearta fusese plecarea. Momentul in care amandoua fuseseram absente. Cearta este cea mai mare distanta dintre doua persoane. Una care nu se masoara in km., ci in unitati mult mai aberante. Daca strigatele ne indepartasera una de alta in loc sa ne faca sa ne auzim mai bine, lacrimile si tacerea de dupa ne aduceau din nou alaturi. Totul reincepea printr-o imbratisare. Sau nu. Nu spuneam "Iarta-ma!" intotdeauna. Ne sarutam pe frunte, pe urechi, zambeam timid printre lacrimi. De multe ori reincepeam sa plangem in hohote, dar era altfel de plans. Era unul de bucurie ca ne-am reintalnit, ca nu ramaseseram departe una de alta, in colturile in care ne izolaseram, amenintator, cu cateva ore inainte. A doua zi nu urma sa plec. Urma sa raman cu ea, doar ca intr-un alt fel. Dar nu urma sa plec. Si asta ma facea sa fiu atat de fericita.
+++
Asteptasem sarbatorile ca o turbata. Num... |
