În birou aparu secretara cu o tava în mîna si cu cîteva cesti pe ea. Trecu, zgîltîindu-si fesele pe lînga mine si puse tava pe masa. O priveam înspaimîntat si deodata mi-o amintii în visul meu de adineaori, unde era moarta. Acum era cît se poate de vie si plus la toate, o mai gaseam si dornica de o partida furtunoasa de sex asta la femei se simte imediat. Ca lovit de trasnet, mi-am dat seama ca sunt absolut gol si m-am grabit sa-mi acopar averea cu amîndoua mîinele. Ea ma privi ca prin ceafa, patrunzîndu-si creierul cu privirea sa ascutita si-mi întinse o ceasca cu cafea. Am sovait. Nu îndrazneam sa-mi iau mîinele de la sexul gol si parca abandonat în mijlocul unui hau, ca sa iau ceasca din mîna ei.
- Poftiti, stimate domn! Cafeaua o sa va faca bine!
Mi-am întrecut sentimentul de jena si luai ceasca din mîinele ei cu un gest aproape salbatec, dupa care sorbii o înghititura.
- Nu aveti putin zahar?
- V-am pus zahar, trebuie doar sa mestecati!
- A-a-a... am zis rusinat, dupa care am golit ceasca din cîteva sorbituri.
O gaseam cu totul alta femeie. Era complect diferita de cea pe care o întîlnisem dimineata în fata calculatorului, de cea cu care am stat la terasa si mai cu seama, de cea pe care o vazusem în vis. Dimineata era absenta la tot ce se petrecea împrejur, în vis era teapana si de o frumusete, pe care numai moartea ti-o daruieste în semn de recunostinta, iar acum o dulce cuconita, care vrea sa fie numaidecît fututa. Cu toate acestea, în toate trei cazuri era una si aceeasi femeie: nici nu încape îndoiala.
- Visul d-stra a fost foarte frumos, n-ai ce spune, dar prea trist. N-o sa mai accept niciodata sa fiu visata astfel! mi-a spus dezamagita.
Eram într-atît de stupefiat, încît nici nu simteam ca tin o ceasca desarta în mîna. Ceea ce îmi spuse, ma uimi pîna la nebunie si gura mea nu mai putu sa spuna nici un cuvînt.
- Dar mi-a placut, va asigur! Mai ales transfigurarea lui Isus Hristos în prietenul d-stra de la editura si invers!
Era atît de frumoasa, încît ma temeam ca goliciunea trupului meu i-ar fi putut strivi frumusetea. Ma privea ca o desfrînata, ca o primadona curva, care tocmai îsi dezlipise stînjenita buzele, pentru a-i înfiripa cel dintîi si neuitat sarut. Vazînd-o ca-si lasa bluzita fina, ca de pasare, mi se facu atît de frica, încît întrai în coltul canapelei.
- Un vis ca acesta îl poate visa doar un om ales ca d-stra!
- Poftim?! am tipat speriat, ghemuindu-ma si mai tare în carnea canapelei.
- Numai d-stra puteti visa atît de artistic si numai d-stra aveti dreptul sa ma visati pe mine, iar faptul acesta, trebuie sa stiti, ma excita al naibii de mult! îmi spuse, napustindu-se asupra mea.
Credeam ca ma facusem una cu pielea neagra a canapelei si nu mai exist ca atare în încapere, dar ea ma gasise cu usurinta. Îmi desfacu iute picioarele si începu sa-mi suga sexul dureros de erect, încît îl si simteam cum explodeaza în milioane de celule în gura ei.
Imediat ce începu sa ma înghita, usa se deschise si în birou întra decanul cu un bici în mîna.
- Si asta ce mai înseamna?! urla acesta bestial de înfiorator.
Secretara sari într-o parte, parca frigîndu-se de tonul vocii îngrozitoare si tremura ca o varga pe suprafata apei. Se ghemuise într-un ungher si tîtele-i lasate se uscara brusc dupa o excitatie teribila. Avea pungi sub ochi si era foarte speriata. Voiam s-o ajut, dar eram într-atît de gol, încît nu puteam urni nici un pai din loc. Mi se facu sila de situatie si imediat receptai privirea riguroasa a decanului, împroscata din niste ochi injectati si tulburi. Aveam sfîsietoarea senzatie, ca el era diavolul si faptul acesta, într-o masura oarecare, ma sperie si pe mine. În urma sa mai intra cineva si n-am putut sa-l recunosc dintr-o data, pe urma însa, dupa ce se apuca de treaba, îmi lasa o rana în creier, încît eram silit cu o armata întreaga sa-l tin minte. Era presedintele tarii si imediat ce el intra, fui sfichiuit nemilos peste fata. Fiind atacat pe neasteptate, m-am întors repede pe burta, ascunzîndu-mi fata în pielea canapelei si cu palmele acoperindu-mi obrajii. Un rînd întreg de biciuiri au mai urmat dupa asta, dar durerea mea nici nu se putea compara cu ceea ce urma sa contemplu. Secretara era de-a dreptul îngrozita si toate cîte aveau sa urmeze o afundara într-un lesin. M-am ridicat brusc de pe canapea, l-am izbit pe decan într-un perete si m-am aruncat asupra ei. O iubeam înfiorator de mult în momentul acela si nu-mi pasa de nimic, chiar si de urma sa mor. Simtii o bucata de metal perforîndu-mi ceafa. Era presedintele, care-mi puse revolverul în cap si-mi vorbi pe un ton destul de ostil.
- Tovarase, treceti la locul dumitale si vedeti-va de treaba! Ma ispravesc eu cu ea!
Acesta transmise revolverul decanului, care ma împinse spre pat, tinîndu-ma tot timpul sub tinta. M-am ridicat din nou si încercînd sa ma napustesc asupra criminalilor, fui lovit cu dosul armei în cap. Sîngele mi se închegase în vene, iar o parte din el mi se urcase la cap. Eram ca paralizat si starea aceasta ma desprinse aproape total de realitate. Vedeam încaperea, pe nemernicul decan si pe canibalul presedinte, ce o lua pe secretara în brate si o întinse pe masa de birou, dar nu puteam misca nici un deget. Eram cu totul atrofiat si nu-mi ramînea decît sa urmaresc cu nerusinare continuarea crimei.
- Aveti grija tovarase decan, ca studentul d-stra sa nu ma deranjeze!
- Nici o grija! Faceti-va treaba si aratatii acestui imbecil ce înseamna comunismul ca atare!
Decanul ma scuipa între ochi.
- Uite nemernicule, priveste si baga în cap ce e aia comunism! Sa nu-ti închipui cumva ca ceea ce ai scris în teza dumitale e adevarul scos la suprafata! Priveste atent ce va urma si retine: acesta e adevarul! îmi urla decanul în fata, scuipîndu-mi înca o data între ochi cu o horcaiala tocmai din fundul gîtlejului.
Presedintele îsi scoase sacoul si camasa, iar cravata de care, la fel se elibera, o ticsi toata în gura secretarei. Îsi trecu buzele baloase pe pieptul ei, oprindu-se cîte putin la fiecare gurgui, apoi de-a lungul gîtului se ridica spre gura. Îi îmbala de cîteva ori fiecare buza si se simti într-un extaz terifiant. Asta se putea observa liber dintr-o parte si decanul care-i vorbi de la spatele meu, aveau sa-mi confirme spusele.
- Domnule presedinte, n-o mai sarutati pe gura, e spurcata! Mizerabilul asta i-a dat muie!
- Ah da, facu presedintele în extaz, asta chiar îmi face placere!
Si se apuca din nou sa-i linga corpul, de la brîu si pîna la gura. O dezbraca apoi de fusta, printr-o sfîsiere a acesteia si fornai puternic ca un cal. Pe scaun statea geanta sa, de care se apropiase si-o deschise. Niste obiecte metalice, stralucitoare îmi încorda atentia. Erau ceva de genul unor instrumente chirurgicale. A scos foarfecele si a revenit la masa de birou. Nu stiam ce vrea sa-i faca, dar intuiam o schingiuire în toata legea si îmi rupeam plamînii, fortîndu-ma sa ma ridic de pe canapea si sa-mi salvez iubita. Totul era în zadar. Nu-mi simteam de loc trupul. În spatele meu, decanul rînjea batjocoritor spre mine si îmi pierdeam sufletul, doar apucîndu-i privirea animalica. Îmi fortam cu lacrimi în ochi mîna, ca sa-l pot apuca de barba si s-o termin cu el, însa rînjitul sau era mai puternic. Eram total disperat si inima-mi zvîcnea doar atunci cînd ma gîndeam ca n-o mai am.
Secretara era foarte frumoasa, iar presedintele îsi facea treaba înflacarat si cu multa migala, astfel sa-i reuseasca opera. Îi taie chilotii cu foarfecele, apoi îi tunse chiar si parul pubian. Se excita treptat si repede. Sîngele îl palira în obraji si ochii îi straluceau nesatiosi. Spuse deodata ca el este zeul dragostei. Îmi venea sa-i rup mîinele si picioarele. Apoi am observat cum a sustras din geanta sa înca doua instrumente: un cutit si o foarfeca ceva mai mare. Cutitul îl puse pe masa alaturi de ea, iar al doilea instrument îl trecu pe burta femeii, mîngîind-o asa pîna se opri la unul din sîni. Rîse triumfator si îsi apleca capul asupra sînului, mozolindu-l de cîteva ori cu gura. Urlam la el, înjurîndu-l si blestemîndu-l, dar nu ma auzea, fiindca vocea îmi era la fel de stearsa ca si incapacitatea corpului meu de a se misca. Se uita spre mine si ma patrunse adînc cu privirea, apoi printr-un cic oribil taie cu foarfecele sfîrcul printesei mele. Aceasta racni brusc si înadusit si se ridica în capul oaselor pentru o clipa, apoi cazu din nou pe spate fara cunostinta. Sîngele curgea ca niste vîlvatai din rana, prelingîndu-se pe pielea laptoasa a sînului ei, iar ochii mei tremurau inundati de lacrimi. Nu eram în stare sa fac nici un efort fizic si atunci, cu toata ura mea fata de Dumnezeu, am început sa ma rog Lui. Eram aproape sigur ca n-are nici un rost, dar în tarîna sufletului meu, un colt infirm de speranta, parea ca mai da semne de viata. Îl simteam departe de mine si mai cu seama, de corpul plapînd al iubitei mele, dar cu toate acestea, ma rugam Lui cu puteri nebanuite. Nu se schimba nimic si nimeni din afara nu întreprindea ceva. Doar decanul rînjea cîineste, iar presedintele îsi arunca în gura bobul acela de sfîrc, în care era ascunse toata dragostea si taria de a opune rezistenta durerii sale. Potlogarul rontai mucul de carne între dinti, apoi plescai pofticios din limba. Decanul se lingea pe bot si-si astepta si el ratia. Atunci presedintele taie si al doilea sfîrc, de la celalalt sîn si i-l arunca decanului, acesta prinzîndu-l cu gura din aer. Îl rumega lacom si cum observa ca eu sunt incapabil de a face vreo miscare, ma elibera de sub supravegherea sa si se apropie de masa. Se uita nauc si plin de o euforie dementa asupra corpului cuminte al copilitei si nu stia ce sa faca.
- Ia cutitul si taie-... |
