I am in a world of shit!
__________
Mi-a trebuit mult sa inteleg de ce ma aflu acolo. Inchisoarea duhnea, celula in care ma aflam, la fel. Aerul. Putea a om. Sudoarea, excrementele, flegmele, resturile de printre dinti, scurgerile vaginale... Oamenii put! Purtam inca hainele cu care fusesem tarata afara din balcon: rochia mulata pe corp, de un gri inchis, rezona dureros cu peretii celulei. Parca eram imbracata in zid. Cardiganul negru, lung pana sub solduri, imi strangea carnea ca intr-o menghina. Inca se simteau aburii parfumului cu care ma dadusem... Ce bine. Eram ca o oaza de curatenie intr-un desert de mizerie. Parfumul statea ca un vesmant protector intre mine si restul inchisorii. In marea aceea de mirosuri fetide, umane, eu eram inumana. Eram monstruoasa nu numai prin demonul pe care il purtam in pantec, ci si prin mirosul pe care il raspandeam.
+++
Inchisa in celula imi asteptam, fara sa o doresc, tortionarii. Arata familiar: 6 pereti. Nevopsiti. Usa, plina de rugina. Ironic, imposibil, un bec subred atarna pe centrul tavanului. O masa. Goala. Ce blasfemie...
+++
Imi asteptam, fara sa o doresc, tortionarii. Cata tortura in asteptare. Acasa, nu era cazul. Sunam, aparea Roxana. Aici, asteptam. Gandeam... Rau!
+++
Minunata ordine a lucrurilor, viata mea de dinainte de El, disparuse. Intrasem intr-o lume in care orice incercare de a o intelege mi-era interzisa. In jurul meu urla hora vrajitoarelor. Marele sabat al naturii incepuse acolo, in casuta: muntii se scufundau si deveau cimpii, pamintul vomita cadavre,
oasele rasareau pe morminte. Cadeau stelele, pantecul imi lua foc, tot ce era viu se usuca si murea. Se transforma in mancare.
Asta mancam, nu? Cadavre... Hoituri de animale si plante.
Dumnezeule, imi asteptam tortionarii sa-mi daruiasca sfarsitul. Nu stiam insa ca acel sfarsit nu avea valoare de promisiune, aka chinurile mele se vor termina... Nuuuuuu, era inceputul unei noi nopti. Al uneia in care trebuia sa (re)devin om. Sa incep sa duhnesc, sa put. Lumea posedatilor se prabusea in jurul meu, facand loc celei a oamenilor. In ea, victoria nu mai este nici a lui Dumnezeu, dar nici a Diavolului: este a Nebuniei. A FOAMEI!
+++
Tortionarii nu veneau. Nimeni nu venea. Parfumul inca era cu mine, dar pentru cat timp? Nimeni nu venea... Vedeam cum soarele incepe sa alunece spre asfintit, iar trupul sa se destepte. Sa rasara. Doamne... Incepeam sa ma aprind de pofte. La inceput incet, dupa aceea din ce in ce mai repede. Ca un foc de lemne: sufli in el, iti intra fum in ochi, tusesti, dar, la un moment dat, ceva zvacneste si totul incepe sa arda. Nimic nu anunta acel moment, dar stii ca va veni. Focul meu inca mocnea, dar cineva, ceva din afara mea sufla in el. Nu il puteam controla. Nu, nuu, nuuuuu! De ce nu imi aduc de mancare? Aici nu se da mancare?! Stii ca sub lemne sunt bombe, dar continui sa sufli. Sa aprinzi... Stii ca poti muri, dar nu poti sa nu vrei. Nu te mai poti opri. Nu ai atata disciplina. Ca atunci cand vrei sa te masturbezi: odata ce ai inceput, nu te mai poti opri. Am inceput sa-mi musc buza... Mi-am descheiat cativa nasturi la cardigan si am simtit cum devin mai mare... Si, deodata, soseste momentul marturisirii: Vreau hranita!
+++
"Stai!" "Abtine-te!" Mi-am scos batista din buzunar si mi-am indesat-o in gura, sa nu tip. Auzeam cum incepea sa se distribuie cina. Se deschidea gemuletul de la fiecare celula si se baga inlauntru un blid de mancare infecta. Puturoasa. Erau langa mine... Trei celule! Mi-am desfacut parul. Inca doua. Mi-am scos vesta si mi-am suflecat rochia, lasand burta libera pentru umplut. Oricum nu ma puteau vedea, prin gemulet putand intra doar mana si castronul. Inca una! Mana imi era la pizda... Mmmmmmmm! Urmatoarea celula. ?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?! Ceeeeeeee?! "Nuuuuu!!" - am racnit. M-am repezit la usa si am inceput sa lovesc in ea. Cineva a deschis si, nevazut, mi-a spus doar un cuvant: "Asteapta!"
+++
Asteptam... Din pereti incepeau sa iasa mancaruri imposibile, nascute de o imaginatie dementa. Ma dereglam. Mi-am aruncat hainele de pe mine, urland. Nu stiam ce sa fac. M-am cuprins cu mainile si am inceput sa ma rotesc din ce in ce mai repede. M-am atasat de mine, iar acesta, nu?, era primul semn al nebuniei.
A mai trecut o zi. Usa imi fusese din nou sarita. Trei celule... Doua. Una! Urmatoarea... Inca o zi. Ajunsesem in pragul dementei. Parfumul inca mai era, iar prin aburii sai rari parca L-am vazut cum se infiripeaza.
S-a asezat pe masa fost-goala, anuland blasfemia. Arata ca intotdeauna, dar parca...altfel. Ochii mari, fara pupila, ma priveau din toate partile. Trupul implatosat parea sa fie scuturat din cand in cand de tremuraturi nervoase, scurte. M-am indreptat, clatinandu-ma, spre el... Unde fusese? De ce nu venise in balcon? De ce nu ma ajutase atunci cand avusesem atata nevoie? De ce ma parasise si de ce era acum aici? L-am atins pe umar (?), plangand. Cuvintele nu-i apartineau.
+++
Parca era altfel... Dintre coapse ii iesea, curbata, pula. Era parca altfel... I-am cuprins-o in maini si mi-am bagat-o in gura. M-a lovit cu un picior (?) in stomac, aruncandu-ma in celalalt capat al celulei. S-a ridicat in picioare pe masa. M-am indreptat, in patru labe, spre el, cersind. Cu balele curgandu-mi pe podea.
- Vreau bandaje, Stapane!
+++
Un zgomot de chei rasucite in broasca metalica m-a facut sa ma intorc brusc. In usa a aparut Roxana. Cred ca platise paznicii sa poata sa intre. Saraca... Aratam ingrozitor, trecusera doua zile, dar nici nu ma mai chinuiam sa salvez aparentele. La ce bun?! Aud:
- Doamna, orice s-ar fi intamplat sau se va intampla, sa stiti ca sunt de partea Dumneavoastra!
- Orice?, spun.
Stiam ca nu-l poate vedea... Dar i-am spus ca e de fata, ca e acolo. Si ca vreau... Oh, Doamne, cum vroiam...
+++
S-a lasat sa cada peste mine. Devenise atat de mare incat puteam intra cu usurinta sub el. Statea in patru labe deasupra mea, iar eu sub el. Continua sa se inalte inspre tavan, iar eu, ca sa nu-l pierd din nou, i-am apucat pula cu amandoua mainile. El se departa, iar ea se lungea... M-am asezat pe spate si i-am spus Roxanei sa vina langa mine. Mi-am ridicat picioarele pana cand genunchii mi-au atins umerii. Urmandu-mi dorinta, Roxana m-a apucat de pulpe, mi le-a departat, si mi le-a tras in spate cat a putut de mult, imobilizandu-mi-le. Am inceput sa-i frec pula de trup. Pe fata, pe ochi, pe gat. O bagam uneori in gura, frecandu-o, moale, cu limba. Mi-o scoteam uda si imi frecam burta cu ea, interiorul coapselor. Alunecam incet spre pizda care, de acum, parea prea mica sa o primeasca. Mi se facuse frica. Simteam cum trupul incepe sa imi amorteasca, ca un picior tinut prea mult intr-o pozitie incomoda. Ma chinuiam sa bag pula aia in mine, dar imi pierise orice vlaga. Ma gandeam la ce spectacol trebuie sa asiste Roxana, saraca. Sa ma vada facand miscarile alea de una singura... Cred ca ma albisem la fata, ca ea mi-a lasat picioarele libere si a inceput sa ma ia la palme:
- Doamna, Doamna, va rog! Doamna!
O auzeam stins, ca venind dintr-o alta ... |
