Mintea insa imi ramasese, cumva, intacta. In afara timpului. Nu mai putea masura. Delimita. Dar putea auzi, simti... Nu aveam nici o idee cum aratam si daca ma puteam arata cumva. Cuiva.
- Hei! E cineva aici? Ma poate auzi cineva?!
+
Casa disparuse. Dintele stricat. Gradina acoperea acum totul. O vedeam si puteam sa-i adulmec aromele grele. Fierbinti. Eram pura. Pacatul mi se iertase. Moartea nu mai era acolo. "Absent!", striga. Ca si trupul meu, fereastra care se sparsese...
Deodata am inceput sa simt niste junghiuri. Temperatura incepuse sa scada, iar eu sa ma condensez. Apaream ca Pisica din Cheshire. Ma abuream ca un inger in ger. Ca o figurina desenata pe...o fereastra inghetata. Junghi. Poc! Poc! Poc! Poc! Iar?! Iaaaaaar?!
Mi-a strans resturile si a inceput sa ma coase la loc. Fiecare impunsatura de ac ma facea sa ma intorc. Lumea aceasta: durere! Gaurele mici unite
cu ata. Eram din nou asezata pe masa, goala. Pe el nu l-am mai vazut. Dar stiam ca E.
+
Nu o sa mai fiu ca la inceput. Imi aduceam aminte gheara care sclipise. Da, daaaa, apucasem sa o vad. De pantecu-mi care crapase de prea-satiu. Placerea pe care o simtisem in fiecare celula. De pula minunata pe care am vrut sa o simt cum imi infloreste in maini. Cum...
- Doamne, fa-ma spurcata! Daca e sa cer ceva acum, sa-mi repet rugaciunea, sa vreau altceva... Fa-ma o curva! Curva lui. Bidonul lui cu sange din care sa bea la nesfarsit. Balta de noroi in care sa se tavaleasca sau, mai bine!, in care sa scuipe! Pe care sa o priveasca de sus, dispretuitor. Sacul de gunoi pe care sa-l umple pana la refuz, cu bandaje, cu orice, oricand va dori.
M-am imbracat cu resturile rochiei si am iesit de unde nu se mai putea iesi.
+
Am intrat in casa, zdrobita de oboseala. Roxana, camerista mea, a inceput sa tipe cand m-a vazut. M-am uitat la ea... Ce se intamplase?!
- Dumnezeule mare, unde ati disparut Doamna?! Unde ati fost?!
- Cat timp a trecut de cand am iesit?
- 4 luni de zile! Doamne, am crezut cu totii ca v-ati prapadit. Unde...unde...
- Lasa astea. Te rog sa pregatesti o baie fierbinte... Si sa-mi incalzesti dormitorul. Nu vreau sa ma deranjeze nimeni. Absolut nimeni!
- Da, Doamna! Doamne, ce ma bucur ca sunteti bine... Ca sunteti vie...
Incepuse sa planga, saraca... Ce stia ea.
+
Am intrat in apa fierbinte, gemand. De la pizda si pana la gat eram strabatuta de o dunga rosie-purpurie. "Doamne, curva! Nu uita..." Tamplele imi zvacneau dureros. M-am intins in lichidul aromat si am ramas asa o bucata buna de timp. Ce bine era... La un moment dat a intrat Roxana si a inceput sa ma sapuneasca. Cand m-am ridicat in picioare, am asteptat sa aud un alt tipat. Nimic? Nimic?! Cicatricea... Nu o vezi, fiinta proasta? Nu. Ce fericita esti...
Ajunsa in camera mea, am inchis usa cu cheia. Inlauntru era cald si bine. Perdelele de soare erau trase, lumina fiind moale, crepusculara. Parca traiam intr-un etern asfintit. Mi-am dat jos halatul de baie si m-am intins, goala, pe pat. Mi-am dus mainile la cicatricea pe care numai eu o puteam vedea. Era ca o vana imensa, ca o artera care imi unea sexul, stomacul, gatul si creierul.
+
Mi-am desfacut coapsele si imediat, ca intr-o sclipire de gheara, l-am simtit. Ca pe un paianjen urias, agatat de baldachinul patului. Deasupra mea. Privindu-ma cu zeci si zeci de ochi. Atat de tacut ca ma strivea. I-am soptit printre buzele arse de pofta: ...
S-a desprins. Am tipat. S-a izbit de mine, intrand inlauntrul meu. S-a scufundat ca un scafandru de mare adancime. Mi-am holbat ochii, inebunita de dulceata patimii. Eram fututa de dinlauntru. Imi era frica sa urlu de placere, sa nu ma auda servitorii. M-am repezit in picioare si am luat din sertarul cu lenjerie un batic din matase, pe care mi l-am infundat in gura. Am dat sa ma indrept spre pat, dar corpul refuza sa ma asculte. Ca lipsita de oase, m-am arcuit pe spate pana cand am atins podeaua cu varful capului. Am zvacnit inapoi cu forta. Ridicata pe varfuri, ca o balerina oarba, m-am izbit de coloanele din lemn sculptat ale patului. Mi se facuse o frica ingrozitoare. Ma durea cosul pieptului si bazinul.
- Ce se intampla?!
Cu mainile in cruce m-am ridicat la orizontala, plutind... Picioarele mi s-au desfacut fara ca eu sa pot opune nici o rezistenta. Zbieram infundat cu baticul in gat. M-am apropiat din nou de coloanele striate. Am strans ochii, asteptand socul. Nu! Ceea ce ma purta a inceput sa ma frece, cu pizda lipita de bara de lemn, intr-un du-te vino demential. Simteam ca imi ies din minti de placere. Cand aproape sa imi dau drumul, capul mi-a zvacnit in sus, tragandu-mi trupul dupa el. M-am oprit in micul candelabru din plafon. O ploaie de cioburi s-a revarsat pe covorul aflat departe, jos. Altele mi-au ramas infipte in par. Imi curgea sange din arcade, din nas si din antebrate. Continuam sa atarn in aer, sclava unei forte pe care nu indrazneam sa mi-o imaginez. Eram un ghem de carne moale importiva unui pumn de otel.
Un deget mi-a intrat intr-o nara si, inmuiat in sange, a scris pe tavan: CURVA!
Am zvacnit din nou, ca o marioneta scuturata de un papusar alcoolic, si am aterizat in fotoliu. Ma dureau coastele, capul, nasul. Un ochi imi era atat de umflat incat abia il mai puteam deschide. Am intrezarit ceva in fata mea. O aratare ca de fum in care l-am recunoscut pe el, pe cel implatosat.
"Esti curva mea!", mi-a spus el, fara sa mi-o spuna. "Dumnezeu nu te-a uitat, ci El insusi te-a dat pe mainile mele!"
Rugaciunea...rugaciunea...
Cu ultimele puteri i-am soptit:
- Indoapa-ti sclava, Stapane!
+
L-am tras, ca pe un fuior de fum negru, prin nari. Am simtit imediat in mine o dulceata gretoasa pe care nu o mai puteam da afara. Inspiram, nu expiram. Inspiram, nu expiram. Inspiram, nu expiram. Inspiram, nu expiram. Musteam de gusturi nepamantene. Imi curgeau bale din gura cu prea putine papile gustative.
L-am simtit cum se impieliteaza in spatele fotoliului. I-am vazut mainile pe sanii cu sfarcurile ce vibrau dureros, ca niste suruburi incinse. A coborat pe pantec. Doamne... Eram in mine si in afara mea. Ma vedeam cu ochii dati peste ca... |
Rigor mortis (III)
