Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
| Rigor mortis (I) |
Autor : suntbi77 - 2011-10-10
Citita de 1169 ori - Nota 7.50 (4 voturi) | |
|
Pacatul... Cat de multe pacate sunt? Unii spun ca pacatul lasa urme...ca vezi patima omului intiparita pe fata sa. Erau liste cu asemenea greseli. Carti intregi. Nici una dintre ele insa nu continea pacatul meu... Patima care imi manca sufletul era de nescris. De neintiparit.
+
Am pus cescuta de ceai pe masuta de langa fereastra si m-am indreptat, ganditoare, spre pat. Iarasi o vazusem. Casuta. Dintele stricat. Era acolo. Era acolo din nou sau era acolo? Era acolo si cand nu o priveam? De la fereastra? Nimeni nu imi putea garanta nimic. Nimeni, iar daca ar fi existat vreun Dumnezeu, nici macar El. M-am indreptat spre pat, iar casa a disparut. M-am intors si am privit din nou. Era. Am plecat. Nu mai era. Pacatul meu era fereastra!
Rugaciune. Nu stiu ce sa cer. Poate sa cred ca este... Sau sa fie, chiar si cand nu ma uit.
+
Locuiam in mijlocul unei gradini uriase. Viata picura la fiecare pas. Totul curgea. Era o singura anomalie in toata perfectiunea asta: casuta. O vizitasem de multe ori. 6 pereti. Inselator. Nevopsiti. Ca si usa, plina de rugina. Ironic, imposibil, un bec subred atarna pe centrul tavanului. Semana cu o pula impotenta. Atarna. Atat. Era si normal. Blazonul mortii era astfel complet. Un adevarat monument funerar nu poate decat atarna. Nu poate sta erect. Moartea atarna.
Ceva ma purtase acolo, in fata usii plina de rugina. Ma uitam si, da, casa era acolo. In ea, atarna becul. In mijlocul vietii care picura, ea era picatura care nu cadea.
+
Ma uitam in jur si deveneam atee. Nimic nou... Nu ma uitasem insa in sus. El era acolo! Sus: directia rugaciunii. Nu stiam ca "sus" era la randul sau un "jos" pentru un "mai sus".
+
Credeam ca delirez, asa ca am incercat sa ma indrept spre pat. Nu l-am nimerit. Era masa. Eram beata... M-am asezat pe tablia de lemn si am asteptat. Cumva stiam de ce sunt acolo. Nimeni nu imi spusese. Poate ca era o parte din rugaciune... O parte pe care nu avusesem niciodata curaj sa o rostesc.
+
S-a tarait in fata mea ca o creanga uscata. Totul era uscat. Ca firul de care atarna becul. Si-a deschis gura cu un scartait. Eu stateam pe o masa, pe masa de operatie. Eram pacient si doctor. Trebuia cumva sa il ajut. Sa nu mai fie inca o moarte in casa care se vedea doar cand o priveam. Mi-am sfasiat cu dintii incheietura mainii. Sangele meu era singurul lucru viu de acolo. Am inceput sa picur pe el, pe corpul crengos, uscat, scartaitor.
+
Eram beata... Picuram sange din mine, iar el se insufletea. In scurt timp, s-a ridicat in picioare. Incepusem sa tremur.
"Te implor...ramai aici, in casuta. Ramai viu aici! Ramai aici si cand nu ma uit!"
+
Nu era moale. Era osos, acoperit cu zale, cu solzi, cu unghii, cu oase. Si-a indreptat mana (?) spre obrazul meu, vrand parca sa ma mangaie. Nu a reusit decat sa-mi cresteze carnea. Am tipat - nu sunt sigura, nu cred - de durere. Picuram din obrajii care s-au vrut mangaiati. Ce pervers... Vr... |
