Fantezii Erotice .ro va recomanda :
Cupluri Swinger - Matrimoniale Gay - Matrimoniale Bucuresti - Club Nudism - Travestiti Transexuali - Club Lesbiene - Sado Maso
pagina de inceputcontacttermeni si conditiiPROMOTIEForumchatcautainscriereautentificare

  Fantezii erotice

Fantezii cu Sex in 2

Fantezii cu Sex extrem

Fantezii Fetish

Fantezii cu Sex in grup/Orgii

Fantezii BD&SM (Sado/Maso)

Fantezii cu Lesbiene

Fantezii cu Gay Sex

Fantezii erotice - Prima data

Fantezii cu Incest

Voyeur&Exhibition

Fantezii Romantice / Dragoste

Fantezii cu femei sau barbati in varsta

Fantezii cu Transexuali / Travestiti

Fantezii erotice Diverse



Alte fantezii erotice

:
fantezii cu mama  -   neveste curve  -   profesoare  -   fantezii cu barbati  -   fantezii cu verisoare  -   sperma  -   fantezii cu matusa

Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro

Fantezie apreciataCand altcineva are controlul (partea 2)
Autor : JULLIO - 2005-05-11
Citita de 28477 ori - Nota 8.18 (94 voturi)
Trecuse o luna de la intamplarea cu Linda. Nu am mai facut nimic de atunci cu ea, am lasat'o in pace. Din cate auzeam, relatia cu prietenul ei mergea mai bine ca niciodata. Chiar si colegii de servici au vazut o Linda schimbata. In bine. Eu nu am comentat in nici un fel, am stat deoparte. Fata era fericita si asta ma multumea.

Am mai fost mici episoade cu diverse fete, insa nimic extraordinar. Astazi vreau insa sa va povestesc despre o alta intamplare. A fost ceva iesit din comun, chiar si pentru mine. Ceva ce efectiv m'a zguduit emotional, chestie ce nu credeam ca mai poate sa se intample. Totodata, am invatat ceva nou despre abilitatea mea.

Intamplarea a facut ca am fost trimis de catre sef la unul dintre clientii nostri. Ceva probleme tehnice. Un fel de delegatie. Era intr'o joi. Treaba era relativ urgenta asa ca a trebuit sa plec imediat. Clientul era intr'un oras la vreo 300-400 kilometri, nu era timp pentru bilete de avion asa ca am plecat cu masina. Nu m'a dranjat, imi place sa conduc. E ca un hobby pentru mine, ma linisteste. Am avut noroc de autostrazi relativ goale. Am ajuns relativ repede in orasul respectiv si m'am dus direct la firma clientului. Era intr'adevar o problema mai serioasa. Insa nu degeaba sunt platit bani seriosi. In fine, mai sunt si alte motive, insa sa nu intram in detalii. A durat pana spre dupa-amiaza insa am rezolvat. A ramas ca mai trec pe la ei in dimineata urmatoare, la prima ora, sa verific ca totul porneste cum trebuie. Clientul trebuie sa fie multumit, nu ? Am mai schimbat ceva amabilitati apoi am plecat.

Era deja tarziu dupa-amiaza. M'am indreptat spre hotelul la care facusem rezervare din masina, in timp ce veneam. Seara a trecut de parca nici nu ar fi fost: o mica plimbare prin centru (eram prima oara in acel oras), inapoi la hotel, cina, un pic de televizor, pat, somn. A doua zi m'am sculat dis de dimineata. Eram fresh, a fost un somn odihnitor. Am facut rapid un dus, mic dejun, platit camera, hop in masina si inapoi la client la firma. Mare parte din dimineata am supervizat diverse chestii. A mers brici, eram multumit. Clientul de asemenea. Seful si mai si. Mi'a zis ca nu mai e nevoie sa trec pe la birou. Super.

Era o zi frumoasa, soare, senin, caldut. Un cer albastru, albastru. Si mai era si vineri pe deasupra. Iubesc vinerea. Era una din acele zile in care viata ti se pare cu adevarat roz. Nu pot sa spun ca saream in sus de bucurie. Nu e felul meu. Insa eram bine dispus. Ma simteam bine. Am iesit din cladire, m'am urcat in masina si am plecat. Dupa vreo 10 minute de mers prin oras am intrat pe autostrada spre casa. Am dat drumul la muzica si am accelerat, lasandu'ma in voia drumului. Muzica si viteza, exact ce imi place. Nu erau multe masini, era intr'o perioada cand scolile erau in vacanta. Cand incepe sau cand se termina vacanta, e criminal. Toata lumea, cu nevasta, copil, purcel, catel, sunt in masina si pe autostrada. E haos. Insa in timpul vacantei e ok, e liber.

La un moment dat, desi mergeam pe banda de viteza, si desi mergeam mai repede ca el, un meserias mi s'a bagat in fata sa depaseasca ceva. A trebui sa franez si sa ajung la viteza lui. Eram insa bine dispus, dupa cum spuneam, si nu m'am enervat. L'am lasat sa treaca, m'am asigurat si am intrat in coloana de pe banda din mijloc. Acum, cand ma gandesc retrospectiv, imi dau seama ca e foarte posibil ca tipul ala sa imi fi salvat viata prin faptul ca m'a facut sa incetinesc. Pentru ca in secunda urmatoare lumea mea s'a spart in mii si mii de fragmente.

De multe ori m'am gandit la asta si de fiecare data imi e greu sa explic ce am simtit. Ceea ce am simtit nu este ceva ce un om normal poate simti. Am fost violent izbit mental de un suvoi de sentimente. Tristete, amaraciune, deznadejde. Insa de o intensitate cum nu am mai pomenit. A fost ca si cum eu eram un fir de nisip iar un val seismic s'ar fi prabusit vuind peste mine, spulberandu'ma. Avand abilitatea pe care o am, am simtit de multe ori asa ceva, de la oamenii din jur. Insa nimic de genul asta. Chiar am intalnit cateva persoane care "emiteau", ca sa zic asa, mult mai intens decat normal. Insa in timp, am invatat sa filtrez si sa atenuez sentatiile cu care intram in contact. Instinctiv, am incercat sa fac la fel. Insa cu zero succes. Era de parca un torent de tristete ma scalda din cap pana in picioare, ca si cum as fi simtit deznadejdea a mii de oameni, toata concentrata in creierul meu. Mi s'au umplut ochii de lacrimi. Am inceput sa tremur. Eram pe cale sa pierd controlul in urma senzatiilor ce imi urlau in cap. Am inceput sa plang violent.

Imi aduc vag aminte de flashuri de faruri. Claxoane. Cam atat. Nu imi aduc aminte cum am ajuns pe banda de urgenta. Am reusit cumva sa opresc masina, am pus pe avarie si m'am apucat cu mainile de cap. Am incercat in zadar sa fac senzatiile sa se opreasca. Am incercat, si am incercat, m'am zbatut, am tipat, am plans. Nu am reusit. Ma aflam in mijlocul unui ocean de tristete. Ma izbea din toate partile, ma arunca, ma scufunda. Incercam sa ma agat de ceva, un punct de sprijin, orice! Nu era nimic. Insa sunt un incapatanat din fire. Nu m'am dat batut. M'am luptat. M'am zbatut si intr'un final am reusit sa gasesc acel spatiu din interiorul meu unde e liniste. Eram ca intr'un fel de scut protector. Era liniste. Inca auzeam furtuna de sentimente si senzatii vuind, insa aici era liniste. Imi gasisem punctul de sprijin. Era ceva nou pentru mine. Nu mai fusesem niciodata aici. Insa ma simteam linistiti. Pace. Protejat. Nimeni si nimic nu ma putea atinge cat timp eram aici. Nu stiu cum stiam asta insa o simteam cu toata fiinta mea.

Am ridicat capul si m'am uitat in jur. Afara viata isi urma cursul normal. Masini treceau in viteza pe langa mine. O buburuza rosie cu pete negre pe aripioare ateriza pe parbriz. Soarele stralucea. Vantul batea usor. Un contrast izbitor cu ceea ce simtisem eu. Am oprit muzica. Am luat niste servetele din torpedo si mi'am sters fata de lacrimi. Nici nu imi aduc aminte de ultima oara cand am plans. In fine. Am inceput sa ma uit in jur, sa imi dau seama ce s'a intamplat. Dupa cum am zis, eram oprit pe banda de urgente. In spatele meu la vreo suta de metri era o parcare mica de autostrada. Am bagat in marsarier si am dat cu spatele incet, pana ce am intrat in parcare. Era o singura masina acolo. Un BMW seria 5 noua, mare, argintiu. Scump. Luminile aprinse si usa deschisa, nimeni inauntru. Am tras masina langa si am coborat. Nu vedeam pe nimeni, insa simteam pe cineva.

Am inchis masina si luat'o peste portiunea de iarba si printre copaci. Am ajuns in spate, la gard si am vazut o bucata lipsa in el. Am trecut pe acolo, o mica potecuta in spate. Toata zona asta unde eram acum era muntoasa. Poteca se termina pe un fel de platforma pietruita, cu o mica balustrada, apoi era prapastie. Atunci am vazut'o.

O fata statea pe balustrada, cu fata la prapastie, cu spatele la mine. Avea pe ea doar un tricou lung, alb, pana la jumatatea coapselor. Picioarele goale. Par negru pana la umeri, cam in dezordine.

"Iarta'ma" imi intrerupse ea sirul gandurilor, fara sa se intoarca. Avea o voce linistita, inceata. Trista.

M'a luat prin surprindere. Era ceva care nu se potrivea. Ceva ma zgandarea undeva in coltul mintii, insa nu puteam sa imi dau seama ce.

"Sa te iert? Pentru ce?"
"Era sa mori pe autostrada din cauza mea" imi raspunse si isi intoarse capul spre mine, privindu'ma adanc in ochi.

Huh ? De unde stia ? Am prvit in ochii ei verzi si am simtit un fior de gheata pe sira spinarii. Am realizat ce ma deranjase mai devreme. Era ca mine, era in mintea mea! Instinctiv, mi'am blocat mintea si am impins mental violent impotriva prezentei straine pe care o simteam. Fata a tresarit violent si a scos un tipat ascutit, de durere. Si'a luat capul in maini. Hmm. Nu m'am asteptat sa aiba asa efect asupra ei. Am incetat sa mai imping, insa mi'am pastrat mintea blocata. Am vazut'o cum se linisteste. Dupa un timp si'a ridicat privirea. Nu a zis nimic, doar m'a privit. Avea ochi frumosi, de un verde cum nu am mai vazut niciodata. O privire magnetica, te atragea. Trista totusi. Am simtit un fel de conexiune cu fata asta necunoscuta. Eram la fel. Sau aproape la fel. Nu stiu cat apucasa sa "vada" cat timp fusese la mine minte, nu stiu cat stia. Probabil ca mi s'a vazut intrebarea in ochi pentru ca mi'a zis:

"Stiu ca poti patrunde in mintea oamenilor"

Nu am zis nimic, insa am dat din cap incet. M'am apropiat de ea pana ce eram la cativa pasi distanta. Ea inca statea in fund pe balustrada, cu picioarele goale atarnand deasupra prapastiei.

"Ce faci aici?" am intrebat eu.

Mi'a zambit trist. Si atunci am stiut ce vrea sa faca. Vroia sa se arunce. Niciodata nu am putut sa inteleg de ce oamenii se sinucid. Ce poate fi asa de groaznic ca sa te impinga asa ceva ? Ce impinge lumea la asa ceva ? Nu sunt de acord cu asa ceva. Nu sunt o persoana religioasa si nu am de gand sa zic ca viata e data de Dumnezeu iar noi nu avem dreptul sa ne'o luam singur. Prostii. Insa nu pot concepe ca cineva poate sa isi ia viata singur. Exista mult prea multa moarte in lumea asta.

"Nu pot sa te las sa faci asa ceva" i'am zis.
"Nu ai de ales, nu ma poti opri" mi'a raspuns.
"Oricare ar fi motivul, te pot ajuta. Coboara de acolo, te rog".

A dat din cap din nou, citeam regret pe fata ei.

"Prea tarziu. Imi pare rau ca nu te'am intalnit pana acum."

Isi intoarse privirea de la mine si se uita in jos, in prapastie. Am realizat ca daca apuca sa se impinga, am pierdut'o. Eram prea departe ca sa ajung la ea. Mi'am lasat spiritul sa tasneasca sprea ea. Timpul parca s'a oprit in loc. Mereu am senzatia asta cand imi folosesc abilitatea in felul asta. Vantul a slabit apoi s'a oprit cu totul. Iarba a incremenit. Un fluture trecator a inghetat in aer, aripile nemiscate. Vuietul masinilor care treceau pe autostrada a incetat. Am simtit cum patrund in mintea ei adanc, fara sa fiu oprit, fara sa *pot* sa fiu oprit. Am vazut efectiv comanda creierului ei catre brate deja formata. Comanda sa se impinga de pe balustrada. Aproape ca simteam impulsul nervos care a tasnit catre muschi. Am fost aproape prea lent. Aproape. Am blocat comanda, am anulat'o. Si i'am imobilizat corpul. Apoi m'am retras.

Lumea a revenit la viata brusc. Fata statea incremenita. I'am simtit nedumerirea, nu intelegea ce se intampla. Corpul nu o asculta. M'am apropiat de ea si atunci si'a intors capul si m'a privit in ochi, uimita. Am simtit'o cum incearca sa imi patrunda in minte din nou insa nu a reusit. Insa a inteles. Lacrimi mari au inceput sa ii curga pe obraji.

"Te rog, lasa'ma ... Nu are nici un rost .."
"Ti'am zis, nu pot sa te las"
"Nu, nu intelegi, trebuie sa fac asta. TE ROG!" aproape ca a tipat ea la mine.

M'am uitat la ea un timp. Lacrimi mari ii curgeau din ochi, pe obraji apoi pe tricoul ei.

"Lasa'ma sa te ajut" i'am zis.
"Sa ma ajuti ? Ce poti tu sa faci ? Ce stii tu despre mine ? NIMIC! Nimeni nu ma poate ajuta. NIMENI!" plangea si tipa la mine, plina de frustrare.

Apoi a izbucnit in plans serios. I se zguduia corpul, suspina. Suvoiul de sentimente pe care il simtisem mai devreme ameninta sa ma copleseasca din nou insa m'am tinut tare. Am luat'o cu usurinta in brate si m'am departat cu ea de balustrada aia nenorocita. Era usoara. M'am asezat pe iarba, langa un copac, am tinut'o in brate iar ea si'a ingropat fata in pieptul meu. Am lasat'o sa planga. A plans mult timp, nu stiu cat a durat. Am tinut'o in brate ca pe un copil, o leganam usor, o mangaiam pe par. Dintr'un motiv care imi scapa ma simteam asa de linisit cand o tineam in brate. Pana la urma s'a linistit si ea. S'a oprit din plans. I'am ridicat capul si m'am uitat in ochii ei.

"Eu nu sunt nimeni" i'am zis eu incet.
"Ce poti tu sa faci ?" ma intreba.
"Sincer, nu stiu. Insa stiu ca te pot ajuta. Simt asta."

M'a privit iar cu ochii aia ai ei frumosi. Adanc, cautand, intreband. Vroia sa stie daca spun adevarul, daca sa aiba incredere in mine. Apoi mi'a zambit.

"Poate nu ma lasi tu in mintea ta, insa nu te poti ascunde de mine. Te simt. Nu esti un om rau, nu ?"
"Eu zic ca nu" i'am zambit la randul meu. Imi placea sa o vad zambind.

Am facut o miscare cu capul spre parcare:

"Nu iti e frica sa iti lasa asa masina pornita si cu cheile in contact ?" am intrebat.
"Nu e masina mea, nu prea imi pasa si nici nu vreau sa mai calc in ea".
"Hmm. Ok. Pot sa te duc acasa atunci ?"

O umbra i s'a asternut peste ochi iar zambetul i'a disparut.

"Nu am casa" mi'a spus cu o voce sparta.

Ceva era in neregula. Desigur, incercase sa se omoare, *clar* era ceva in neregula insa era altceva. M'am ridicat de pe jos si am ajutat'o si pe ea. Nu stiam cum sa ii zic. Pana la urma i'am zis pur si simplu:

"Vino cu mine"

Cred ca a inteles ca nu m'am referit doar la a veni cu mine pana la masina. Am vazut ezitare in ochii ei. Sincer, si eu simteam ezitare din partea mea. Nu eram asa de sigur ca trebuie sa ma bag in viata ei. Insa simteam ca asta trebuie sa fac. Simteam ca trebuie sa o ajut pe fata asta. I'am intins mana. S'a uitat la mana mea intinsa apoi la mine. Incet, a intins si ea mana iar eu i'am luat palma ei micuta intr'a mea. Avea mana neobisnuit de calda, aproape fierbinte. M'am intrebat daca e bolnava.

"Asa sunt eu, mai fierbinte de felul meu. Nu sunt bolnava" imi spuse ea cu un zambet mic.

Huh ? Cum ? Insa mi'a intrerupt repede gandurile:

"Stai linistit, tot nu iti pot citi gandurile. Insa tu singur emiti senzatii si ganduri, pe alea le pot simti. " imi explica ea.
"Hmm, ok".

Nu era chiar asa de innocenta in domeniul asta din cate vedeam. Si trebuia sa vad ce pot face in legatura cu ce a zis ea. Nu am mai zis nimic. Am mers incet spre parcare, ea era in picioarele goala si calca cu grija. Am ajuns la masina mea si i'am deschis usa. Ea a intrat si s'a ghemuit pe scaunul din fata. Am intrat si eu, am pornit si am iesit pe autostrada. Fata era tacuta, ghemuita pe scaun cu genunchii la piept, se uita pe geam. Nu parea sa aiba chef de vorba. Sincer, nici eu. Am condus in continuare. Din cand in cand ii mai aruncam o privire. Si uite asa a trecut timpul, ma apropiam de oras. Ea adormise intre timp. Inca statea cu genunchii la piept. Tricoul i se ridicase in sus pe coapse lasand sa se vada o buna parte din picior. Avea picioare frumoase, lungi, bine proportionate, cu piele fina.

Mi'am ars doua palme mental. Trebuia sa termin cu prostiile! Dupa toate indicatiile, fata asta trecuse prin probleme serios iar eu ma chioram la picioarele ei. Ok, nu ma chioram, a fost o privire discreta insa tot aia e. Mi'am intors privire la drum si am lasat'o sa doarma.

O jumatate de ora mai tarziu intram in oras iar peste inca zece minute opream masina in parcarea subterana a cladirii unde locuiam. Am oprit motorul. M'am uitat la ea, nu se trezise inca. Am atins'o usor pe umar. O scos un tipat si s'a trezit instantaneu. Mi'am tras mana repede.

"Scuza'ma, nu am vrut sa te sperii. Am ajuns." i'am zis eu.

S'a uitat buimaca in jur.

"Am ajuns ?"
"Da, la mine acasa."

Am iesit din masina si m'am dus pe partea ei. I'am deschis usa si i'am intins mana. De data asta mi'a luat mana fara sa ezite. Mi'am luat bagajul din spate si am luat'o impreuna spre lift. Am urcat pana la etajul meu, am descuiat si am intrat in casa. Mi'am lasat geanta jos si m'am intors spre ea. Statea stinghera in fata usii.

"Uh .. iti pot folosi dusul ? Ma simt murdara, as vrea sa ma spal" imi spuse ea pe o voce mica.
"Sigur ca da. Vino cu mine".

I'am facut un mic tur al apartamentului. I'am aratat unde este baia, prosoape, halat si tot ce ii trebuia. Mi'a multumit si a intrat in baie. Am auzit'o cum a blocat usa. Am dat din cap. Ce credea ca ii fac ? Nu am zis nimic. M'am dus in dormitor, m'am schimbat repede in niste blugi si un tricou. Apoi m'am dus in camera care imi servea loc de birou. Am deschis laptopul, m'am conectat la birou si am stat un timp sa imi rezolv cateva probleme acolo. A durat ceva. Intre timp o auzisem iesind din baie si intrand la mine in dormitor. Apoi am auzit feonul. Am lasat'o in pace. Am dat cateva telefoane. Unul dintre ele sefului meu care mi'a spus ca au primit telefon de le clientul unde fusesem. Ziua se terminase si totul a mers perfect. Foarte bine. Dupa inca cateva amabilitati, am inchis. Se facuse destul de tarziu, era deja intuneric afara.

Am iesit din birou si m'am indreptat spre dormitor. Nu auzeam nimic. Am intrat incet. Doar una din veioze era aprinsa, la nivelul cel mai mic, era putina lumina in camera. Ea era in pat, sub plapuma. Dormea. Dar stiu ca avea somn fata asta, nu gluma. M'am apropiat incet de pat si m'am asezat pe partea libera, uitandu'ma la ea. Dormea asa de linistita, ca un copil. Vroiam sa intind mana sa o mangai pe obraz insa nu vroiam sa o trezesc. Nu stiu cat am stat acolo sa o privesc cu doarme. Nu imi mai venea sa plec. De fapt, nici nu trebuia sa plec. M'am ridicat incet, fara sa o trezesc si m'am dus dezbracat si eu. Mi'am pus o pereche de boxeri si m'am asezat la loc in pat. Mi'am bagat o mana sub cap si am continuat sa o privesc. Era asa de linistita. Stiu, am mai spus. Am zambit. M'am gandit ce o sa fac in continuare. Practic, am cules o fata dintr'o parcare de pe autostrada si am luat'o cu mine acasa. Nu avea haine, era cu o masina care nu era a ei, zicea ca nu are casa. Ah, si sa nu uitam, era cat pe ce sa se arunce intr'o prapastie. Nici macar nu stiam cum o cheama. Si totusi simteam o legatura cu ea. Este prima fiinta pe care o intalnesc si care este ca mine.

Cam astea au fost ultimile ganduri coerente. Am adormit. Adanc. Un somn fara vise, odihnitor. Insa ceva m'a trezit in mijlocul noptii. Nu stiu ce, dar nici nu conteaza. Cert e ca m'am trezit. M'am uitat la ceasul de pe noptiera: ceva peste trei noaptea. M'am frecat la ochi si m'am uitat langa mine. M'am trezit brusc de'a binelea.

Dormea insa era dezvelita complet. Si goala. Probabil ca i se facuse cald si impinsese patura de pe ea. Era cu fata in jos, cu capul indreptat in partea cealalta. Nu ii vedeam fata insa imi dadeam seama ca doarme dupa respiratie. Avea un corp superb. Linii frumos definite, plin de curbe in toate locurile potrivite, un fund obraznic si perfect, picioare lungi si frumoase. Mi s'a uscat gura. De data asta nu am mai rezistat. Mi'am intins mana si am atins'o usor pe umar. Mi'am miscat degetele spre spatele ei. Avea pielea asa de fina. Am mangaiat'o usor si am atins'o cu toata palma. Mi'am miscat palma incet, abia atingand, pana ce am ajuns in adancitura de deasupra taliei.

"Stii, nu sunt de portelan, nu trebuie sa fii asa de grijuliu" zise ea.

Dumnezeule! Mi'am tras mana asa de repede ca a trosnit, am crezut ca mi'am luxat incheietura. Si'a intors capul pe perna sa se poata uita la mine. Ii luceau ochii. Si'a miscat un pic corpul si s'a asezat mai bine, miscand un pic din fund. A zambit usor.

"Imi cer scuze. Nu dormeai deloc, nu ?" am intrebat eu, inutil.
"Nu."

M'am uitat la ea. Ea s'a uitat la mine.

"Nu te opri.." imi sopti ea. Eu am inghitit in sec.
"Nu stiu daca e o idee buna, sa fiu sincer. Ai trecut prin destul azi, nu vreau sa para ca profit de tine" i'am zis eu.
"Dar eu vreau" imi zise ea.

Am clipit.

"Esti un necunoscut caruia nici nu ii stiu numele. Insa cand m'ai atins adineauri m'ai facut sa ma simt dorita, frumoasa. Nici nu mai tin minte cand am simtit asa ceva. Nu stiu ce o sa se intample maine insa stiu ce vreau sa se intample in noaptea asta"

Wow. Nu m'am asteptat la asa ceva. Insa avea dreptate - o vroiam. Mi'am pus din nou mana pe spatele ei si am inceput sa o mangai. Ea a zambit multumita si a inchis ochii. Am continuat sa o mangai cu placere, pe tot spatele. O atingeam cu toata palma, era asa de calda, neobisnuit de calda. Mi'a venit o idee. M'am dat jos din pat si m'am dus la noptiera de pe partea ai. A gemut nemultumita ca ma oprisem. Am deschis sertarul si am cotrobait un pic pana am gasit ce cautam. M'am asezat inapoi pe marginea patului, langa ea. Mi'am turnat din uleiul aromat de masaj pe maini si am atins'o din nou pe spate. Nu sunt maseur profesionist in sa nu am avut plangeri pana acum. Am inceput sa imi misc mainile alunecoase, intizand uleiul, masand si apasand unde trebuia.

"Oh .. un masaj, mmmmm"

Am continuat un timp pe umeri, pe omoplati, de'a lungul sirei spinarii, framantand, maingaing, atingand, simtind. La un momentdat mi'a zis:

"Aseaza'te pe mine"

Nu am stat pe ganduri, m'am ridicat si i'am incal...



    Login