Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Rigor mortis (IV) |
Autor : suntbi77 - 2011-10-26
Citita de 1244 ori - Nota 8.32 (22 voturi) | |
|
Tin sa mentionez ca Rigor mortis este o fantezie in adevaratul sens al cuvantului. Fictiune. Luati-o ca atare. In plus, unele referinte sunt din episoadele trecute.
________
M-am trezit... Ma durea tot trupul, care parea umplut cu rumegus. Ma zgaria si ma intepa pe dinauntru. Gura imi era uscata ca o scandura. Mi-am trecut limba peste buzele crapate, dar nu am rezolvat nimic. Eram seaca, seaca. Ma simteam goala, dar nu de haine. Goala de viata. Mi-era o greata imensa, de mine in primul rand. M-am imbracat cu greu si am iesit. Coridorul era gol. Am sunat din clopotel, pentru Roxana. Nimeni?! Am inceput sa ma tarai spre scarile din lemn ale servitorilor. Unde erau? De ce raspundea nimeni? M-am uitat pe geam. Totul parea in ordine. "Doamne, uite-o pe Roxana!". Trecea pe langa mine cu o vaza de flori in mana.
- Te-am sunat! Unde umbli?
In secunda urmatoare mi-am holbat ochii de am crezut ca o sa-mi iasa din orbite. In loc sa se opreasca, camerista m-a depasit de parca nici nu eram acolo.
- Roxana! Ce...?! Roxanaaaaaa!
Nimic. A disparut intr-o camera. Casa roia de servitori... Urlam, zbieram, racneam. Inconjurata de oameni, duhneam de singuratate. Nu simteam nici o adiere. Dumnezeule...Trebuie sa ies! Afara! M-am repezit la usa. Nu am reusit sa o deschid. Parea desenata pe zid. Geamurile! La fel. Desenate. Am apucat un scaun si l-am izbit de sticla imaculata. A ricosat violent, de parca l-as fi lovit de o bucata de cauciuc. Bang! Un sunet fara ecou. Am intrat in bucatarie. Pe plita fierbeau cateva oale. Pranz? Cina? L-am vazut pe Toader, baiatul de la bacanie, povestind afara cu un alt servitor. Am luat un ciocan de batut carnea si am inceput sa izbesc in usa. In geam. Sa urlu, sa sar. Era la un metru de mine, la dracu! Nimic. La un moment dat s-a intors si m-a privit gol. Parca nu avea nimic in fata ochilor. In secunda urmatoare s-a rasucit si a plecat. Sleita, m-am prabusit langa soba. Roxana nu imi vazuse ieri (?) cicatricea de corp. Azi, nici macar eu nu mai puteam fi vazuta. Nu mai aveam forma, culoare. Nume. Si mi-am adus aminte: patima, pacatul care imi manca sufletul era de nescris. De neintiparit. De nevazut... Eram prizoniera in propria-mi casa. Doamne! Doamne! Doamne! Doamne! Doamne! Doamne! Repetam in continuu, cu capul prins in palme. Doamne! Doamne! Doamne! Doamne:
- HELP ME NOT!
+++
Nici nu a fost nevoie sa il vad. Rumegusul cu care eram umpluta a ars instantaneu, lasand in urma o imensa cavitate goala. Pustie. Maestrul papusar a luat corzile in mana si m-a saltat in genunchi. Spectacolul putea sa inceapa. Cine oare va fi sa aplaude la sfarsit?
+++
Am simtit cum iau foc. Ca o artificie. De sus, in jos. Intai capul, ochii, obrajii. Urechile. Fiecare fir de par mi s-a transformat intr-o coarda inrosita. Gatul. Si a intrat in haine. Am inceput sa-mi dau jos... Jos, jos! Intai incet, dupa aceea smulgand, rupand. Sfasiind. Eram obsedata de un singur lucru: sa ma eliberez. Haide! Haideee! M-am ridicat in picioare si m-am indreptat spre plita. Mancare! Data trecuta o ratasem. Trebuia sa recuperez. Sa ma indop din nou. Sa ma imbuib. Numai gandul la cuvintele astea ma facea sa turbez. Sa-mi ies din minti. Imi curgeau bale... Doamna, stapana, sefa din mine se evaporase lasand locul sclavei, curvei. Scroafei. Eram o pana la discretia vantului. In furtuna. Stiam insa. Stiam ca sclava perfecta e stapana perfecta. Sclava care reuseste sa-si ingenuncheze stapanul. Demonul. Pizda care poate sa stoarca orice pula. Sa rupa orice cravasa. Sa-si inabuseasca orice tipat de durere... Sa ofere doar ranjet. Scrasnet. Ochi uscati. Ghiara...
Doamne, de unde ieseau toate astea?! Fusesem atat de normala... Ba mai mult: anormal de normala. "Scroafa. Sclava. Indoapa-ma! Sunt o curva!" Ce-i asta?! Nu realizam ca aceste cuvinte, de fiecare data cand le gandeam, imi lingeau creierul... Mi-l futeau ca niste pule. Ma biciuiau, ma sfichiuiau, ma innebuneau. Iar acum, acum eram prizoniera, sclava in propria casa si nimeni nu ma putea vedea. Pentru ei voi fi intotdeauna Doamna, stapana. Cea tacuta si blanda. Cea cumpatata. O cescuta de ceai... Nu stiau ce scroafa zace in mine (Doamne, ma innebuneste cuvantul asta!). Acum eram acolo, in fata oalelor de mancare, adulmecand ca o catea in calduri. Imi curgea din pizda pe podea... Ma pisam pe mine de mizerabila ce eram, dar nu vroiam sa ma tin. Las' sa curga! M-am asezat in cur si m-am cracanat. "Sunt gata!" Si mi-am cascat ratul.
+++
Prima oala s-a oprit deasupra, inclinandu-se. Aburul lua forma mainilor sale osoase. Si se inclina... Inclina... Inclina... "Curgi odata, in pula mea!", am racnit. Se inclina... Turbam! Cracanam si mai tare ratul. "Curgi! C... |
