Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 monica si vasile |
Autor : tormented - 2022-11-21
Citita de 9111 ori - Nota 7.78 (65 voturi) | |
|
Aceasta fantezie este fictiune si trebuie tratata ca atare. Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. Aceasta fantezie este putin neobisnuita asa ca daca tot ce cautati este material de laba va sfatuiesc sa treceti mai departe.
Mosul murise in sfarsit. Oglinzile acoperite si casa parca er avopsita toata in negru . Toti se prefaceau ca ii napadeste durerea lucru care se citea pe fetele lor bolande de tarani fomisti, care abia asteptau sa moara vreunul din ei sa-si umple burdihanele pe gratis. O baba uscativa inghitea hamesita sarma dupa sarma in timp ce un firicel de zeama curgea gretos in coltul gurii.
“mm ce bune sunt mama, ia si tu , mama ca tare-s bune sarmalele” baba o indemna pe Moni, la cate-o gura de sarma “ sa nu slabesti mama” zicea baba. Moni lua o gura de sarma mai in scarba mai in serios gandindu-se cat avea sa mai indure acest cosmar pitoresc unde viii in putreziciunea lor pulsanda, erau mai scarbosi decat mortii. Moni simtii ca i se face greata, in timp ce baba baga in ea molfaind cu vitejie carnatii si sarmalele, plescaind din falcile pline de untura.
Un peisaj grotesc se desfasura acum in satul uitat de lume unde in sfarsit mai murise un mos. Oamenii se ducea unul cate unul, satul de munte ramasese aproape abandonat. Cimitirul devenise loc de festivitate si intrunire al unor suflete ce asteptau ca vitele la abator sa isi intalneasca creatorul. Nu moartea ci Prostia trona neinvinsa peste aceste suflete pline de habotnicie. Lumanarile imprastiau o lumina intunecata dezvaluind fetele uscative si schimonosite ce se inchinau robotic la unison, in timp ce preotul binecuvanta festinul ca pentru niste fiare hamesite. “In numeleeee taaaataului si al fiului al sf duh… aaaaamin” …
Era un miros greu de lumanari si tamaie ce o ametea facand toata incaperea sa se invarta. Adunandu-si ultimele puteri iesi, lasand in urma balciul funerar ce se desfasura in acea anticamera infernala.
Era Incalzita si epuizata asa ca Moni decise sa faca o plimbare in intunericul rece al noptii. Noaptea ascundea multe surprize dar nici una nu avea sa fie la fel de fatidica ca ceea ce avea sa intalneasca mai departe.
Locul unde se tinea pomana nu era departe de biserica si de cimitir. Dotat cu bancute si stalpi de iluminat era locul perfect pentru o plimbare la aer curat departe de adunarile taranesti ce o ingretosau pana peste masura. Cimitirul pustiu oferea linistea de care avea nevoie si aerul rece ii trezisera simturile adormite. Inca imbatata de mirosul de tamaie porni incet pe aleea ce serpuia printre mormintele tacute. Aerul rece ii facea bine si simtindu-se mai in siguranta ca oricand isi desfacu esarfa neagra care ii sufoca gatul fin si alb ca laptele. Se imbracase decent cu o fusta pana la genunchi si o bluza ce ascundea foarte minutios formele voluptoase. Aruncand esarfa in geanta si desfacandu-si nasturii de la bluza, elibera din stransoare sanii mari. Avea intr-adevar niste sani aproape perfecti nici prea mari nici prea mici tocmai potriviti. Aceasta regina alba a noptii negre gasi un adapost pe o bancuta. Aceasta regina a noptii era o femeie bruneta cu parul lung si bogat ce I se prelingea pe umeri, ochii mari umezi si caprui, avea inaltime medie si se numea Monica.
Se aseza relaxata pe bancuta si aprinse o tigara in sfarsit libera de datoriile familiale,isi desfacu bluza apoi inca doi nasturi dezvaluind sutienul ce sustinea sanii frumosi. Lasandu-si capul pe spate sufla fumul in sus inchinzand ochii si pierzandu-se intr-o stare de semi moleseala. Numai razele lunii mai luminau acest trup de zeita imbracata ceremonios in haine de muritor, un trup gata sa fie explorat si iubit. Convinsa ca este singura nu mica ii fu mirarea cand din spate auzi o voce masculina vorbindu-I .
-Nu va e frica dsoara sa va plimbati pe aici? sunt multi caini si e periculos noaptea ca astia ataca de foame. Vedeti cateaua cu pui de acolo?
Tresarind isi ridica capul speriata indreptandu-si privirea catre vocea misterioasa ca mai apoi sa zareasca niste colti galbeni de fiara, ranjiti amenintator. Revenindu-si brusc din reveria ce o cuprinse incerca sa se acopere cu haina abandonata pe banca.
Din umbra se zarira doi ochii ca jarul si un par negru ce incadrau o fata alba si palida. Buzele aproape vinetii intredeschise tineau o tigara neaprinsa, in timp ce trupul musculos isi facea aparitia lent din umbra ce-l invaluia. Tipul misterios aparut parca din neant tinea in mana o sapaliga si se indrepta spre bancuta ocupata.
-aveti un foc dsoara? Intreba el pe femeia inmarmurita din fata lui.
-o..o clipa, spuse.
“Grozav” se gandi Monica deranjata de prezenta muritorului care statea acum langa ea asteptand. “un taran ratacit mai lipsea acum” gandea zeita in sinea ei cautand evident ofuscata, bricheta prin geanta. Tranti geanta pe banca si ii oferi un foc taranului care se autoinvitase langa ea.
-eu sunt vasile, tu cum te numesti, la cine ai venit?
-ma numesc monica, am venit la inmormantarea unchiului meu, petre daca-l stii.
Asa afla ca "taranul" era groparul satului si pregatise mormantul unchiului ei. El avea in grija cimitirul si tot el tinea evidenta fiecarui mort din sat. Mai aflase si ca "taranul" era un barbat la vreo 35 ani necasatorit. care muncise prin strainatate adunase si el ceva dar de cand mostenise averea si casa parintilor viata lui lua alta intorsatura, venise inapoi in sat si se ocupa de afacerea…cu pompe funebre.
Moni zari fata palida a acestui om si I se paru ca luna ii creiona fizicul intr-o lumina misterioasa si chiar animalica. Ochii strasnic de arzatori o priveau pe sub genele negre si simti cum un fior ii strabatu corpul. Sfarcurile incepura sa ii se intareasca involuntar iar sutienul fara bureti ii trada starea vizibila de excitatie. Vasile inhala linistit fumul de tigara nemaiscotand un cuvant. Era aproape de miezul noptii si numai urletele cainilor se mai auzeau in acel loc uitat de dzeu. Intre ei se asternuse linistea iar Monica incerca sa isi dea seama cum va ajunge inapoi la casa printre haitele din cimitir.
-si? dsoara ati venit cu iubitul? Nu vine sa va ia? O intreba atunci Vasile caruia ii fugeau ochii in decolteul generos al femeii. Acesta incepu sa se scarpine la pula care dadea semne de viata.
- vine...vine. mintii ea stiind foarte bine ca nu exista nici un iubit.
La un moment dat se auzi un urlet din departare incat Moni ingheta de frica si din instinct se apropie de el. Barbatul cu sapaliga care era singura ei pavaza in fata pericolului.
-nu va fie frica dsoara, am sapaliga asta mare aici. De mine nu se apropie. Spuse taranul zambind fudul nevoie mare.
Si totusi, apropierea asta o facu sa ii simta mirosul de un parfum barbatesc pe care nu se astepta sa il simta. Poate ca taranul nu era asa taran cum isi imagina zeita noastra.
De teama Monica uita sa mai revina la pozitia initiala si se trezi ca sanii ii preseaza umarul musculos al barbatului. Cand isi indrepta privirea in jos vazu ca acesta isi freca madularul prin pantaloni, facand asta mult mai vizibil ca inainte.
- ce faci nene? Te freci asa in fata mea? Nu ti-e rusine?!
-hai dsoara nu-ti fie ca sunt sigur ca nu e prima pula sculata pe care o vezi. Am si eu o nevoie si tu esti buna rau. Sunt si eu singur de mult si nu am femeie ca satul asta e plin de babe si femei maritate. Curve nu sunt decat Mara care e singura care dadea pizda dar si aia a plecat in strainatate la munca. A devenit mare doamna. In fine, taranul incepuse sa se destainuie ca la popa, lucru care nu ii era strain Monicai. De obicei tipii cu care se vedea ajungeau sa ii spuna diverse lucruri care mai de care mai piperate.
Atunci ca sa ii inchida gura Monica se aseza langa el la loc si il saruta pe acest taranoi care o atragea intr-un mod misterios. La inceput il saruta finut apoi el deveni tot mai indraznet sarutand-o cu pasiune. Limbile lor se jucau se luptau se impleteau era un joc tacut care le aprindea corpurile si le facea sa fiarba de excitatie. Vasile ii elibera sanii din sutien masandu-I si mangaindu-I pe fiecare cu grija demna de un servitor dedicat total stapanului sau. Zeita trebuia venerata si taranul muritor aducea ofrande cu limba sanilor mari, sugand sfarcurile semete si divine. Era frumoasa, avea 30 de ani varsta asa zis perfecta si o stia. Monica se lasa invaluita de parfumul lui amestecat cu tutun. Era deja foarte umeda asa ca isi departa picioarele isi ridica fusta si il invita sa ii atinga pizda suculenta. Cum ii atinse pizda cu degetele aceasta gemu incet soptit frecandu-se de degetele sale care erau gata sa ii indeplineasca orice dorinta. Gafaia zgomotos sub atingerile lui in timp ce mainile sale pricepute explorau fiecare coltisor al trupului femei: sanii catifelati, abdomenul ferm, coapsele sculptate si fine totul menit sa trezeasca in el instincte demult adormite.
Cu pula sculata prin pantaloni barbatul isi elibera mataranga tinuta prizoniera atata amar de vreme si se ridica de pe banca. Era gata sa futa si ca un animal in calduri o lua in brate pe femeia senzuala si doritoare. Aceasta isi incolaci picioarele in jurul trupului sau vanjos si mainile de dupa gat si se lasa in voia sa. Pula lui mare isi facea deja loc intre buzele umede ale pizdii Monicai. Ardea de nerabdare ca barbatul sa o posede si sa o umple de seva lui datatoare de viata si ii sopti la ureche ca o rugaciune staruitoare..
-Fute-ma iubitule, ii spuse ea cu o dorinta total neasteptata pentru acest “taran” pe care il desconsiderase cu doar cateva momente mai devreme. Umple-ma si fa-ma sclava ta. Fac tot ce vrei. El o plimba asa in brate ascultandu-i soaptele pline de dorinta cautand un loc pentru impreunare. Mai departe ferit la umbra unui copac era un mormant saracacios pe care scria “Emanuel Stanescu” Ac... |
