Încep prin a mulțumi celor care mi-au apreciat povestirile despre Ioana de până acum si sper ca in continuare să mă ridic la nivelul așteptărilor voastre. Pentru cei care până acum nu au apucat să citească nimic din ce am scris, le recomand sa lectureze toate istorisirile de până acum, deoarece au elemente si detalii care au o mare legătura cu ceea ce urmează să mai povestesc. Repet, toate evenimentele au început in primăvara lui 1982. Ele reflectă trăirile, sentimentele, spaimele si experiențele pustiului de 16 ani, crescut in regimul comunist care impunea idei stricte , rigide, despre lume si viată, incompatibile cu firea rebelă de adolescent. Totuși, exista o inocenta a oamenilor...care in contextul actual, pare pierduta definitiv iar povestea, poate părea desuetă, dar acelea erau vremurile...
Povestea trebuia sa se numească „PARIUL”, dar după ce am scris, ceea ce veți citi, am constatat că erau 40 de pagini A4 (aprox 23.000 de cuvinte), mult prea mult pentru o singură poveste, chiar si împărțita in 2-3 parți, dat fiind formatul in care este publicat pe aceasta platformă si limitările de tehnoredactare. Așa că am decis să împart povestea in patru subcapitole si fiecare subcapitol in mai multe parți, asta pentru a ușura citirea. De aceea, VA ROG FRUMOS, citiți întâi tot materialul( 10 parti ) si abia apoi, dacă doriți, să-l evaluați...
Capitolul 1- Ultima zi de vacanță – Partea intai
Trecuseră aproape doua săptămâni de la întâmplările din ultima povestire. Era sâmbătă dimineața şi eram singur acasă. Cu toate ca împreună cu Ioana, ne făcusem planuri, cum sa ne petrecem vacanta de primăvara, acestea au fost date peste cap de Federația de Handbal, care a convocat-o in ultima clipa la Naționala de Junioare, pentru un mini turneu, cu alte echipe de junioare din tarile socialiste, ce se desfășura la Constanta...așa că doar cu trei zile înainte de sfârșitul trimestrului, a fost nevoită să plece, lăsându-mă dezamăgit si trist... nici ei nu i-a convenit, deoarece, cel puțin in teorie, era in ultima luna de juniorat şi ar fi trebuit sa i se acorde timp pentru învățat, ca sa poată lua examenul de BAC si la facultate...dar nici nu putea sa refuze...avea nevoie de toate recomandările Federației, ca să-și continue cariera.
Deci sa revin, era sâmbătă dimineața, ai mei erau la munca, când, la ora 8 suna cineva la ușă... deschid...și șoc...era Creața...care teoretic trebuia sa fie acasă la Vâlcea. După prima secunda de mirare, o invit in casa si o întreb cum de a nimerit adresa, mai ales ca nu mai fusese niciodată la mine... Mi-a spus, ca i-a povestit Ioana cum să ajungă, după care mi-a spus ce căuta la București...Practic, ea venise încă de miercuri in Capitala împreună cu părinții, ca sa se interneze la Spitalul Parhon, unde era in evidenta, pentru un control si vineri după amiaza a fost externată. Pe toată perioada, părinții ei au stat cazați la un hotel, dar plecaseră acasă in seara in care s-a externat, iar ea a rămas in București, deoarece pentru doua zile, nu avea rost sa mai plece la Vâlcea, așa ca s-a dus la cămin...dar ce sa vezi...fiind vacanță, se făceau economii, deci nu tu căldura, nu tu apa caldă, nu tu mâncare la cantină...așa ca după o noapte in frig si nespălată, s-a gândit să treacă pe la mine măcar să se spele, știind că nu am cum să mă supăr...și nu a venit cu mâna goală...a adus o bucată de pulpa de porc(valută forte in acele vremuri), un carton de oua si ceva cozonac, care-i rămăseseră după ce i-a „omenit” pe doctori și asistente...
- OK, i-am zis; Dar la noapte??? Ce faci? Te întorci in frig?
- Asta e...iau 2 pături şi le pun pe mine, mi-a răspuns...oricum, mai trebuie să rezist o noapte, ca mâine după amiază, dau drumul la centrala, că de luni începe școala.
- Bine...daca vrei, vorbesc cu ai mei si poți să ramai la mine...dorm eu in sufragerie pe canapea si tu la mine in cameră...daca vrei,- i-am propus eu, total dezinteresat, încercând sa o ajut.
- Nu știu ce să zic...să nu se supere ai tăi...- mi-a replicat ea- ...dar aş accepta...
- Atunci, o sun pe maica-mea să o anunț, să nu aibă vreo surpriza când vine acasă ... sa se pregătească psihic, - am concluzionat; Oricum taică-meu e in delegație şi nu cred să se întoarcă până săptămâna viitoare... Ai mâncat?
- Nu. Când? Că tremuram ca varga in camera. Era mai cald afară...zise ea.
- Pai , cum vrei? Mâncam acum si după faci baie sau faci baie acum si după mâncam? întreb eu.
- Hai sa mâncam. Ce ai prin frigider?
- Cred ca a mai rămas ceva drob, niște brânza, ceva ridichi...vezi si tu...
- Atunci cred ca o sa fac o omleta, zise ea. Ce zici?
- Foarte bine. Eu fac cafeaua...i-am răspuns.
I-am arătat unde era tigaia, uleiul, farfuriile, după care s-a apucat de treaba, iar eu m-am apucat de cafea...In timp ce păzeam cafeaua sa nu dea in foc, o studiam atent...mai mult decât până atunci...trecând peste faptul ca era mai înaltă ca mine, ceea ce-mi crea un complex de inferioritate, era o tipa foarte mișto... fizic...era bine proporționată, cu niște picioare lungi bine făcute, pieptul măricel si apetisant, buzele frumos arcuite şi conturate, potrivite proporțional, ce se încadrau perfect cu fața dulcică, ca a unei păpuși, foarte armonioasă, completată de coafura tip „Merinos” naturala, de un roșcat cu nuanțe de blond. Ciudat era, că sprâncenele erau blond tabac fără nici o nuanță de roșu-portocaliu, așa cum era părul, drept care ii accentuau plăcut si interesant ochii verzi-căprui...dar mai mult verzi.
Creața își vedea de treabă, cu o siguranță căpătată in timp...se vedea că învățase de mica sa se ocupe de treburile casnice...nu era o mironosiță de pension...Pentru o clipa, m-am gândit cum ar fi sa i-o pun...mă excita...si rezultatul era in pantalonii mei...dar m-am trezit rapid la realitate deoarece cafeaua era pe cale să dea in foc...la mustață am reușit să o salvez.
Ca să nu mai lungesc povestea, ne-am așezat la masă si in timp ce mâncam, vorbeam fiecare despre ce am făcut in vacantă...La ea a fost simplu...injecții, analize si o bătaie cu verișoara ei, care-i furase prietenul...la mine si mai simplu...stat acasă singur, învățând pentru treaptă şi văzut zilnic câte un film la cinematograf.
- Si cu dragostea??? Cum stai? Cum ai rezistat fără Ioana? m-a abordat ea direct
- Greu...Dar încerc să rezist...M-a sunat de doua ori săptămâna asta...A zis ca luni dimineață e la mine......așa că mai am puțin de așteptat...
- Si nu ți-a venit să te descarci...înțelegi tu...şi mi-a simulat cu mâna prin aer, gestul de făcut laba.
Puțin rușinat, dar nu foarte șocat, deoarece o cunoșteam de doi ani si știam cât e de slobodă la gură, i-am răspuns:
- Nu...cu toate că am fost tentat...mai ales după ce am vorbit cu ea ultima oară...si ca sa scap de discuția, care sincer nu-mi era confortabilă, am atacat-o frontal...Dar tu...Cum stai cu dragostea???
S-a uitat la mine pieziș, surprinsă oarecum de întrebare, dar nu răutăcios...a ezitat sa-mi răspundă din prima...şi-a tras cafeaua in fața ei şi mi-a zis:
- Dacă vrei să-ți răspund, ai face bine să dai şi tu o țigară...si ceva tare...de băut...am auzit ca ai un coniac foarte mișto...
- La 9 dimineața???? Vrei coniac??? m-am arătat eu surprins
- Da...crede-mă că am nevoie...ca sa pot să mă calmez şi să uit de necazuri...
M-am ridicat de la masă, m-am dus sa iau un pachet de țigări si sticla de coniac de la mine din camera...intre timp, ea a strâns masa si s-a apucat de spălat vasele...Am scos doua pahare si am turnat câte doua degete de băutură in fiecare pahar şi le-am așezat lângă ceștile de cafea...A revenit pe scaun, şi-a luat o țigară din pachetul ce-l pusesem la mijlocul mesei, şi-a aprins-o, a tras din ea puternic in piept, eliberând fumul cu zgomot către mine. A luat apoi paharul de coniac, l-a mirosit, l-a gustat un pic o dată, apoi încă odată, dar o înghițitură mai mare, l-a plimbat un pic prin gură si apoi l-a înghițit...
- Avea dreptate Ioana...Coniacul asta e foarte bun...concluzionă ea! - după care m-a privit in ochi si a continuat- ... Deci, cum stau cu dragostea....RĂU....mi-am tocit astea trei degete...(şi-mi arătă arătătorul, mijlociul si inelarul de la mana dreapta)...de câtă dragoste am făcut...cu ele.
Era pentru prima oara când i-am dat atenție la degetele de la mana...erau lungi, subțiri spre mediu, ca ale unei pianiste, cu unghiile tăiate scurt dar profesional rotunjite... Pe de alta parte, instantaneu am avut o erecție puternică, când mi-am imaginat cum Creța se satisface singura cu degețelele.... in acest timp ea reluă discuția:
- N-am mai văzut şi simțit pulă de la anul nou... şi, şi atunci a fost așa...un fel de sex...că tipul era beat şi nu prea era in formă...deci nu mai face mișto de mine...sincer te pizmuiesc pe tine şi pe Ioana...
- Băi, îmi pare rău...n-am crezut că e așa nasol...Mă mir că o tipă așa drăguță si sexy ca tine, nu-şi găsește un partener...un tip serios...am încercat să o consolez...
- E greu Geo...e foarte greu...Toți bărbații înalți, vor gagici mai micuțe de înălțime ca ei...ca să se simtă masculi feroce...să le poată domina pe femei...pe mine la aproape 1.80, cum să mă domine?...e greu...făcu apoi o pauza, trase din țigară, a băut un pic din cafea şi apoi din coniac, după care reluă confesiunea...Tipi de peste 1.90 înălțime, liberi si serioși, găsești mai greu...adică deloc, in cazul meu...De ce crezi ca umblu pe la medici...in primul rând să nu mai cresc...si apoi sa mă reglez hormonal...că mai am un pas si devin nimfomană... Nimeni nu știe câte injecții si pastile iau ca să par un om normal...si oftă adânc...
Era pentru prima oara când o vedeam pe Creața vulnerabilă...Ea, care era joviala, de gașcă, cu un limbaj vulgar, când era supărată... |
