Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  INVATAND SA TRAIESC, DIN NOU….. | Autor : mihablack - 2012-05-19
Citita de 8749 ori - Nota 8.31 (52 voturi) | | | Ne plimbam de mana, pe o straduta, din afara orasului nostru, unde se simtea, puternic, mirosul salcamilor, in floare. Am mers asa, tacuti, catva timp, eu si Calin, fiecare dominat profund de gandurile lui. Natura era superba, in stanga si dreapta noastra se vedeau dealurile invesmantate, in verde, o culoare cruda, caracteristica lunii mai. Se observau, disparate, padurile de salcam.
La un moment dat ne-am asezat, unul langa celalalt, pe iarba verde, intr-un crang de salcami. Se simtea in aer un miros imbatator, de flori de salcam. Trupurile noastre erau discret, apropiate: umarul meu atingea umarului lui, mainile dintre noi erau impletite, privirile “impreuntate”…
Deodata, au inceput sa imi curga lacrimi pe obraji. Calin se uita indurerat la mine, neputincios. Il strangeam puternic de mana, unghiile mele ii intrau adanc in palma. A inceput sa imi stearga duios lacrimile cu mana libera, palma lui cuprinzandu-mi tandru unul dintre obraji:
-Te rog, Mihaeala, nu mai plange. Simt ca mi se sfasie sufletul, deoarece stiu ca nu te pot ajuta, in momentul acesta. As vrea sa iau eu durerea ta.
Acum plangeam in hohote incontrolabile, lasandu-mi capul pe mana lui, ca si cand doream sa ma ancorez in realitatea lui Calin, sa il simt langa mine; el era liantul meu, in aceste momente grele de rememorare, acest “adio” pe care trebuia sa mi-l iau…..
Ma uitam adanc in frumosii lui ochi , dar mintea mea, deja, nu mai era cu el, langa el…..; gandurile mele se indreptau spre alta luna mai, a anului 2011….
***
Era o zi normala de serviciu. Stateam la birou si lucram la o rectificare a unui buget de venituri si cheltuieli. Lucru, banal si obisnuit pentru mine. Calculam concentrata, cheltuielile de personal, pe aliniate cand, deodata, aud telefonul sunand. Il ridic de pe birou, inca concentrata la cifrele din fata mea si raspund:
-Mihaela M. la telefon. Poftiti?
Aud o voce de barbat care intreaba daca sunt eu si ii confirm. Vocea continua:
-Sunt doctorul Faur de la Spitalul clinic judetean de urgenta Sibiu. Trebuie sa va anunt ceva. Imi pare extrem de rau ca trebuie sa va dau asemenea veste. Sotul dvs. se numeste Adrian M?. Ii raspund ca da, inca nelamurita, de ce m-ar suna pe mine un doctor de la Spitalul din Sibiu, inca ma uitam la cifrele din fata mea. Dar numele sotului meu, mi-a atras brusc atentia, alaturi de o bataie accentuata a inimii.
-Cine spuneti ca sunteti? Nu am retinut, ii spun eu repede.
-Sunt dr Faur de la Spitalul judetean Sibiu. Sotul dvs a avut un accident rutier, grav. Imi pare rau ca trebuie sa va anunt ca dl. Adrian M. a decedat, acum o ora.
- Ce spuneti? Ce??? Imi arunc privirea pe fereastra si vad venind o masina in viteza.
-Nu cred. Ma confundati. Nu cred. Cum ati spus ca va numiti? Stati putin, sotul meu este pe la Brasov acum, in drum spre Bucuresti, nu are cum sa fie la Sibiu. Va inselati!!! Nu, nu este el.
Deodata, usa biroului meu se deschide violent si il vad pe Calin, prietenul cel mai bun al sotului meu, intrand nerabdator, cu ochii la mine, cu o expresie a fetei impietrita, descompusa de tristete.
Vine langa mine, imi ia telefonul din mana si continua el sa vorbeasca cu doctorul la telefon. In timp ce vorbea se uita, in continuu la mine, cu o privire intensa, haituita.
-Da, am inteles domnule doctor. Ii voi spune eu. La revedere, l-am auzit spunand . A inchis telefonul si s-a apropiat de mine.A pus, usor, pe birou telefonul.
Am inceput, surescitata:
-E o gluma, nu-i asa Calin? Spune-mi ca o persoana rea a facut o gluma, proasta. Adi mergea la Bucuresti. Am vorbit cu el de dimineata. Nu se poate. Stai, stiu. Trebuie sa-l sun. Cum nu m-am gandit ??? Intind mana, rapid, spre telefon, dar Calin ma opreste. Isi pune palmele pe antebratele mele si se uita la mine:
- Este adevarat, Mihaela. Si pe mine m-a sunat politia. Adi avea, printre actele lui si un numar de urgenta, era numarul meu. Cand m-au sunat era in ambulanta, il duceau la spital. NU credeam ca e asa de grav. Dupa apel, m-am urcat rapid in masina, sa ajung la tine, sa iti spun inainte de a te suna ei. Si eu sunt bulversat, dar acum tu esti prioritara.
Dupa o uimire indelungata, am inceput sa il lovesc in piept, simteam cum ma sfasie durerea, nu puteam respira, hohoteam. Calin mi-a strans bratele cu forta si m-a luat in brate, strans.
Simteam…..ce simteam???…….sufletul sfasiat, inima ma durea, nu puteam respira, plangeam si nu puteam respira, picioarele imi erau moi, stomacul imi palpita, tamplele imi pulsau haotic….mainile imi tremurau….
M-a tinut clipe indelungate in brate, lacrimile nu mi se mai terminau. Deja incepusem sa vorbesc printre hohotele isterice:
De ce el? De ce el??? Mai bine muream eu, nu el. Eu sunt mai rea, el este un om bun. Nu!!!!NU!!NU!!! de ce si eu???? De ce nu tu, Calin, spuneam cu un glas aproape nebun. Mai bine mureai tu!!!! Da, tu. Nu esti casatorit. Ai numai relatii pasagere. NUUUUUUUUU. De ce, Adi, sufletul meu?????? Doamne, cum am sa traiesc, fara el. Nu mai vreau sa traiesc. Vreau sa mor si eu. Da……da, mai bine mor si eu.
Calin, ma tinea tot strans in brate si incerca sa ma calmeze. Nu avea cum, eram pieduta profund in durere, adancita in negrul dens al suferintei…..ma afundam…ma afundam…….
Vedeam, prin aburii suferintei, franturi din viata noastra impreuna: nebuniile noastre, geloziile, izbucnirile de nervi, cand m-a cerut de sotie, dansand vals cu el si uitandu-ne intens unul in ochii celuilalt, ultima vacanta, alergand pe plaja, unul dupa celalalt…….saruturile………ochii lui………doamne, ochii lui pe care nu ii voi mai vedea niciodata…..niciodata?????doamne , ce irevocabil..Nuuuuuuuu!!!!!
***
Am revenit in prezent, printre salcami. Eram acum in bratele lui Calin. Ma tinea strans; avea buzele in parul meu si imi soptea:
-Stiu ca trebuie sa faci acest lucru. Dar ma innebuneste ca nu te pot ajuta. Imi vine sa urlu. Si pe mine ma doare. Sunt alaturi de tine, Mihaela. Te voi tine strans in brate. M-a sarutat tandru pe tampla.
Mi-am indreptat din nou mintea spre trecut…spre acele momente imprimate pentru totdeauna, in profunzimea sufletului meu….care lasasera urme adanci, sangerande…….
***
Simteam o ceata densa neagra, adanca, cum ma inconjoara, imi cuprinde fiecare celula a corpului, mintii, sufletului meu. In mintea mea revenea iarasi si iarasi si iarasi secventa de la mine din birou; parca eram un observator din afara, ma vedeam in birou, lucrand concentrata…telefonul suna…luam telefonul….stirea soc…….moartea…Calin luandu-ma in brate…ma vedeam tipand…si imi sunau in minte, cuvintele mele “De ce, Adi, sufletul meu????Doamne, cum am sa traiesc, fara el. Nu mai vreau sa traiesc. Vreau sa mor si eu. Da……da, mai bine mor si eu……… Calin….. Mai bine mureai tu. ..mureai tu…mureai….”.
Am ajuns, alturi de Calin, la spitalul din Sibiu, pentru recunoastere etc, etc. Ma tinea strans langa el, de talie, nici nu eram constienta de ce fac…….stiu ca privisem inainte in gol, pe geamul din dreapta al masinii..cu inima sangerand…imi venea sa mi-o smulg din piept, asa ma durea…..
Doctorul ne-a dus la morga spitalului si l-am vazut…….doamne, parca dormea, era asa alb…buzele albastre…..m-am apropiat incet…incet….lacrimile imi curgeau mute pe obraji……am ajuns langa masa rece ……..ma uitam impietrita la chipul lui…….unde era Adi, ma gandeam??? Vivacitatea lui?? Umorul???sclipirile din ochi.??? Asta era un cadavru, nu era Adi. M-am intors cu spatele si am spus inghetata:
-Vreau sa ies de aici. Nu pot respira!
Am iesit rapid din sala, mergand fara orientare, pur si simplu mergeam….coboram acum niste scari…mergeam…….
Calin, m-a ajuns, la un moment dat, din urma si m-a cuprins de talie, conducandu-ma la masina. Ne-am urcat in masina si s-a intors spre mine:
-Miha, poti sa stai aici? Stai aici, te rog? Imi promiti ca nu pleci de aici? Eu trebuie sa ma intorc sa fac aranjamentele necesare. Te rog, promite! Se uita rugator, innebunit la mine.
Am soptit:
-Da.
Nici nu stiu cat a lipsit, nu mai percepeam timpul, spatiul…totul era negru. Vedeam prin fata masinii oamenii trecand, unii veseli, unii fericiti……..imi venea, sa ies la ei si sa le strig, INCETATI !!!!!!!DE CE DRACU, SUNTETI FERICITI??????EU NU SIMT CA VOI!!!!!!!!!TERMINATI, CU FERICIREA ASTA!
La un moment dat, Calin s-a intors, in masina si am plecat. Ne-am cazat in Sibiu, la Continental Forum. Traiam, asa undeva, in departare……... Am ajuns in camera si Calin m-a obligat sa mananc ceva. Am simtit ca o inghititura de mancare e cea mai grea pedeaspa. Am reusit sa inghit de trei ori, dupa care nu am mai putut…..ma sufocau inghititurile…
Calin se uita, cu disperare la mine. M-a dus, ca pe un copil la baie, m-a dezbracat si m-a ajutat sa fac dus. Nu eram constienta de nimic, nu imi pasa. Simteam apa cum curge pe mine..sapunul..mainile lui Calin…..m-a ajutat sa ma sterg, mi-a pus halatul pe mine. Ma simteam ca o papusa, fara viata, cu privirea goala, nu imi pasa de nimic, de nimeni….vroiam sa mor……. . M-a condus spre pat si m-am intins; priveam in gol, in sus…
Calin s-a intins langa mine si i-am simtit bratele in jurul meu. Am izbucnit, din nou in hohote de plans…….imi amintea de Adi, cum ma tinea seara, in pat…… am plans …am plans……pana lacrimile mi-au secat…….suspinam…
Au trecut ore, nu am dormit deloc……Calin ma tinea strans in brate dar a adormit.
S-a facut dimineata; acelasi ritual, Calin m-a pregatit: dus, imbracat etc.
A vorbit la telefon cu cineva, ne-am urcat in masina.
Am ajuns in orasul nostru si Calin s-a indreptat spre apartamentul lui. Eram tot un robot, dominat de durere….acum ajunsesem la o stare de nepasare, amortire, probabil si lipsa somnului…..
M-a condus in apartamentul lui si mi-a spus ca imi va aduce niste lucruri.
-Promite-mi, ca nu pleci de aici. Te rog, Mihaela.
-Iti promit, am spus.
Am simtit canapeaua la un moment dat sub mine. Nu imi aminteam cum am ajuns acolo. Stateam intinsa , pe o parte, cu palma sub obrazul drept. Vedeam flash-uri cu momentele noastre: de fericire, de tristete, de furie; uneori mai zambeam duios sau ma incruntam….
Nu stiu cat timp a trecut, stiu ca, deodata, Calin era langa mine si ma ruga, arzator, sa mananc. Am deschis gura si am simtit ceva solid, nu avea gust deloc, m-am silit sa inghit dar…..am inceput sa ma sufoc…..Calin, innebunit, incepuse sa ma loveasca cu palma peste spate…am scuipat pe jos din gura …..nici nu stiu ce….acum respiram…
Mi-a dat sa beau apa, imi era sete……am baut tot paharul….
Am tresarit deodata….unde eram??? Ce se intampla?? unde e Adi? Ma intorc, in pat, spre dreapta si il vad pe Calin………ce??????Calin?? ce face Calin aici????? E nebun????
Deodata, imi amintesc: telefonul, Adi mort..Calin ….ce??incep sa plang..Calin se ridica langa mine si ma ia in brate:
-Stiu ca e greu, imposibil, nu am cuvinte. Incearca, sa dormi, va urma greul, maine.
A inceput sa ma legene in brate tandru, soptind cuvinte de neinteles, am inchis ochii…….
Deodata, eram in fata sicriului inchis……..Simteam bratele cuiva in jurul meu, ma strangea cu putere….cam tare ma strange, gandeam. Ma uitam, prostita, la sicriu……cu o privire fixa…auzeam, de departe niste voci…..nu integeam ce spun…vedeam florile…..multe…multe flori, de toate culorile…m-am gandit deodata LE URASC!…LE URASC!….SUNT ASA DE FRUMOASE….TREBUIE SA FIE URATE…
Am vazut, deodata in fata ochilor ceva negru, care ma tot inconjura, pana am observat numai un punct de lumina, micut…micut….am auzit un glas ……..atentie, Calin, lesina!……era asa bine…..pluteam deasupra …vedeam multimea de oameni….cati oameni!! era asa de bine, caldura…lumina…fara durere…simteam exaltare…..ma simteam usoara……
Deodata simt ceva rece pe fata si o palma…un glas..Miha…Miha…Mihaela!!!!
Am deschis ochii si eram intinsa pe bancheta unei masini….mi-am amintit din nou totul: telefonul, Adi, a murit, hotelul……..sicriul…..florile..urasc, florile!!!
M-am ridicat,brusc in fund si mi-am apasat mana pe inima:
-Nu pot res….pira, nu pot..res..pi…ra.
Calin, a sarit in masina, langa mine si m-a luat in brate, trecandu-si calm mainile pe spatele meu si soptindu-mi la ureche cuvinte de neinteles. Am simtit cum ma calmez….
Am mers, din nou, langa sicriu…priveam in gol, coborarea sicriului, florile…oamenii……eram amortita…priveam acum de departe…..
M-am trezit ametita, in patul lui Calin.Imi aminteam numai, disparat, lucrurile din cursul zilei. Calin a venit, langa pat si mi-a spus:
-Am rugat un doctor sa iti faca o injectie, cu somnifer, ca sa poti dormi. Aratai sfarsita, Mihaela. Eu te-am asezat in pat. Sa nu te sperii. Esti in apartamentul meu, ti-am mai adus lucruri de la tine.
- Eu cred ca ar trebui sa stai aici cateva zile. Ok?? a continuat el
- Da, am soptit.
***
Mirosul florilor de salcam imi patrundea in minte….piele….in fiecare celula…..parca ma calma , ca un balsam…alinare pentru durerea sufletului….
Nu mai plangeam acum. Doar ma uitam, cu ochii mintii in interiorul sufletului meu. Il simteam pe Calin, cald ; bratele lui ma strangeau tandru, avea buzele pe tampla mea:
-Ma bucur ca nu mai plangi, Mihaela. Acum, continua, sa derulezi amintirile, lasa-le sa se duca….ia-ti ramas bun……..elibereaza-te….
Am tras aer in piept, am oftat si am spus:
-Incerc, incerc, din rasputeri.
Gandurile mi s-au indreptat spre trecut………la alte zile …zile de chin…zile negre…
***
Ma trezisem epuizata in aceasta dimineata. Trecusera sase luni de la……nici nu puteam pronunta cuvantul.
Locuiam tot la Calin, care nici nu vrusese sa auda despre alt plan. Nici eu nu ma vedeam locuind in apartamentul nostru; nostru??? Care noi? Nu mai exista “noi”. Am izbucnit in hohote de plans.
Dupa ce nu am mai avut lacrimi, am inceput sa ma gandesc la cele sase luni scurse.
La o luna dupa….am inceput sa am un cosmar care se repeta….. noapte de noapte. .. ; visam ca eram intinsa si o umbra neagra, enorma plutea deasupra mea, tot mai aproape de mine, nu ma puteam misca, eram imobilizata si apoi umbra ajungea sa ma patrunda tot mai adanc, ajungea sa faca parte din mine…incepea sa ma posede cu negreala ei densa….ii simteam greutatea …ma sufoca…apoi vedeam deasupra mea chipul lui Adi si nu puteam ajunge la el, ma intindeam, tipam, nu il puteam ajunge…
Apoi ma trezeam tipand. Invariabil, Calin alerga la mine, ma tinea in brate, ma alinta. El dormea pe canapeaua din apartament. Dupa ce ma linisteam ma tinea in brate si saracul, de epuizare, adormea langa mine.
Asa se petreceau lucrurile in majoritatea noptilor. Dupa ce ma trezeam din cosmar nu mai puteam sa adorm. Erau ore in care il priveam pe Calin dormind linistit, langa mine si ma gandeam: ce am facut eu ca sa merit asemenea sprijin moral? Dar nu era totul din cauza mea. Calin imi povestise cum, iesind odata, impreuna cu Adi, in oras, Adi il obligase sa promita ca va avea grija de mine, daca el va pati ceva vreodata. Calin, i-a promis, mai in gluma, mai in serios. De multe ori ma gandeam, ca Adi presimtise ceva, poate inconstient. Calin si Adi crescusera impreuna, au fost la scoala colegi, aveau numeroase amintiri, erau ca doi frati.
Unele zile nici macar nu mi le mai aminteam. Traisem intr-o amorteala. La serviciu imi suspendasem raporturile de serviciu, aveam din ce sa traiesc, nu trebuia sa muncesc, daca nu vroiam.
In alte zile nici macar nu coboram din pat: citeam, citeam…..cititul imi oferise unele imbolduri de a continua o zi si inca o zi…..si inca o zi….
Devenisem obsedata de cartea “La rascruce de vanturi” de E. Bronte. Cuvintele Catherine-ei despre Heathcliff imi sunau obsesiv, in minte :
“In aceasta lume,marile mele suferinte au fost suferintele lui Heathcliff: le-am vazut si simtit pe toate de la inceput.Unicul gand al vietii mele este el. Daca totul ar pieri si n-ar ramane decat el, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa. … … … Iubirea mea pentru Heathcliff ....e asemenea stancilor eterne de sub pamant: nu prilej de incantare, ci necesitate….. … eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, ci ca propria mea fiinta…”
Doamne, ma gandeam, nu am inteles niciodata iubirea celor doi; mi se paruse inainte o obsesie bolnavicioasa dar……..acum intelegeam tot, ii intelegeam trairile, emotiile…
De multe ori, ma gandeam ca i-am distrus toata viata sociala, lui Calin, in aceste luni. Chiar ii sugerasem mutarea mea, inapoi, in vechiul apartament, dar ma simteam sfarsita numai la gandul acesta. El a negat fervent, ca nu ii afectez viata; ca se simte obligat sa aiba grija de mine, ca s-ar simti vinovat, daca m-ar lasa sa plec in aceste momente grele.
In unele zile venea foarte tarziu si ma gandeam ca a fost si el sa vada pe cineva. Asa ma consolam, ca sa nu mai simt gustul vinovatiei.
Ma gandeam acum la ziua in care i-am spus lui Calin raspicat si foarte hotarata ca trebuie sa merg in apartamentul meu sa adun lucrurile lui Adi.
In urma insistentelor mele, am ajuns in apartament. A fost o zi epuizanta, cu crize de plans, accese de furie, din partea mea. In final, am reusit, impreuna, sa adunam totul, in cutii si am hotarat sa le dam la cine le vrea. Calin s-a ocupat de tot. Seara ne-am intors la el si am cinat impreuna.
Incet, incet s-a instalat un fel de ritual de vietuire: eu ma ocupam de treburile administrative, Calin mergea la serviciu, eu mai citeam, mergeam prin parcuri, in plimbari lungi, calme iar serile erau dedicate unor mese linistite, in care schimbam impresii, Calin imi povestea intamplari din viata lui profesionala.
Tot mai simteam o durere adanca, cosmarurile persistau, dar acum aparitia lor se rarise. Trecea si o saptamana si nu mai aparea umbra aceea…ma infioram numai cand ma gandeam la cosmar.
Calin transformase camera, in care era biroul lu,i in dormitor. Il mobilase corespunzator si acolo dormea el.
Eram prieteni si colegi de apartament. Viata daca nu merita traita, era macar suportabila.
***
Am revenit, cu un tresarit, din abisul amintirilor……..doamne, ce divin miros florile de salcam…mirosul zeilor, imi spuneam…
-Ce este Miha, draga? E mai bine? Incepi sa scapi de greutatea amintirilor? a soptit Calin.
- Rememoram perioada noastra linistita in care luam cina, purtam discutii seara… cosmarul meu, am spus.
-Am inteles. Nu mai e mult, Miha. Hai, du-te inapoi! Eu sunt aici, langa tine…te tin eu, nu te voi lasa sa cazi…
Mi-am simtit privirea incetosata, privind undeva spre trecutut…trecutul asa de sumbru….
***
Azi se implineau noua luni de la inmormantarea lui Adi, momentul, de cand, incercam, sa invat, din nou, sa traiesc, pas cu pas, zi cu zi, ora cu ora, minut cu minut, clipa cu clipa….
Ma mutasem de la Calin, in noul meu apartament. Noul meu loc, ma gandeam, in care voi invata, din nou, cu pasi marunti,sa ma bucur de viata. Sa invat din nou sa rad cu pofta, sa ma bucur de muzica, de ploaie,de soare, de cerul senin, sa aud din nou vantul, sa simt pe piele atingerea lui…sa simt pe obraji stropii de ploaie…
Fusese o nebunie, un iures toata actiunea: cautatul apartamentului, mutatul lucrurilor mele din doua locuri, de la Calin si din vechiul apartament. Ultima seara la Calin, cand pregatisem o cina festiva, cu lumanari, vin, desert, totul. Simteam ca trebuie sa il recompensez cumva pentru tot sprijinul nepretuit, pentru ca fusese langa mine…
Zambeam, cand rememoram, ce uimit a fost cand a ajuns in seara aceea acasa si a vazut tot aranjamentul si pe mine pentru prima data aranjata, dupa atatea luni, in care aratasem ca o mica fantoma trista, umbra femeii pe care o vazuse alaturi de Adi.
A fost o seara speciala, dedicata prieteniei nemuritoare. Il consideram prietenul meu, il simteam asa aproape de sufletul meu…
Mai aveam o saptamana in care sa ma stabilesc, dupa care incepeam serviciul. Eram complet pregatita pentru activitate, plus ca aveam nevoie de o ocupatie, care sa ma tina departe de gandurile negre.
Saptamana trecuse repede si azi eram la serviciu. Colegii se comportau delicat cu mine. Simteam, diferenta. Doamne, ma gandeam, nu suport toata aceasta compatimire. Asta e viata, dura si nemiloasa. Dar momentele de mila au trecut incet si am simtit normalitatea.
Lucrurile incepeau sa intre pe un fagas de rutina. Calin ma suna zilnic, sa vada ce fac, cum ma simt. Cand ma suna seara, mai tarziu, realizam ca mi-a lipsit vocea lui, in ziua respectiva. O data pe saptamana, isi facea timp si petreceam cate o zi impreuna, vinerea sau duminica. Eu hotarasem asa, deoarece, ma gandeam, ca are nevoie si el de timp in care sa aiba o viata personala, cu toate ca el nega ca ar fi cineva in viata lui. Probabil, are cate o aventura, ma gandeam eu.
De obicei, mergeam la teatru, un film, la o expozitie de arta, dupa care luam masa impreuna. Erau placute aceste intalniri: radeam, parca simteam din nou incet, incet placerea vietii. Poate si datorita companiei lui Calin.
Durerea era acum mai putin ascutita, suportabila. Eram acum capabila sa rememorez, cu placere, clipele fermecate pe care le petrecusem cu Adi.Uneori ma bucuram ca avusesem parte macar de atat, ca il cunoscusem, ca ma “scaldasem” in dragostea lui.
Viata devenea tot mai placuta de trait……..invatasem din nou sa traiesc, cat de cat, daca nu de tot, macar un strop….
***
Simteam miros de salcam si l-am auzit, de departe, pe Calin spunand:
-Doamne, ce frumos zambesti. Si parul a inceput sa iti miroasa a flori de salcam.
-Mirosi delicios, Mihaela, draga.
Am zambit stins:
-Calin, iti multumesc, inca o data , pentru tot ce ai facut pentru mine. Nu cred ca as fi reusit sa supravietuiesc, fara tine. Ai fost, ai fost….esti pentru mine nepretuit. Nu cred ca altcineva ar fi procedat, la fel. Sper ca Adi, vede de undeva de sus ce prieten, nepretuit a avut.
-Oricine, ar fi facut la fel pentru tine. Si pe mine m-a durut adanc pierderea lui, dar tu ai fost cea sfasiata in bucati. Ma bucur ca am putut sa iti ofer sprijinul meu. Voi fi intotdeauna langa tine.
-Hai acum, intoarce-te in trecut……eu sunt aici sa te sustin….te voi tine de mana sa nu te pierzi in amintiri…te tin strans..
***
Unsprezece luni…. Unsprezece luni???unde s-au dus zilele. A fost primavara “insangearata”, a venit apoi vara, nu am simtit-o………. toamna, dulce-melancolica……… iarna, Craciunul… primul Craciun fara EL …..Anul Nou, 2012…An nou?? Ce an nou?? trist an nou….. …… apoi a venit primavara cea dulce, dar care semnfica rememorarea…….. ce tristete, ma gandeam eu, privind in gol, stand pe scaun, la biroul meu.
Tristetea inca persista, dar parca durerea se domolise, nu ma mai sageta cu strafulgerari de cutit ascutit…nu ma mai sufocam, inima parca o simteam mai usoara… isi facuse aparitia acceptarea…
Acum zambeam mai usor, radeam la glumele oamenilor, aveam mai mare grija de mine……renasteam……renasteam?? chiar asa? gandeam zambind.
Era seara de 3 aprilie,sambata….
Stateam pe canapea cu “Puterea prezentului” de E. Tolle in mana si fragmente din ea imi zburau prin minte, haotic: “Iubirea, bucuria si pacea nu pot inflori pana cand nu v-ati eliberat de sub dominatia mintii.”….. “Cand atingeti iluminarea, o singura relatie nu va mai exista: relatia cu propria persoana. Odata ce ati renuntat la ea, toate celelalte relatii vor fi relatii de iubire. “ , alaturi de alte ganduri: “oare ce face Calin? Oare este acasa sau a iesit?, imi lipsesc conversatiile cu el…”
Deodata, suna telefonul si imi intrerupe sirul gandurilor. Il iau de pe masuta din fata mea, era Calin. Raspund:
-Da, Calin. Tocmai ma intrebam ce faci? Esti acasa, am inteles. Aaa, te uiti la un film? Eu stau pe canapea, citesc din Tolle, stii ca ma energizeaza scrierea lui. In rest nimic deosebit. De ce?Vrei sa iesim? Unde? Nu stiu ce sa spun……ok, ok, daca insisti, ma termin in cca patruzeci de minute. Te astept, sa mai iei.
Inchid telefonul, cam ametita de propunerea lui de a iesi, la un club, sa dansam. Sa dansez? Oare pot sa dansez? ….Da, cred ca as putea sa incerc. Tebuie sa invat totul, din nou. Poate imi va prinde bine, niste veselie. Iubesc dansul, imi amintesc.
Sar rapid de pe canapea si ma duc in dormitor, sa ma pregatesc. Ce sa imbrac? Gata, stiu: niste blujeans negri, topul acela cu bretele acoperite de paiete, niste pantofi inalti cu platforma; totul in negru, culoarea mea.
Dupa ce m-am imbracat, m- am uitat in oglinda, cu atentie, dupa foarte mult timp: aratam cat de cat ok,cu toate ca slabisem mult , parul imi stralucea, rebel pe spate, pana la talie, pe fata mea se vedeau urmele pe care le lasase suferinta, dar parca se observa si o raza ”anemica” de speranta…speranta??????poate. Da speranta, am spus convinsa.
Calin, a sosit. A cam inlemnit, in pragul usii de la apartament, cand m-a vazut asa aranjata. Ma privea, pentru prima data, ca pe o femeie . Am inlemnit!! Da, exact asa se uita, ca la o femeie ! Oare ce simt eu, in legatura cu asta??gandurile imi treceau rapid prin minte; m-a cam ametit iuresul acesta.
Momentul a trecut si Calin m-a intrebat daca sunt gata. I-am raspuns ca da. Am plecat si am ajuns la un club, din centru.
Atmosfera era incendiara; lumea a continuat sa se distreze, m-am gandit eu. Ne-am asezat la masa rezervata de Calin, care mi-a spus:
-M-am gandit ca la prima ta iesire sa fim doar noi, de aceea nu am invitat pe nimeni. Stii tu, sa te reobisnuiesti si a zambit cald.
-Da, ai dreptate. Nu sunt pregatita sa fac fata la multa lume, sa zambesc de complezenta, sa discut cu strainii. Necesita multa energie. Eu de abia am inceput, cat de cat sa traiesc, din nou, sa simt din nou.
-Imi place aici, am continuat. Nu am mai fost nicioadata.
-Nu aveai cum. S-a deschis numai de trei luni.Speram sa iti placa.
Am baut un cocktail si dupa aceea am continuat cu apa. Nu prea imi placea alcoolul. Calin a baut si el apa deoarece conducea masina.
Ne uitam la lume, cum danseaza. Inceapeam sa ma simt vesela, dornica de dans. Calin mi-a observat privirile, s-a ridicat de pe scaun si mi-a intins mana:
-Hai, sa dansam. Imi place melodia aceasta. Era melodia “Pleaca” cantata de Antonia si Vunk. I-am intins mana incantata deoarece si mie imi placea melodia.
Prima data m-am simtit rigida, nu imi gaseam miscarile, dar dupa cateva minute dansam dezlantuita, bucuroasa. Adoram dansul. Am inceput sa vibrez, pe ritmurile muzicii, din nou, dupa atatea luni de amorteala; simteam cum se scurge sentimentul de placere, prin corpul meu…simteam din nou ca traiesc……. eram asa usoara……pluteam…..doamne, ce bine e sa traiesti!!! gandeam surescitata.
Mi-am indreptat, deodata, privirile spre Calin. Se uita la mine impietrit. Probabil vazuse pe fata mea placerea dansului, probabil ochii imi straluceau……
Deodata, a inceput sa cante Adele, melodia “ Someone Like You!”
“I heard that your settled down,
That you found a girl and your
married now.
I heard that your dreams came
true.
Guess she gave you things I
didn’t give to you.”
O adoram pe Adele. Calin si-a intins, cu un zambet, mana spre mine si m-a tras in bratele lui.
Am simtit un fior necunoscut. Emotia melodiei? ma intrebam; intoteauna simteam un fior cand auzeam vocea Adelei…si, totusi, parca nu era asta.. ce este oare?? era ca o mica enigma. Intrebarea mi se invartea in minte, ce este? ce este?
Am ridicat ochii, in sus, spre Calin. Doamne, ce bine mirosea! Dior-Fahrenheit, am identificat automat aromele. Se uita in jos la mine cu o sclipire…..ce??? Nu ii mai vazusem privirea aceea. Oare ce era?? Ce semnificatie avea? Am lasat privirea in jos, cam tulburata.
Am continuat sa dansam, dar acum il simteam altfel…..altfel..? da, altfel…nu, eu ma simteam altfel, in bratele lui. Da, asta este, am gandit, cutremurata de descoperirea facuta. Wow, tulburata de Calin?? Amicul meu Calin?? Care ma vazuse in cea mai de jos postura a unei fiinte umane, suferinta in stare pura?
Am ridicat din nou privirea in sus spre el: se uita tot asa la mine, cu o privire tandra si inca ceva……ceva…….ce??ce?? aaaaa…..Doamne, NU; NU SE POATE!!!! In privire i se citea un sentiment de DRAGOSTE. Dragoste??????? Doamne, ma iubeste?? M-a cuprins un fior de frica…frica intensa, paralizanta ; tremuram……m-am tras brusc din bratele lui si am mers, in viteza, la toaleta.
Tremuram…tremuram si imi spuneam, nu…nu……..NU..nu mai vreau asa ceva…..nu mai vreau sa sufar………NUUUUUU. Trebuie, sa ii spun. Da, chiar acum. Ma duc sa ii spun..
Am iesit hotarata si i-am spus ca as vrea sa plecam. M-a aprobat si am ajuns la masina.
Atmosfera intre noi se schimbase. Se simtea in aer o tensiune densa, plina de semnificatii ascunse. Nu mai simteam prietenia aceea deschisa, simteam nevoia sa iau distanta…sa ma departez…sa fiu singura…
Calin a condus calm cateva minute, dupa care a spus:
-Mihaela, trebuie sa discut cu tine. Unde vrei?La mine sau la tine?
Am inlemnit. Oare ce vrea sa discutam?
-Nu putem vorbi, altadata?l-am intrebat, ca o lasa.
-Nu, vreau in seara aceasta. Ok? a spus.
-Bine, daca insisti, atunci poti urca la mine si discutam.
Restul drumului am tacut amandoi. Fiecare era “haituit” de propriile ganduri. Eram tensionati.
Am ajuns in apartamentul meu si ne-am asezat comod, eu pe canapea si el pe fotoliu, in fata mea. Pregatisem doua ceaiuri si acum asteptam sa vad ce are de spus. A inceput:
-Miha, stii ca esti nepretuita pentru mine, nu?
Am inclinat, tacuta din cap.
-Vreau sa imi promiti ca, ce iti voi spune, in continuare, nu va schimba prietenia noastra. Vrei? Si-a ridicat privirea spre mine, intrebator.
- Doamne, incepi sa imi dai fiori. Daca vrei, iti promit; dar si tu esti important pentru mine, asa ca nu prea are sens, ce imi ceri. Nu vreau sa te pierd, oricum…….
***
Mirosul salcamilor era acum innebunitor…venise seara…umbre-lumini……un apus superb……..doamne, asa cred ca miroase in paradis, m-am gandit, revenind in prezent…..
I-am zambit lui Calin :
-Mai stii seara aceea cand am iesit la club si dupa aceea am povestit? Asta imi aminteam, acum.
- Da? Ma bucur, Mihaela. Frumoasa seara, am petrecut atunci, amandoi.
Mi-a zambit:
-Du-te inapoi……..de-te inapoi…a soptit duios……
Amintirile ma cuprindeau in vartej din nou…….il vedeam pe Calin, stand pe fotoliu, uitandu-se la mine…….
***
-Sa stii ca am observat, cand dansam, impreuna, cum te uitai la mine, prima data confuza, nelamurita de sclipirea din ochii mei, apoi cum ai realizat ce vezi, dupa aceea frica, care te-a cuprins.
M-am uitat la el, intrebator, cu o expresie care solicita lamuriri.
-Da, ceea ce ai vazut tu in ochii mei este DRAGOSTEA MEA PENTRU TINE.Te iubesc de ani si ani de zile; traiam zilele, cu gandul ca va ramane o iubire neimplinita, fara vreo sansa. Adi stia de sentimentele mele pentru tine, a stiut dintotdeauna, a fost ca un frate pentru mine. Stia totul despre mine. De aceea, in ziua de care ti-am povestit, m-a rugat sa am grija de tine pentru ca stia ca te iubesc, mai presus decat viata mea. Stia, ca daca va pati ceva, te lasa pe mainile cuiva, care ar face orice pentru IUBIREA VIETII LUI.
-Am suferit enorm cand a disparut dintre noi. Ii simt lipsa in fiecare zi; si acum, dupa atatea luni mai intind mana spre telefon sa-l sun sa ii spun ceva ; dar, sunt si eu om, si nu pot sa nu am niste sentimente egoiste; nu pot sa nu ma gandesc ca acum am o sansa cu tine; poate este una mica, dar este o sansa……
Am inghetat pe canapea, uitandu-ma la el bulversata; gandeam in viteza: ma iubeste de ani si ani? Adi stia? Cum se poate? Totdeauna, Calin, s- a comportat fata de mine absolut normal, nu l-a tradat nici un gest, expresie…nimic…nimic..MA IUBESTE??? Pe mine?? De ce?? Doamne, NU. Nu mai vreau sa iubesc pe nimeni, iubirea duce la suferinta, la disolutie….NU….NU!!!!!!
Am spus, tremurat:
-Nu imi vine sa cred. De ani si ani, ma iubesti? si Adi stia…?? e un soc pentru mine. Si de fapt ce vrei de la mine? Nu inteleg.
S-a uitat intens in ochii mei:
-Vreau o sansa, sa te fac fericita. Sa te fac sa stralucesti, din nou, la cote maxime. Lasa-ma, sa te invat sa razi, din nou, cu pofta; sa te fac sa-mi simti iubirea, ce calda este si e toata a ta. Te rog!
Doamne, ce cuvinte mi-a spus. Mi-au taiat respiratia. Ma uitam la el si nu stiam ce sa ii spun, asa ca am ales calea intrebarilor.
-Adica, ce vrei? Nu inteleg, spune exact.
- Vreau sa ma lasi sa te scot la cina, sa dansam. Vreau sa incerci, sa ma privesti ca pe un barbat, nu ca pe un simplu prieten, vreau sa ma lasi sa te ating, sa te sarut. Sunt cereri egoiste, stiu, dar vreau sa te simt…..sa imi pun mainile pe tine, ca pe o femeie, nu ca pe prietena mea…
Cum se uita la mine, cu ochii lui calzi, albastri…….am inceput sa il privesc altfel, decat pana atunci, cu ochii unei femei: era atragator, saten, parul scurt, ochii aceia ca cerul, trasaturile masculine, buzele senzuale, pline; pantalonii ii veneau perfect, camasa se mula pe pieptul puternic… Calin este foarte atragator, ca barbat, am gandit.
Probabil, imi urmarea expresia fetei, in timp ce il evaluam, deoarece, cand m-am uitat din nou, in ochii lui, zambea foarte multumit.
-Deci, care este raspunsul dvs, scumpa doamna? a spus cu un glas galant.
- Da, sunt de acord, in principiu. Trebuie sa iti spun cateva lucruri totusi. In inima mea intotdeauna, Adi va fi prezent. E o bucata, intrinseca, din mine. Nu voi scapa niciodata de ea. Dar, cred ca si tu vei avea partea ta, in inima mea. Imi este foarte frica de sentimente puternice…....imi vine, chiar acum sa ma ridic si sa fug, sa ma pun la adapost, sa traiesc singura dar……cred, ca sunt atrasa de tine; am simtit ceva nou cand dansam cu tine, de aceea am plecat la baie, plus ca ti-am vazut sentimentele in ochi……simt ceva, dar sunt departe de ce simti tu….voi invata sa te iubesc, ca pe un barbat; te iubesc deja ca pe un prieten…..
Calin a inspirat adanc aer in piept, rasuflarea lui sunand ca un oftat de usurare.
-Ma bucur ca esti sincera si directa. De asemenea, nu imi vine sa cred ca ne dai o sansa. Simt o bucurie, fara margini, cum ma cuprinde acum. Doamne, parca e un vis….
A venit langa mine pe canapea si m-a cuprins in brate. Oare a cata oara??? Dar acum era prima data cand il simteam altfel, il simteam ca pe un barbat.. parca simteam emotia placerii…poate un mic fior si de dorinta?? Poate…
L-am auzit soptind in parul meu:
-Mihaela, imi dai voie sa te sarut? Vreau sa iti simt buzele. Am incredintat, tacuta din cap.
S-a uitat, intens, la mine, momente indelungate; ochi in ochi…..i se citea iubirea in ei……s-a aplecat spre mine,mi-a luat obrajii intre palme…….. m-a sarutat prima data pe frunte, tandru, a continuat cu tamplele, pleoapele, obrajii, colturile gurii…….si…….s-a oprit cu buzele deasupra gurii mele……i-am simtit respiratia…am simtit fiori…..dulci fiori…lenti….pasnici……
Buzele lui s-au lasat usor, ca o adiere de vant, peste ale mele; il simteam strain, prima data……buze pe care nu le cunoasteam deloc……am simtit cum se misca tandru peste buzele mele, cum limba aluneca incet, de-a lungul lor; cum buzele lui adancesc sarutul tot mai mult si mai mult …pana am ajuns sa il cuprind cu bratele de ceafa sa il trag spre mine……ne sarutam incet…incet…..lung………buzele noastre se uneau, se desparteau pentru a reveni din noua impreuna……
***
Simteam mirosul salcamilor…….revenisem la Calin……
Ce privire avea in ochi, sentimentele i se vedeau asa de clar, limpede si eu eram norocoasa lor destinatara……... |
 |
|
