A doua zi, la spălător, ca din întîmplare, țiganca Carmen se uită insistent la mine, în timp ce mă spălam, goală pînă la brîu.Mîinile ei, cu unghii roșii, îi întindeau viguros clăbucul de săpun pe umeri, la subțiori și pe sub sînii grei, cu sfîrcuri maronii, cît fundul paharului.Sînii i se zguduiau, m-am pomenit cum nu-mi puteam lua ochii de pe agitația cărnii țigăncii, cînd privirile ni s-au întîlnit.Cred că am roșit și atunci Carmen îmi surîse larg și-și linse buzele, arătîndu-și dinții orbitori de albi.Apoi se aplecă peste chiuvetă și-și clăti de săpun subțiorile.Spre surprinderea mea, era rasă proaspăt, deși Svetlana își justificase tufele de păr de la subraț, cînd mă trăsese în WC, prin dorința țigăncii....
M-am clătit și eu, privind-o pe furiș și am avut impresia că țiganca îmi făcu cu ochiul, în timp ce se ștergea.
După masă, am fost plasată iar în echipa de adunare a așternuturilor, cu Veronica și altă femeie, înaltă, negricioasă, cu părul creț strîns în coc, cu ochi verzi, străpungători și cu o gură mare, parcă umflată.Avea cercei mari, rotunzi, și nasul lung și destul de coroiat, care-i ieșea în evidență pe fața îngustă, osoasă, cu pomeți înalți.
Veronica ne-a făcut prezentările, o chema Amalia.Mi-a zîmbit scurt, uitîndu-se lung în ochii mei, în timp ce-mi ținea mîna în mîna ei .Avea degete lungi, subțiri dar puternice, cu verighetă și unghii făcute cu grijă și lăcuite.
Cît timp străbăteam coridoarele, împingînd căruțul cu cearșafuri, mi-a zis că a fost transferată recent, de la Pitești, că mai are doi ani și ceva de stat și că a fost educatoare.
Nu se obișnuia să fii curioasă despre ce făcuse ca să ajungă aici, așa că am vorbit nițel despre colegele de cameră, despre regimul pachetelor și alte fleacuri de fiecare zi.Era destul de taciturnă, dar harnică, părea că împinge căruțul plin fără efort, in timp ce eu mă opinteam din greu, ca să-l țin drept.Părul îi mirosea frumos, a șampon.Purta o rochie subțire, înflorată, încheiată cu nasturi în față.Nici ea nu purta sutien, i se vedeau petele negre ale sfîrcurilor prin pînză.De cîteva ori, pe culoarul îngust, ni s-au atins șoldurile și am simțit cum încep să transpir, ca atunci cînd mă excitam.Amalia nu se ferea,dar nici nu se uită la mine.
Veronica sporovăia veselă mai tot timpul, cît mergeam spre magazie.Acolo am descărcat legăturile grele de așternuturi, în timp ce alte fete tocmai plecau, cu căruciorul gol.Una din ele îi făcu cu ochiul Veronicăi, care chicoti și-i șopti:
-N-ai tu grija mea, fată...înainte de a-și aprinde o țigara, scoasă din buzunarul șortului.Îi oferi și Amaliei, care refuză, apoi mie:
-Știu că tu nu fumezi ,Iuliană, da m-am gîndit că poate-ți vin idei de noi obiceiuri...că știi tu...cum se zice, pofta vine mîncînd....,și rîse pe înfundate, aruncînd o privire furișă Amaliei.
Aceasta trăgea liniștită din țigare, trîntită pe o grămadă de așternuturi.I-am simțit privirea, pe sub gene, și un fior îmi alunecă pe spatele umed.Am privit în jos, dorindu-mi să nu mi se vadă sfîrcurile întărite, prin tricou.
-Te-ai mai văzut cu Nicoleta, mai întrebă fata, zîmbind, mă tot întreabă de tine și nu știu ce să-i spun...
-Ce-i așa curioasă, doar ne-am văzut alaltăieri deabia, am protestat, cu jumătate de gură.
-Nu știu io, fată, zice că vrea să ne mai vedem în echipă, da acu nu poate, e consemnată...nu știu de ce, s-auzea că s-a bătut cu o colegă de cameră și madam Pîrvu, supraveghetoarea aia solidă, a luat-o la ochi...
-Ce-a avut cu ea?am vrut să știu.
-Cred că s-a dus peste ea în pat, noaptea, și aia n-a prea vrut să stea, deși era o puștoaică de-abia venită...mai știu eu pe unele la fel de pădurețe, la început, îmi zîmbi ea larg.
I-am răspuns la zîmbet, încurcată, apoi am privit spre Amalia.Își strivi țigara sub călcîi și mă pironi cu o privire întrebătoare.Nu știam ce să fac, așa am bombănit:
-Mda, la cîte zvonuri se aud pe aici, nici nu știi ce să mai crezi...și despre cine...am șoptit eu.Aveam gura uscată, tricoul mi se lipise de spatele asudat, îmi frămîntam degetele.Surîsul Veronicăi se lărgi, se întinse și mă bătu ușor pe genunchi, liniștitor:
-Hai, mă Iulia, că nu-ți vrea nimeni răul, nu-i așa,Amalia?
Părea ușor nesigură.Fără să mă slăbească din ochi, femeia clătină din cap:
-Dimpotrivă, spuse cu o voce joasă, guturală și se ridică.
Se apropie de mine, îmi întinse o mînă și mă trase în sus,lîngă ea.Mă privea stăruitor în ochi.
-Nimeni nu-ți vrea răul, fetiță, dacă stai cuminte.Am auzit o poveste cu cineva care nu se lăsa deloc și a sfîrșit răsturnată pe grămezile astea și patru fete i-au făcut de toate...
O priveam în ochi, respirînd greu, era înăbușitor de cald în magazie.Imi prinse bărbia între degete și-și apropie fața de a mea.Îi simțeam mirosul de țigară al respirației.Apoi, mîna ei mă apucă de mijloc și mă trase mai aproape.
-Vezi tu, Iuliană,aici nu prea contează ce vrei tu, ci să te gîndești și la ce vor restul fetelor.Și ele vor să fie liniștite, să aibă fiecare o distracție...de un fel sau altul...că zilele trec greu aici.E greu să stai singură...da dacă ai prietene, alta-i treaba , timpul trece mai ușor și mai afli și tu o grămadă de lucruri care te pot face fericită...dacă știi cum să le iei și nu te pui contra, ca proasta.
Fața ei se apropiase la o palmă de fața mea.Își linse buzele iar mîna îi coborî pe fundul meu, strîngîndu-mă prin fustă, apoi mîngîindu-mă apăsat în jos.Am încercat să mă dau înapoi, smucindu-mă dar mîna ei mă luă pe după ceafă.Avea degetele puternice, probabil că-mi lăsase deja vînătăi pe fund.M-am oprit.Peste umărul ei, am văzut-o pe Veronica, ghemuită pe baloturi.Arăta îngrijorată și privea cu teamă spre ușă.
-Mi-a zis Mariana că te-ai lăsat greu, dar pînă la urmă...ți-a plăcut și ție.Nu vrei să sărim peste partea cu mîndria și să faci ce-ți spun, fără complicații...Tot așa s-ar termina, dar bănuiesc c-ar fii mai plăcut și pentru tine...
Că mie-mi place oricum, cu frumosul sau cu forța, așa-i, Veronică?
Fata tresări,apoi privirile li se întîlniră.Am văzut-o pe Veronica schițînd un zîmbet nesigur, apoi aprobînd.
Ochii Amaliei se întoarseră spre mine.Mîna de pe fund alunecă, pînă-mi cuprinse în palmă sînul,mi-l strînse, lacomă, de cîteva ori, apoi se opri cu degetele pe sfîrcul demult întărit.Îmi șopti, cu buzele aproape lipite de gura mea:
-Îmi plac țîțele tale, pline și grele...de-abia aștept să ți le mozolesc,fetițo...doar dacă nu vrei să ți le învinețesc...
Unghiile ei îmi striviră brusc sfîrcul.Am sîsîit de durere și am dat să-i prind mîna dar era mult mai puternică decît mine.Îmi șuieră,aspru:
-Ia mîna...sau o să-ți pară rău!
Deja mă hotărîsem să nu mă mai opun, n-aveam chef s-o încasez de la Amalia.Oricum avea să mă tăvălească, n-aveam chef să mă aleg cu vînătăi sau zgîrieturi, să vadă toate fetele.Am șoptit, învinsă:
-Bine, fă ce vrei...și o umbră de zîmbet îi lumină fața aspră.Îmi dădu drumul sînului și mă împinse de umeri în spate.M-am împiedicat de piciorul ei, întins dinadins, și m-am trezit trîntită pe baloturile de așternuturi.Căzu peste mine, aproape înăbușindu-mă.Am icnit și i-am simțit mîna pe pulpe, ridicîndu-mi fusta, apoi trăgîndu-mi chiloții în jos.
Am rămas așa, dezvelită de la mijloc în jos, gîfîind.Cu o mînă îmi apăsă umerii, imobilizîndu-mă, apoi i-am simțit cealaltă mînă urcînd lent,de la genunchi, spre furca coapselor.Aveam pulpele transpirate și îmi simțeam demult, de cînd se apropiase de mine, păsărica zemuind, și de zăpușeală dar mai ales de excitare.Știam că Amalia avea să-mi facă ce voia și n-am să pot opune rezistență, dar mi-era jenă că o să-mi simtă sexul scăldat în sucuri, de la început.
Dar n-a fost chiar așa.Cu o mînă aspră, mă prinse de șold și mă întoarse pe burtă, parcă manevra o păpușă.Mi-am înfundat fața în cearșafuri și am așteptat atacul.Care întîrzie;mîinile ei îmi strîngeau ușor fundul, fără brutalitate, evaluîndu-mi parcă elasticitatea cărnii nădușite, apoi mi-au desfăcut larg fesele.Un deget se plimbă între fesele mele, în jurul anusului, fără să-l atingă,mi-am ținut respirația, apoi mi-a ocolit sexul, apăsîndu-mi cu o ciudată detașare buzele de jos, pînă cînd s-a pierdut un tufa pubiană umedă de nădușeală, apoi a suit pe burtă și mi-a atins buricul.Am suspinat, surprinsă.Pulpele îmi tremurau.
-Eh, spuse, ai o pizduță drăguță, avea dreptate asta mică(deci Veronica îi vînduse pontul, mă înfuriai, nu-i ajunsese ce-mi făcuse alaltăieri, acu mă dădea și altora, lasă...),și-ți curg zemurile din belșug, de parcă te-ar fi luat deja cineva la pulă,fetițo...nu-i rău, nu-i rău deloc, pentru una de-abia începută...Ia vino, încoace, Veronică, și dă-mi nițel ajutor...
Un fior mă trecu, cînd pașii fetei se apropiară.Am întors capul și m-am pomenit privind în ochii verzi ai Amaliei.Își mută privirea spre Veronica.Se încruntă la ea.
-Ia, dă-ți bluza jos, să-ți mai văd nițel țîțișoarele...alea frumoase...și desfă-i cracii putorii ăsteia.
Vorbea de parcă nu mai contam, nici ca să-mi ordone să-mi desfac pulpele.Veronica își trase tricoul peste cap, dezvelindu-și sînișorii ei ascuțiți, cu gurguie ca dudele, apoi se lăsă în genunchi, mă apucă de glezne și mi le depărtă.Acum, sexul și anusul îmi erau expuse clar, între bucile desfăcute, și deodată am înțeles că ăsta era jocul femeii.Nu voia doar să mă fută, dar să mă și domine, să mă umilească total, să mă simtă ca o jucărie în mîinile ei, doar așa era satisfăcută, forțându-mi supunerea.
Bine, asta era, speram doar să nu devină brutală, dacă nu-i dădeam motive.Am tresărit, cînd a spus,rînjind :
-Ia, fă, dă-i tu o limbuță la găoază, că nu știu cît de bine s-o fi spălat azi...Am simțit că roșesc și am strîns pumnii dar brațul cu care Amalia îmi apăsa umeii era prea greu.
Veronica se aplecă, sprijinindu-se de pulpele mele umede, i-am simțit respirația pe fund, apoi limba ei caldă îmi apăsă lent, insistent,fundul, rotindu-se în jurul anusului.
M-am înfiorat din tot corpul, am auzit-o pe Amalia chicotind:
-Ei, are gust bun, fată?...că nu ți-am zis s-o speli de tot, mai lasă-mi și mie din mireasma de dimineață, de păsărică încălzită, sau te dai și tu în vînt după mirosul de pizdică?...te-a învățat prost, Nicoleta, cred...ia, dă-te... Și fata se ridică; am simțit cum corpul greu al Amaliei îi ia locul, crăcănîndu-mă mai tare, în timp ce femeia-mi șopti:
-Stai liniștită, fetițo, că doar n... |
