Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 De ce eu? III |
Autor : Pyska - 2013-08-01
Citita de 7630 ori - Nota 8.21 (58 voturi) | |
|
“Hai sa iesim sa bem un vin…nu te-am mai vazut de mult, imi e dor de tine…”
“Nu stiu ce sa zic, sunt cam ocupata. Am atatea pe cap..jobul asta ma omoara”
“De o luna esti tot ocupata. Ce naiba e cu tine?! Ma eviti cumva?”
Anna ma evita intr-un stil de miloane. Oarecum ma asteptam la abordarea asta din partea ei, nu era prima oara cand ma lasa cu ochii in soare si isi gasea tot felul de scuze ca sa nu se intalneasca cu mine. Imi statea in minte doar saptamana petrecuta impreuna la mare si puteam sa jur ca inca ii mai simt parfumul pe pielea mea. Dupa ce am ajuns inapoi intre betoane, Anna a disparut din peisaj, bineinteles. O apucasera iar remuscarile si imi tot spunea ca e logodita si ca nu poate sa ii faca asta lui, ca se simte prost si ca relatia ei incepe sa se duca dracu. Nu mai spune?! Oare ce era in mintea ei? Il iubea pe el si se indragostise de mine…eram super depasita de situatie si numa gandeam ca o sa ajungem aici vreodata.
Era aproape decembrie si orasul era plin de beculete si luminite, pomi de craciun si alte chestii foarte colorate. De parca mie imi si pasa…eu stiam ca nu am mai vazut-o de ceva timp si in acele putine dati in care am vazut-o era cu barbatul dupa ea, statea la 50 de m de mine si se comporta ca si cand intre noi nu s-ar fi intamplat nimic si suntem “doar prietene”.
In ziua de 1 Decembrie am iesit si noi ca toti romanii sa vedem o parada militara, sa mancam un mic si sa bem un pahar de vin fiert. Un pahar s-a transformat in 5, peste mancare sarisem cu brio si deja lumea incepea sa vorbeasca aiurea. Intr-un singur moment de stralucire am decis sa mergem acasa la un prieten si sa continuam acolo ce incepusem in oras. Pana la etajul 7 am reusit sa blocam liftul de 2 ori si sa ne imprastiem unul peste altul in fata la usa. Ce a fost mai greu a trecut! Eram intinsi toti pe jos in sufragerie cu mult prea mult alcool in fata pe cat mai puteam noi duce. Atunci Marius, stapanul casei, s-a gandit ca ar fi o super treaba sa mai chemam ceva amici si sa facem un chef pe bune. A facut el ce a facut si a reusit sa il sune exact pe logodnicul Annei si sa ii invite si pe ei la noi. Ok, eu nu stiam daca sa fiu foarte happy pentru ca in sfarsit reusesc sa o vad pe ea, sau sa ma adun de pe jos si sa plec acasa…ca pana la urma o sa fie si el acolo. Pana sa analizez eu in detaliu aceste situatii, deja era cineva la usa, suna la sonerie si canta cantece de Craciun. Ce naiba? Marius isi facea de lucru in bucatarie cu vinul fiert, restul oamenilor erau foarte prinsi de un joc de fifa pe playstation asa ca am ramas eu aia fraiera care sa faca pe portarul. Am deschis usa si i-am vazut ochii….picioarele mi s-au inmuiat in secunda 2, incepusem sa plutesc si sa am fluturasi in stomac. Am fost adusa rapid cu picioarele pe pamant de logodnicul ei care urla, beat, o colinda in engleza.
“A dat Domnul sa va mai vedem si pe voi, mai porumbeilor?!” striga Marius din bucatarie.
“Am fost foarte prinsi cu joburile amandoi si nu am mai avut timp de iesiri. Oricum ne bucuram ca va vedem pe toti aici” replica Anna cu un zambet larg.
“La fix ati ajuns. E gata si vinul, copiii astia si-au terminat jocul si acum putem sa facem si noi ceva mai interesant”. “ceva mai interesant” la Marius insemna un joc de adevar sau provocare dus la extrem.
Coincidenta sau nu, Anna statea exact in fata mea in cercul pe care il facuseram pe podea. Eu nu reuseam nicium sa imi iau privirea de la ea. O studiam in amanunt, ii analizam fiecare particica a corpului ca sa fiu sigura ca totul era la locul lui. Mi-am scaldat privirea in decolteul ei minute in sir, i-am admirat liniile fetei si m-am pierdut in privirea ei de nenumarate ori. Fiinta asta era perfecta. Deja in camera incepuse sa se faca foarte cald; sau poate doare eu simteam asta. Toata noaptea ne-am uitat una in ochii celeilalte si am vorbit din priviri si zambete. Logodnicul ei, care o tinea strans in brate, nu banuia nimic si mie imi convenea de minune. Probabil ar fi trebuit sa fiu nervoasa si sa ii reprosez faptul ca se joaca cu mine si ca ar trebui sa inceteze sau cel putin sa ma anunte si pe mine cand are de gand sa dispara iar. Oridecateori ma imbarbatam si imi ziceam “gata, acum e timpul sa ii spui tot ce te roade”, ii vedeam zambetul ala minunat si ma inmuiam la loc. Ma complaceam in situatia in care eram. Poate ca imi placea si mie sa fiu jucata asa, sau poate ca ma multumeam cu gandul ca nu a mai ajuns nimeni unde am ajuns eu. Ce nu zice si ce nu face un om dupa ce se indragosteste…parca nimic nu mai conteaza chiar daca e tinut in lesa si scos la plimbare o data la cateva luni. In fine…sa revenim.
Zorii zilei parca au venit mult prea repede si gasca a inceput sa se sparga, o luam toti catre case imbibati bine in alcool. Am ajuns acasa fabulos de frustrata ca nici macar nu am putut sa o tin in brate sau sa o ating. Bzzzz bzzzz…telefonul meu vibra de undeva….”Nu cred ca are cineva treaba cu mine la ora asta…voi nu aveti somn oamenilor?” imi ziceam eu mergand agale prin casa. M-am trezit din betie instant cand am vazut cine avea treaba cu mine; era Anna “Fata ce imi faci? Am crezut ca pot sa trec peste si sa imi continui viata cu omul asta, dar azi cand tiam vazut privirea am vrut sa sar pe tine si sa lipesc de un perete si sa te sarut acolo de fata cu toata lumea. Mi-ai dat iar viata peste cap si mi-ai intrat adanc in minte. As vrea sa pot sa te urasc…”. “Am mai intrat eu adanc…” imi ziceam indignata de ce citeam. Nu mai intelegeam absolut nimic si chiar incepeam sa cred ca eu am o problema.
In zilele urmatoare am mai discutat prin mesaje, ne-am tachinat la telefon si se parea ca totul era exact de unde a pornit. Ne strangeam tot mai des la Marius acasa si sarbatoream tot felul de evenimente: primul fulg de nea din decembrie, prima bere bauta vreodata…gaseam tot felul de porcarioare ca sa ne intalnim toti si sa ne pierdem noptile. Intr-una din nopti eram doar eu, Marius si inca un amic de-al nostru. Plictiseala mare am spune noi…pana cand Anna imi raspunde la msg si imi zice ca nu mai are chef sa stea la petrecerea de la firma si ca vine catre noi. Era imbracata intr-o rochita verde, parul perfect aranjat si cu o aliura foarte sexy statea rezemata de tocul usii asteptand sa ii deschid. “Woooo…tu cine esti si ce ai facut cu Anna?”
“Hai pustoaico lasa asta ca deja m-ai prins nu mai trebuie sa ma vrajesti” imi zambise pervers si isi aruncase pantofii. “Baietii, aveti ceva de baut nu?”
“Cauta si tu pe acolo…nu pot sa vin acum ca imi iau bataie la fifa” baietii se ambalasera foarte tare la un joc Manchester-Real nu stiu care, si ne ignorau complet.
“Da, chiar ti-am simtit lipsa. Imi pare rau ca am disparut asa” imi zise Anna mergand catre dormitor cu un pahar de vin in mana. Oare asta ar insemna ca trebuie sa o urmez?!...De ce nu.
“Si cam cat de tare mi-ai simtit lipsa?”
“Cam atat de tare…” Anna ma lipise de un perete, specialitatea ei, si icepuse sa ma sarute pe gat. Ii puteam simti sfarcurile cum ii se intaresc prin materialul subtire al rochitei si parea extraordinar de excitata. “Te vreau…acum pustoaico, acum si aici!!”. “Da! Sa traiti!”…ce era sa mai... |
