Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Amalia 2 |
Autor : ieduvalent - 2021-03-19
Citita de 6161 ori - Nota 8.00 (26 voturi) | |
|
Aceasta se doreste a fi o serie prin care vreau sa povestesc viata mea sexuala si romantica privita in retrospectiva si analizand totul din perspectiva celor 25 de ani de viata pe care i-am acumulat in spate.
Cuvintele mamei nu mi-au dat sentimentul de usurare la care ma asteptam, in sufletul meu se ducea o batalie crunta intre dragostea mea din ce in ce mai profunda pentru Amalia si durerea despartirii iminente de parintii pe care ii iubeam si respectam. Mi-am inghitit lacrimile pe care le simteam aproape, am privit-o pe mama in ochi si i-am raspuns cu o hotarare de care nu ma credeam capabila:
- Mami! Te iubesc si o sa-mi fie foarte dor de tine si de tati, insa vreau sa incerc sa ma descurc singura. Sper din toata inima sa reusesc!
Mama m-a privit adanc in ochi si am vazut in expresia fetei ei o mandrie nedisimulata amestecata cu dorul despartirii ce va fi sa fie. M-am grabit sa ajung la scoala unde m-am intalnit cu Amalia, vesela ca de obicei,expansiva si plina de viata, iar simplul fapt ca ne-am intalnit mi-a intarit hotararea si mi-a ridicat greutatea ce-o simteam in suflet. Cele cinci ore de curs au trecut repede, iar la iesire Amalia m-a luat de mana si mi-a zis:
- Hai sa urcam pe Tampa! Vremea e faina si n-am chef sa merg acasa!
- Mai vine cineva? intreb eu...
- Doar noi doua, frumoaso! Ce, nu-ti mai ajung? Imi spuse ea razand.
Ne-am luat rucsacelele, am cumparat cate o apa de la un magazin si am luat-o incet pe aleea de sub Tampa si de acolo pe un traseu de picior spre Saua Tampei. Vremea era superba, iar pe traseu nu era nimeni, doar noi doua si pasarelele. Amalia, in stilul ei caracteristic, vorbea intruna, vrute si nevrute, in timp ce eu, cufundata in ganduri, o urmam fara sa o ascult. La un moment dat, observand ca nu sunt in apele mele, Amalia s-a oprit:
- Ce-i cu tine, Ioana?
- Nimic.
M-a privit cu intensitate si a dat usor din cap:
- Nu! E ceva cu tine.
A venit catre mine, m-a luat de mana si atunci nu m-am mai putut stapani si lacrimile s-au rostogolit pe obraji in timp ce am inceput sa-i povestesc totul. Intr-un gest spontan si plin de caldura, Amalia m-a luat in brate, m-a lipit cu capul de pieptul ei si mi-a mangaiat parul in timp ce ma alina cu vorbe blande. Gestul ei plin de tandrete mi-a trezit niste trairi pe care nu mi le puteam explica, o caldura in tot corpul, un fior de placere in pantece si lacrimi, tot mai multe lacrimi. Amalia s-a dezlipit de mine, mi-a sters lacrimile, m-a sarutat adanc pe frunte, ochii si lacrimile ce nu se dadeau duse. M-a privit in ochi, a zambit usor, un zambet pe jumatate trist pentru durerea mea si s-a apropiat usor cu buzele ei de buzele mele, fara sa ma slabeasca din ochi. M-a sarutat apasat, apoi usor, ca o boare, iar apoi buzele ei mi-au departat gura; erau atat de moi si de dulci! Ochii ei erau atat de aproape, iar eu, ca o caprioara hipnotizata la vederea armei, nu ma puteam desprinde de ei. Mana ei dreapta mi-a cuprins ceafa pe sub par si m-a tras si mai aproape, limba mi-a patruns in gura cautand cu nerabdare limba mea, i-am raspuns cu pasiune, fara sa gandesc, trairile m-au coplesit in asa masura incat am simtit ca mi se taie picioarele. Amalia m-a sustinut cu o forta de care nu o banuiam, sanii ni s-au atins si am simtit un fior electric de-a lungul coloanei pana acolo jos. Usor... |
