A doua zi se pomeni studiind-o atent pe Monica sperand sa-i limpezeasca cat de cat imaginea mamei. In afara pieptului nu foarte generos, dar ferm, ii amintea destul de bine de ea. Isi rezerva ca pe un moment aparte privirea din spate, cu focus pe mijloc, solduri si fese. Nu putea inca spune daca ii sugera acelasi fund, cert e ca al Monicai ii placea, era o piesa importanta in dispozitivul vino-incoa cu care il prinsese. Se trezi gandind ca nu ar fi rau daca si mama lui ar avea aceeasi forma atragatoare, ar fi mandru de ea. Cu grija, aduse vorba de ai lui si de timpul trecut, aruncand in treacat ca nici nu-si mai aminteste bine cum arata mama lui. Incerca sa o faca pe Monica sa-l ajute la reconstituiri, dar asa, la un nivel de discutie oarecare, nu ca pe un interes deosebit. Cu oarecare jena, constientiza, insa, ca exact partea aceea, fundul, se ambitiona sa si-o aduca in minte, vroia o imagine mai precisa decat reusea el cu amintirile lui. Desi mama lui n-o cunostea, Monica isi amintea bine de ea, erau vecini de cartier si intamplator sau nu ii remarcase prezenta, ii placuse. Fetele, mai preocupate de aspectul lor exterior, cauta modele, preiau idei din zbor, observa tot felul de amanunte la alte femei. Atunci cand vorbisera despre asemanarea dintre ele, cu Adri, i-a povestit ca o stie, o remarcase si impresia lui ca aveau multe in comun nu era departe de adevar.
Acum, ca pe o provocare oarecare, ca pe un joc, el ii sugera sa i-o descrie asa cum si-o amintea ea, asa.. ca sa vada daca se suprapune cu imaginea lui.
Monica era o fire deschisa, asa ca nu ezita sa i-o descrie asa cum o vazuse, fara sa treaca peste amanuntele ce “nu se cuvin” , ce dracu, traiau in secolul 21, puteau vorbi deschis.Se mira ca el nu observase mai bine ceea ce ea denumi o dotare admirabila, sanii mari si bine asezati, piele frumoasa, picioare lungi si pline, cu forme, si, in ciuda bazinului lat, un fund proportionat, bine facut, tare. Ei, na, tare, glumi el ca sa alunge jena, de unde stii tu ?.. Stiu, o fata observa si isi da seama, uiti ca rareori o femeie admira pe alta, ei bine, cu mult inainte de a ne cunoaste noi mie mi-a placut mama ta si chiar ma mir ca nu ai observat tu, ca baiat, lucrurile astea. Stiam ca voi baietii sunteti mai atenti la formele ce le vedeti. Suntem, zambi el incurcat, il incomoda putin panta pe care luneca discutia, nu pentru ca s-ar fi dat in laturi de la intimitati in conversatiile cu Monica, dar acum subiectul era chiar mama lui si sincer, nu stia ce ton sa ia, nu era obisnuit. Suntem atenti, dar nu am privit-o asa pe mama, pur si simplu nu am fost in situatia asta.Ma mir, rase ea, se pare ca te-ai obisnuit asa de tare sa ai o mama atragatoare ca nici nu ai mai observat amanuntele.. asta e mai rar. Stii tu ca in mare majoritate, baietii vad primul fund gol in famile, fie mama, fie vreo sora, fie cu intentie, fie din intamplare. Si la urma urmei, sa fim seriosi, e normal asa, exista curiozitatea asta, exista apropierea, oricand se poate intampla. Si chiar nu vad nimic rau sa admiri ceva frumos, chiar daca e la mama ta. Fata isteata, il vazu cam incurcat.. bine, la voi a fost o atmosfera mai rgida, asa-i ? Lucrurile astea nu se discutau, nu ? Se gandi un pic si, cantarind lucrurile, recunoscu ca e adevarat, abia acum isi dadea seama ca, fata de ceea ce spunea ea, la ei in casa nu erau relatiile de asa natura incat sa te poti gandi la chestii din astea sau sa vorbesti despre ele. Si, daca se gandea mai bine, asta venea de la tatal lui, care desi mai facea cate o gluma ca intre baieti, impunea in casa o turnura a discutiilor care excludea referiri la frivolitati sau oarece intimitati. Era un om organizat, ii displaceau discutiile inutile, apa in piua, cum zicea el. Mama lui era altfel, chiar si el observase ca isi reprima adesea pornirile mai sentimentale, momentele mai expansive. N-avea cu cine, asta era, poate daca el ar fi fost fata ar fi avut alta relatie, mai apropiata. Nu ca nu-i aratase dragostea, dar toate mergeau pana intr-un punct, nu simtea nici el si nici nu era incurajat sa vorbeasca despre framantarile sale de baiat, despre lucrurile tulburi ce nu si le putea explica. Iar intamplari..intamplari… si se opri strafulgerat de senzatia, fizica aproape, ca amintirea aceea, ghimpele ce-l chinuise seara trecuta fara sa poata iesi la suprafata, era pe cale sa izbucneasca, da, da.. ca un flash ii lumina mintea, ce uituc, cum de nu isi amintise ? Da, i se intamplase o data, o vazuse,il tulburase rau dar ingropase rusinat totul, speriat si coplesit de senzatiile ce nu si le putuse explica. Se intamplase intr-o excursie la munte, ei si o familie prietena. Au petercut zile haladuind cu rucsacul in spate, vacanta fara griji, sa tot zburzi. In ziua cand s-a intamplat, ajunsesera intr-o poienita plina de fragi, s-au apucat bucurosi sa ciuguleasca din tufe, imprastiindu-se care incotro. Trecuse ceva timp si, venind momentul s-o ia din loc, au constatat ca mama lui lipsea. S-au dus s-o caute in imprejurimi, tatal lui intr-o directie, el in alta. O striga din cand in cand, ii placea cum se aude ecoul. Ca sa-si faca curaj, conversa cu ea, in gluma, hai mami, lasa glumele, nu te mai ascunde, hai ca trebuie sa plecam.. Ii veni sa faca pipi si cauta un loc ferit, dupa niste tufe, gata-gata sa se descheie si sa isi dea drumul. Nu mai apuca, ramase cu piciorul in aer, cu mana pe fermoar, mut si cu ochii mariti : pe vine, deschisa, la vedere, la doi metri in fata, statea mama lui si de-acolo dintre picioarele ei tasnea un izvoras auriu, cu susur. Inlemni cu ochii tinta la privelistea aceea, nu mai vazuse asa ceva, se uita hipnotizat, incapabil sa-si mute privirea, incapabil sa articuleze vreun sunet, inregistra fara sa inteleaga amanunte precum picurii atarnand ca roua in buclele acelea roscate, atat de crete, dintre picioarele ei, fesele perfect rotunde conturate ca un 3 culcat la cativa centimetri de iarba uda, si pata aceea movu cu rosu si roz spre alb din mijlocul claii de par, din care nu inceta sa curga... Numai frica, panica, senzatia unui pericol iminent il facu sa-si ridice ochii, astepta parca sa fie pedepsit, ce facuse el probabil ca era rau, de neiertat. Nu s-a intamplat asa, cand i-a intalnit privirea, ea i-a zambit, fara cuvinte, ridicand din umeri semn ca asta e.. i-a venit, ce sa faca.. De fapt asa si era, un fapt simplu, dar ce e in mintea unui baiat de paispe ani in clipele alea, nimeni nu poate spune si explica. Nici el insusi. I-a fost, mai tarziu, recunoscator pentru naturaletea si chiar blandetea cu care ea a reactionat, mai ales ca, abia dupa primul soc, fara sa se poata stapani, poate instinctiv, a facut el o mica magarie, nu si-a explicat niciodata cum si de ce dar daca a facut-o cu o indrazneala ce nu si-o putea inchipui, a facut-o : linistit cumva de zambetul ei, poate ca pe o gluma de baiat, poate dintr-o pornire de barbat nestapanit, si-a coborat iar privirea intre coapsle ei desfacute, sa vada, cu dorinta clara sa vada, simtea ca moare daca nu face asta. Scormonea cu nesat, forme, culori, suvoiul tot mai domolit, tot mai stins, transformat treptat intr-un sir de picuri, mai rari,si mai rari… Observa cu interes si miscarile pelviene menite sa stoarca ultimele picaturi, anatomia acea miraculoasa, tulburatoare. Pe loc, nu-si dadea seama ce face, se lasa dus de instinct, tot asa si cand ridica ochii sa-i vada reactia, si se linisti vazand ca zambea in continuare, parca avea si o luminita noua, poate doar isi modifica el acum amintirea, convenabil, cert e ca a vazut, nu a fugit ci s-a uitat tinta, intens si cu neascuns interes si nu s-a intamplat nimic, nici un gest nu l-a tulburat, nimic. Deja simtea ca se impregnase de imaginea aceea innebunitoare, nu satul, dar multumit ca dupa indeplinirea celui mai arzator vis, cand, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, i-a spus cu voce blanda s-o astepte ca vine si ea. Parca trezit din transa, nu a avut indrazneala s-o urmareasca mai departe cum se ridica si isi trage chilotii pe ea, s-a intors si a mormait cu voce stinsa ca ok,o asteapta. Asta fusese tot, nici un comentariu dupa, niciun repro... |
