Soarele apunea lent, aruncand o pătură de aur topit peste nisipul cald al plajei izolate. Valurile se spărgeau molcom, ca o șoaptă ritmică, iar briza sărată îmi mângâia pielea. La 40 de ani, divortata nu de mult, mă simțeam mai vie ca niciodată, cu inima bătandu-mi în piept ca un toboșar nerăbdător. Plaja era pustie, cu excepția lor – doi bărbați in jurul a 22, 30 de ani, ale căror siluete sculptate de soare și mare păreau desprinse dintr-un vis.
Mă așezasem pe patura mea, prefăcându-mă că citesc, dar privirea îmi fugea mai mult spre ei. Unul, cu părul negru și ciufulit, râdea zgomotos în timp ce arunca o minge de plajă. Celălalt, cu o privire mai tăcută, mai intensă, părea să ascundă un secret în ochii lui de un căprui cald. Nu știu ce m-a împins să mă ridic și să mă apropii – poate curiozitatea, poate dorința de a sparge monotonia.
-E loc pentru încă un jucător?” am întrebat, cu un zâmbet care ascundea un tremur subtil. Amândoi s-au oprit, surprinși, dar cel tăcut a zâmbit primul, un zâmbet care mi-a făcut pielea să furnice.
-Doar dacă promiți să nu ne bați prea tare,” a spus cel cu părul ciufulit, cu o spranceană ridicată jucăuș. Am râs, intrând în jocul lor, mingea zburând între noi, dar fiecare atingere, fiecare privire fugară, părea să ascundă mai mult decât un simplu joc. Soarele cobora, cerul se înroșea, iar aerul devenea greu de o tensiune nerostită. Când mingea a căzut în apă, cel tăcut s-a oferit să o recupereze, dar m-a prins de mână, trăgându-mă cu el în valurile răcoroase. Apa mi-a cuprins coapsele, iar râsul meu s-a amestecat cu al lui. Celălalt ne-a urmat, stropindu-ne, și pentru o clipă, timpul s-a oprit. Eram doar noi trei, prinși în dansul valurilor, cu inimile bătând la unison.
-Nu te-am mai văzut pe aici,” a murmurat cel tăcut, acum mai aproape, cu apa scurgându-se pe pieptul lui. Vocea lui era joasă, ca o promisiune nerostită. Am simțit un fior, nu de la apa rece, ci de la intensitatea privirii lui.
-Doar azi am aflat de existenta acestei plaje, asa ca mi-am facut curaj si am venit” am răspuns, surprinsă de propria îndrăzneală. Celălalt s-a apropiat, zâmbind, și mi-a atins ușor umărul, ca și cum ar fi testat apele – la propriu și la figurat.
-Atunci, bine ai venit,” a spus el, iar în lumina apusului, am simțit că plaja asta izolată nu mai era doar un loc, ci începutul a ceva ce nu îndrăzneam încă să numesc.
Soarele se scufundase aproape complet, lăsând cerul să ardă în nuanțe de purpuriu și portocaliu, ca o pânză pictată cu dorințe nerostite. Valurile nu mai loveau acum asa de insistent tărmul, iar briza sărată părea să poarte un curent electric care îmi făcea pielea să vibreze. La 40 de ani, mă simțeam ca o funie întinsă la maximum, gata să plesnească sub greutatea propriilor impulsuri. Plaja izolată era regatul nostru tăcut, iar ei – doi bărbați tineri erau ca două flăcări care mă atrăgeau periculos de aproape.
Jocul cu mingea se risipise, uitat, iar apa ne cuprinsese până la talie. Stăteam între ei, cu inima bătându-mi atât de tare încât mi-era teamă că o vor auzi peste murmurul mării. Cel cu părul negru și ciufulit, care râdea atât de ușor mai devreme, era acum mai tăcut, cu un zâmbet care ascundea o provocare. Îl chema Alex, aflasem între timp, iar felul în care își trecea mâna prin păr, cu picături de apă alunecând pe brațul lui, mă făcea să-mi musc buza fără să vreau. Celălalt, cu ochii căprui și o privire care părea să-mi dezbrace sufletul, era Matei. El era cel care mă prinsese de mână mai devreme, iar atingerea lui încă îmi ardea pielea.
-Îți place să riști, nu-i așa?” a spus Matei, vocea lui joasă, ca un tunet îndepărtat, în timp ce se apropia cu un pas. Apa s-a unduit între noi, dar distanța se micșora amenințător. Îi simțeam căldura corpului, chiar și prin răcoarea mării, și fiecare respirație a mea era un efort.
-Depinde ce pui la bătaie,” am răspuns, surprinsă de curajul din glasul meu. Am ridicat privirea, întâlnind-o pe a lui, și pentru o clipă, lumea s-a redus la acel schimb mut, încărcat de promisiuni nerostite.
Alex a râs încet, spărgând tăcerea, dar râsul lui avea o notă nouă, mai întunecată. S-a apropiat din spatele meu, atât de aproape încât i-am simțit respirația pe ceafă. ----- -Ești sigură că vrei să afli?” a murmurat, iar cuvintele lui au alunecat pe pielea mea ca o mângâiere invizibilă. M-am întors pe jumătate, prinsă între ei, cu inima galopând. Apa, cerul, nisipul – totul părea să conspire, să ne împingă mai aproape, să ne testeze limitele.
Matei mi-a atins ușor brațul, degetele lui alunecând pe pielea udă, și gestul a fost ca o scânteie.
-Spune-ne ce vrei,” a zis el, cu o intensitate care mă făcea să uit cum să respir. Era o invitație, dar și o provocare, iar ochii lui nu mă lăsau să mă ascund.
Am râs, un sunet nervos, încercând să câștig timp, dar adevărul era că nu voiam să fug.
-Voi ce vreți?” am întrebat, aruncând mingea înapoi, dar vocea mea tremura ușor, trădând furtuna din mine.
Alex s-a aplecat, buzele lui aproape atingându-mi urechea. -Tot ce ești dispusă să oferi,” a șoptit, și am simțit un fior care mi-a străbătut tot corpul. Matei nu a spus nimic, dar mâna lui a rămas pe brațul meu, degetele strângând ușor, ca și cum ar fi vrut să ancoreze momentul.
Valurile s-au spart mai tare, apa urcându-mi până la piept, și pentru o secundă, m-am întrebat dacă plaja asta izolată nu era, de fapt, un loc unde regulile lumii nu mai existau. Eram la un pas de a ceda, de a lăsa tensiunea să se spargă ca un val, dar o parte din mine savura jocul, incertitudinea, puterea de a ține frâiele.
- Atunci, va trebui să mai așteptați,” am spus, cu un zâmbet care ascundea furtuna din mine, și m-am tras un pas înapoi, ieșind din apă. Dar privirile lor, arzătoare și nerăbdătoare, mi-au spus că asta era doar o amânare, nu un sfârșit.
Cerul se topise într-un violet adânc, iar plaja izolată părea să pulseze sub greutatea dorinței nerostite. Valurile se spărgeau cu furie, ca un ecou al inimii mele care bătea nebunește. La 40 de ani, mă simțeam ca o flacără vie, dezlănțuită, iar ei, cu trupuri sculptate de soare și mare – erau benzina care amenința să mă mistuie.
În câteva secunde sutienul costumului de baie zăcea abandonat pe nisip, o decizie impulsivă care mă făcea să mă simt vulnerabilă, dar puternică. Sânii mei, expuși sub lumina slabă a apusului, atrăgeau privirile lor ca un magnet. Alex, cu părul negru și ciufulit, avea ochii ațintiți asupra mea, pupilele dilatate, respirația grea. Matei, cu privirea lui căprui și intensă, strângea din maxilar, ca și cum lupta cu el însuși să nu se apropie prea mult, prea repede.
- La naiba,” a murmurat Alex, vocea lui răgușită, trecându-și o mână peste față. „Îți dai seama ce ne faci?” S-a apropiat, apa unduindu-se în jurul lui, și i-am văzut mușchii brațelor încordându-se, ca și cum fiecare pas era un efort de autocontrol. Era la un metru de mine, dar căldura corpului lui părea să-mi ardă pielea.
-Ce vă fac?” am întrebat, cu o îndrăzneală care ascundea tremurul din voce. Am ridicat bărbia, provocându-i, și am simțit apa alunecând pe pieptul meu, fiecare picătură ca o mângâiere.
Matei a scos un sunet jos, aproape un mârâit, și a făcut un pas spre mine.
-„Ne înnebunești,” a spus el, direct, ochii lui coborând pe corpul meu înainte să se ridice iar, plini de o foame care mi-a tăiat răsuflarea.
Am râs, dar sunetul era încordat, încărcat.
-Și voi ce-mi faceți mie?” am zis, simțind cum fiecare nerv din corpul meu era în alertă. Alex s-a apropiat și mai mult, acum atât de aproape încât îi simțeam respirația fierbinte pe umăr. M-a privit în ochi, apoi în jos, și a înjurat încet.
-„Vreau să te ating,” a spus el, fără ocolișuri, vocea lui ca o lovitură. „Spune-mi că și tu vrei.” Degetele lui au plutit deasupra apei, la câțiva centimetri de coapsa mea, așteptând, dar tremurând de nerăbdare.
Matei era în spatele meu acum, atât de aproape încât îi simțeam pieptul aproape lipit de spatele meu.
- Spune-i,” a murmurat el la urechea mea, buzele lui atât de aproape încât mi-au atins pielea. „Sau o să înnebunim amândoi.” Mâna lui a alunecat pe brațul meu, o atingere ușoară, dar care a trimis un val de electricitate prin mine.
Eram prinsă între ei, trupul meu vibrând de dorință, fiecare respirație o luptă. Aerul îmi mângâia pielea goală, dar privirile lor, atingerea lui Matei, apropierea lui Alex – asta era ceea ce mă dezbrăca cu adevărat.
-Atunci atingeți-mă,” am șoptit, cuvintele scăpând înainte să le pot opri, și în clipa aceea, am simțit cum aerul s-a spart ca sticla.
Alex a gemut, mâna lui găsindu-mi talia , degetele strângând ferm, dar controlat, ca și cum se temea să nu mă spargă. Matei și-a lipit pieptul de spatele meu, mâinile lui alunecând pe umerii mei, fierbinți și sigure. Trupurile noastre aproape lipite, și tensiunea fizică dintre noi era ca o furtună gata să erupă.
-Ești sigură?” a întrebat Matei, vocea lui un amestec de dorință și reținere, dar degetele lui strângeau mai tare, trădând cât de mult voia să audă un „da”.
Am închis ochii, simțind apa, mâinile lor, dorința care mă consuma.
-Sunt sigură,” am spus, și în clipa aceea, plaja izolată a devenit un loc unde nu mai existau reguli, doar noi trei și focul care ne mistuia.
Stelele străluceau deasupra, dar plaja izolată era un foc viu, cu nisipul cald lipindu-se de pielea noastră goală ca o a doua natură. La 40 de ani, trupul meu era în flăcări, fiecare nerv urlând de dorință. Eram toți trei goi, întinși pe nisip, cu valurile bătând în fundal ca un ritm al dracului de păcătos.
Alex era deasupra mea, cu pieptul lui ud lipit de al meu, respirația lui fierbinte lovindu-mi gâtul.
-La naiba, vreau să te fut până nu mai știi de tine,” a mormăit el, vocea lui groasă, plină de o nevoie animalică. Mâinile lui mi-au prins sânii, degetele strângând tare, aproape dureros, dar al naibii de bine. Am gemut, arcuindu-mi spatele, nisipul zgâriindu-mi pielea în timp ce îmi împingeam șoldurile spre el.
-Fă-o, atunci,” am zis, cu o voce care abia ascundea cât de mult voiam asta. Am întins mâna și l-am simțit pula, tare și pulsând. A scos un geamăt, ochii lui închizându-se pentru o secundă, ca și cum atingerea mea l-ar fi ars.
Matei era în spatele meu, genunchii lui în nisip, cu mâinile pe umerii mei.
-Ești al naibii de udă,” a spus el, dege... |