Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
| In loc de mic dejun |
Autor : pdtesticul - 2015-04-18
Citita de 6856 ori - Nota 6.01 (73 voturi) | |
|
Povesti din testicul:
Ma urc grabit in metrou. Mai am treizeci de minute la dispozitie sa ajung la munca. Stiti si voi cum e in metrou, ai impresia ca douazeci de minute in viata reala fac cat cinci de minute in metrou. Timpul se scurge foarte repede. E dimineata si e peak time. Pentru prima data de cand folosesc serviciile Underground, statia este navalita de o turma de oameni care incearca cat mai mult cu putinta sa se ticseasca in vagoane. Chestia asta cu ticsitul a fost cea mai buna chestiie care mi s-a putut intampla azi din ultimele saptamani, cu toate ca de obicei urasc la culme sa fiu o sardina. Trebuie sa merg vreo treisprezece statii pana la job asa ca ma rog sa pot rezista pana acolo.
Sunt prins in mijlocul vagonului. Ce noroc ca nu am vreo geanta cu mine sau ceva care sa ma incurce acum. Nici nu mi-am scos ochelarii de soare de pe ochi. Lumea incepe sa respire mai des, si aerul incepe sa se incalzeasca foarte rapid. In spatele meu stau doua doamne care se sprijina de mine. In fata mea, sau mai corect spus, aproape perpendicular cu mine sta un baiat in jur de vreo douazeci si patru de ani, imbracat intr-un costum gri, camasa alba, si cu parul de un blond inchis. Culoarea ochilor nu am reusit sa o identific, deoarece nu reuseam prin lentilele ochelarilor sa inteleg.
Am inceput sa-i inspir adanc mirosul. Avea un parfum mirific de frumos care-mi alinta regeste simtul olfactiv. Acest miros imi transmitea vibratii in tot corpul si iarasi am acel moment in care am senzatia ca in oricare clipa am sa fac ceva fara sa ma controolez. Acum simt ca mi-as dori sa-i sar in gat si sa il sarut cu pasiune. Niciodata nu am fost atat de atras de aceasta partea a unui barbat. Profit de faptul ca prin ochelari nu pot fi vazut de multi si ii analizez pielea. Intram in tunel. Lumea multa, caldura, senzatia de sufocare, parfumul lui, el, imi da o stare de lesin.
In tunelul care merge spre a sasea statie, metroul se opreste. "Stimati calatori, se pare ca vom sta blocati pentru cateva minute aici. Mi s-a transmis ca a avut loc un atentat de suicid la Embankment. Va rog sa va pastrati calmul si sper ca in scurt timp vom porni. Va multumim pentru intelegere" Ii multumesc si eu celui cu suicidul. Imi ofera mai mult timp aici, langa acest zeu. Inca sunt uimit cum de nu am facut vreo prostie sa-l sarut sau sa-l apuc de ceva. Offf nu mai rezist. Metroul se porneste brusc, eu ma las in "voia sortii" si ma sprijin in el. Ajung cu buzele pe gatul lui si-l ating sub forma unui sarut. Pieptul mi-e plin de adrenalina. Il vreau aici, acum, de fata cu toata lumea. Imi revin si ma apuc de bara de sus. El se se intoarce cu fata catre mine, imi zambezte ciudat de subtil si isi schimba mana in care se sprijinea. Dupa vreo cinci minute in care incercam sa savurez gustul care mi-a ramas pe buze si imaginea lui in fata mea, mirosul lui, se intampla ceva care ma socheaza. Simt ca cineva ma apuca de penis.
- Nu te misca... - imi zice foarte incet. Stai asa,
E el. Nu, nu cred. E el! Imi pierd mintile. Tot ce imi imaginez acum este cum se formeaza un ring aici in metro, iar eu stau jos cu el si ma sarut in nestire. Nu ma mai intereseaza daca intarzii la munca sau daca ma concediaza, nu-mi pasa de nimic. EU IL VREAU PE EL!!!
Casc ochii la el si imi strecor mana dreapta pe care o tineam in buzunarul de la sacou, la el in pantaloni. Imbulzeala asta este perfecta pentru ceea ce se intampla acum. Ii deschid usor fermoarul si imi introduc mana inauntru. Ii simt erectia. Mooor!!! El imi maseaza penisul si simt ca mai am putin si ejaculez aici in metrou. Se anunta. : " urmatoarea statie este Bond Street"
- Trebuie sa cobor, - ii spun, simtind cum regret atat de mult ceea ce scot pe gura.
- Si eu.
Oh Doamne!! Serios?!! Nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez acum.
- Vino cu mine.
Il urmez. Iesim din statie. Traversam strada. Intram intr-o cladire. Nici macar nu se intoarce la mine, nu scoate nici un cuvant, nimic. Intram intr-un birou pe care scrie Ian Harding. Probabil asa il... |
