Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Delicatese la Elysee |
Autor : belphegor - 2020-05-27
Citita de 4319 ori - Nota 7.86 (50 voturi) | |
|
Pierre era proaspăt student al scolii de arta culinara de la Paris. Fiind un pusti de doar 20 de ani avea nevoie de experienta asa ca pe timpul verii aplica la diverse restaurante pentru un stagiu de practica. Ritz sau Royal Monceau de exemplu erau doar niște vise dar acceptarea a venit tocmai de la.... Palatul Elysee, sediul administrației prezidențiale franceze.
Nu isi putea stăpâni fericirea pentru asa reușită.... A citit zile întregi despre istoria receptiilor oficiale si a diplomatiei culinare.
Culmea, nu isi imagina ca la palat si el va fi un fel foarte gustat sau daca vreti devorat....iar el se va infrupta cu delicatese....nu foarte culinare.
Stati liniștiti,nu e vorba de președinte.....Pierre nu avea niciodată ocazia sa fie aproape de el. Doar de departe putea sa privească vreo ceremonie sau banchet la care si el contribuise ca ajutor de bucatar.
Isi dadea silința sa fie cel mai bun, nu observase aproape deloc fabuloasele decoruri ale palatului.... Sau faptul ca și el era devorat din priviri. Si chiar era devorabil: la cei 20 de ani avea o frumusețe ce aducea a androgin, brunet, ochii aproape negrii....1,80 înălțime si un corp atletic, aproape de balerin (putem spune ca statul in picioare si alergatul printre mesele din bucătărie erau o forma de balet).
Daca înalții demnitari nu aveau cum sa admire acest superb baiat, el a fost remarcat de agenții de securitate : nu aveai cum sa rămâi indiferent la acel chip, la acel fund perfect bombat ce iesea din pantalonii de uniforma. Maurice, capitan in garda speciala era cel care il vizase. Si facea orice ca sa fie cât mai aproape de Pierre. Uneori se mai intalneau pe la colțul de la intrarea angajaților, in mica zona verde ce le era dedicata.
Tot glumind si Pierre incepuse sa il vada altfel....sa remarce bicepsii soldatului, pieptul, acel slit umflat.
Dorinta a devenit realitate la sedinta cu personalul de luni dimineața. Seful staff-ului vorbea in fata pe un podium. Pierre era in picioare, in ultimul rand. Maurice il privea din profil, admira acel corp drept, cu formele apetisante ale feselor. A primit un zambet dar apoi Pierre dupa o clipa de neatenție l-a pierdut din priviri. Bineînțeles ca nici el nu era atent la ședința. Il cauta cu privirea pe soldat....voia sa nu piardă acel contact vizual.
Era sa tipe atunci cand mana puternica a soldatului i-a prins fesele in maini. Erau in siguranță in acel colt retras, toti erau atenti la agenda săptămânii. Maurice putea sa framante bucutele tânărului in voie. Iar culmea tupeului chiar a bagat mana pe sub sacou in pantaloni gasind cea mai fina piele pe care ți-o poti imagina vreodata, fese ferme, cu mușchi tari dar in același timp rotunde si extraordinar de catifelate. Pierre era în extaz si ii era greu sa nu tremure. Nu a auzit decat : "la pauza, culisele scenei din sala de recepții!".
Parca trecuse o veșnicie pana la pauza.... Pierre a mers grăbit spre acea camera retrasa după scenă. Ii batea inima de parca era o locomotivă....fesele inca simteau palma mare ce le mangaiase și strânsese mai devreme.
A intrat timid....nici macar respirând....Maurice l-a imbratisat pe la spate si i-a soptit "al meu esti, te vreau". L-a întors si nici macar nu l-a lăsat sa scoată un cuvant, sarutul a fost devorator, buzele se luptau sa prinda cat mai mult din gura celuilalt.
Pentru un soldat, Maurice nu a fost deloc vigilent... |
