|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Contele din Transilvania (1) | Autor : trestian28 - 2012-12-02
Citita de 6874 ori - Nota 8.02 (176 voturi) | | | Petrisor conducea extrem de concentrat de mai bine de trei ore, dar o ploaie deasa aproape ca-l impiedica sa sofeze. Suvoaiele de apa, ca o perdea, se scurgeau fara contenire, iar stergatoarele de parbriz nu mai faceau fata.
- Nici nu se pune problema sa ne oprim. Daca ne oprim, pierdem avionul!
- Petrisor, acuma pe bune, daca plecam mai devreme de acasa, ajungeam in timp util la aeroport!
- De parca puteam sa ghicesc ce potop se va porni!
- Dupa cum toarna cu galeata, in mod sigur nu o sa ajungem la timp!
- Adelin, ce bine te pricepi tu sa incurajezi! Multumesc frumos!
Ploaia care se intetise l-a obligat pana la urma pe Petrisor sa traga pe dreapta si sa astepte ca potopul sa se mai domoleasca.
- Baga-mi-as pula in ea de ploaie nenorocita! injura Petrisor printre dinti si izbi furios cu pumnul in volan. Cred ca ne-am ratacit! Ne-am impotmolit in fundul asta de lume cacacios.
- Petrisor, uite acolo o lumina!
Petrisor s-a aplecat sa vada mai bine printre stergatoarele care se zbateau neputincioase pe parbriz. Cu greu a zarit o dara de lumina care venea de la un stalp de iluminat . Acesta marginea o alee care ducea probabil spre o proprietate. Petrisor s-a hotarat sa iasa si sa cerceteze locul.
- Am sa ies ca sa aflu care e drumul spre aeroport.
- Ai innebunit? Draga, o sa te uzi pana la piele!
Petrisor a deschis portiera si imediat rafalele de poaie au navalit in masina.
- Inchide mai repede portiera!
- Asta incerc sa fac!
Petrisor s-a indreptat grabit catre o mica casa, disparand din raza vizuala a lui Adelin. Asteptarea nu a fost prea lunga. Petrisor s-a intors alergand si leoarca de apa fiind, s-a trantit pe scaunul sau.
- Ai gasit pe cineva?
- Un batranel fara chef de vorba.
- Si ai aflat unde naiba ne aflam?
- Da, la cinci minute de aeroport! Cu un pic de noroc putem prinde avionul. Trebuie sa o luam pe drumul din dreapta. E o scurtatura care ne duce direct la aeroport!
- Bine, dar e un drum de tara!
- Vad si eu, dar asa mi-a spus tipul...
Desi ploaia a mai scazut din intensitate era inca destul de deasa ca sa reduca mult din vizibilitate. Masina a demarat si a luat-o pe drumul din dreapta. In scurt timp au depasit un indicator fara sa-l zareasca.
- Ai vazut? Parca am trecut pe langa ceva!
- N-am vazut nimic!
- Ce naiba scria pe tabla?
- Ti-am spus ca n-am vazut nimic!
- Pun pariu ca indica o proprietate privata! Sunt sigur ca nu am luat-o pe drumul cel bun!
- La dracu! Atunci treci tu la volan! Si nu mai fa pe atotstiutorul!
- Nu te mai enerva asa, iubi!
- Cum sa nu ma enervez? Sunt cu nervii la capatul rabdarii si tu ma cicalesti ca o soacra!
- Atentie, Petrisor!
Masina a sarit de doua ori, s-a rotit in aer si a izbit cu putere un copac, dupa carea a aterizat pe o parte.
- Dragostea mea! Adelin, te simti bine? Esti intreg?
- Cred ca da! Ma simt ca si cum a trecut peste mine un tavalug !
- Slava Domnului! Bine ca am scapat intregi! Esti sigur ca n-ai patit si altceva?
- Afara toarna cu galeata, am pierdut avionul si colac peste pupaza ne-am ratacit. In afara de asta, totul e minunat!
Buzele celor doi s-au intalnit, s-au imbratisat cu caldura si s-au sarutat fierbinte cateva minute.
- Adelin, hai iubire, nu mai fii bosumflat! Iti jur ca omul ala mi-a zis s-o iau pe drumul asta!
- Poate c-ai inteles gresit...
- Zau, dar chiar de drumul asta mi-a zis!
- Oricum, faptul e consumat! Trebuie sa iesim cumva din masina asta si sa cerem ajutor.
In masina s-a istalat linistea pret de cateva minute, iar cei doi judecau in tacere situatia in care se aflau, cautand disperati o solutie. In timpul acesta ploaia rapaia constant si sacaitor in tabla sifonata a masinii.
- Trebuie sa cautam un ajutor.
- O sa ma intorc la tipul ala care ne-a trimis pe drumul asta nenorocit!
- Nu! Nici sa nu te gandesti! Mai bine o iei tot inainte....
- Afara toarna cu galeata... nu poti sa vezi nimic !
- Asculta, nu vreau sa mai ramanem ca prostii in harbul asta, asteptand sa se intample o minune!
Chiar in acel moment farurile unei masini au strapuns intunericul, reflectandu-se in parbriz. Cei doi barbati s-au privit dezorientati. Masina s-a oprit langa ei, s-a deschis portiera si o silueta s-a indreptat catre masina accidentata.
- Ca tot vorbeam de minune!
Silueta s-a aplecat catre interiorul masinii. Era un barbat de vreo 30 de ani, brunet, proaspat ras si foarte ingrijit.
- E cineva ranit aici?
- Suntem doi si se pare ca am ramas intregi, a raspuns Petrisor.
- Probabil ca suntem pe proprietatea dumneavoastra? Vezi, Petrisor, ca am avut dreptate!
- Mai intai sa incerc sa va scot de acolo. Sper ca portiera asta o sa se deschida. De masina ne vom ocupa mai tarziu.
Cei doi, ajutati de barbatul necunoscut au iesit din masina, dar au fost imediat facuti leoarca de ploaia ce nu se mai oprea.
- V-ati udat pana la piele si riscati sa raciti. Urcati repede in masina mea.
Barbatul i-a condus catre un SUV impozant, un Land Rover de culoare neagra.
- Intrati inautru si va rog sa luati loc!
Inainte de a urca Petrisor a mai aruncat o privire catre masina sa. Toate cele 4 pneuri pareau ca au explodat. Chestia asta i s-a parut destul de neobisnuita. Pe una din roti ramasese agatata o bucata de lemn, care probabil ca a fost cauza accidentului. La lumina farurilor, Petrisor a observat ca bucata de lemn era plina cu niste cuie mari de fier. Era din ce in ce mai ciudat, dar nu a spus nimic si a urcat in masina.
Adelin care se urcase deja, a inceput sa strige nelinistit vazandu-l pe Petrisor:
- Asteptati un pic! Si bagajele noastre?
- Daca o sa va intoarceti sa le luati acum o sa raciti in mod sigur, la cat de tare ploua si cat de rece e afara! Deja sunteti complet uzi! Dupa ce ploaia se va opri ne vom intoarce sa le recuperam. Nu riscati nimic. Pe drumul asta pustiu nu trece nici naiba!
- Bine, dar nu avem cu ce sa ne schimbam! Suntem uzi pana la piele! a incercat sa protesteze Adelin
- Nici o grija! Acasa am haine suficiente cu care sa va schimbati. In plus vad ca sunteti destul de obositi si cred ca aveti nevoie de putina odihna.
- Sunteti tare amabil, domnule draga!
- La naiba, Petrisor! Am lasat laptopul in torpedou! Sper sa nu dispara!
Strainul a demarat, Land Roverul pornind in noapte catre necunoscut.
- Sunteti asteptati undeva?
- Ei.. mda, cam am fi... ma rog, nu mai conteaza...
- Daca aveti nevoie, puteti sa telefonati de la mine.
- De fapt, ne grabeam sa pridem zborul de Italia din seara asta. Plecam acolo in vacanta.
- Avionul decoleaza peste exact 30 de minute!!
- Cred ca ati ratat cursa. Aeroportul e la 30 de minute de aici cu masina! Exact in directia opusa.
- Am avut dreptate! suspina Adelin.
- Dar de ce va ingrijorati? Puteti prinde cursa de maine seara! Biletele sunt oricum valabile si puteti face rezervarea prin telefon de la mine de acasa.
- Sa dea Domnul sa fie asa!
Petrisor arunca o privire catre Adelin si parea ca voia sa-i spuna ceva. Dar acesta statea zgribulit de frig fara sa inteleaga ce voia prietenul sau. Cei doi puteau acuma sa-l vada ca lumea pe salvatorul lor. Acesta era un barbat extrem de bine, brunet, intre 30 si 35 de ani. Arata foarte elegant cu pardesiul sau negru din stofa fina si palaria cu boruri mari, care-i umbreau discret fata barbierita de curand. Ochii sai mari de un albastru profund si patrunzator straluceau de sub borul palariei.
- Stimate domn, nu o sa putem niciodata sa va multumim indeajuns! a spus Petrisor pentru a sparge tacerea care devenise stanjenitoare. Ce ati facut pentru noi este...
- N-aveti pentru ce sa-mi multumiti! Asta tine de solidaritatea dintre soferi.
- Am placerea sa ma prezint: Petrisor Dinculescu, iar tovarasul meu e Adelin Popa.
- E o adevarata placere sa va cunosc. Voi doi sunteti foarte...simpatici.
Domnul nu si-a putut retine un suras siret pe care cei doi din spate l-au remarcat in oglinda retrovizoare.
- Evident, circumstantele nu sunt prea fericite. Eu sunt Contele Michael Palffy.
- Un conte! lasa sa-i scape lui Adelin, profund impresionat.
- Eh! Un conte modest, care in afara de acest titlu nobilar atat de vechi a mostenit aici in Transilvania numai ruine. Dupa revolutie, statul roman s-a oferit sa retrocedeze familiei mele o parte din proprietatile si din averea pe care am avut-o inainte de venirea comunistilor. Din pacate dupa 50 de ani de comunism s-a ales praful de tot. Fiind unicul mostenitor al familiei am venit in Romania cu foarte mari sperante. Palatele noastre sunt o ruina, fabricile si bancile au disparut. Am mai ramas cu cateva proprietati agricole si cateva sute de hectare de padure si pasuni, in munti. Evident ca pentru a le pune in valoare si a le face sa produca trebuie investiti foarte multi bani. Cand am venit aici din Anglia, am crezut ca a dat norocul peste mine si ca in scurt timp voi deveni nabab. In schimb am devenit un fermier care trudeste 12 ore pe zi, de sase ori pe saptamana, tot anul!
- Bine, dar un titlu nobiliar atat de renumit e intotdeauna important si valoros!
- Va rog sa-l scuzati pe Adelin! Mereu a fost extrem de impresionat de titlurile de noblete!
- OK, dar as vrea sa-mi spuneti simplu Misha, asa cum ma striga toti prietenii.
- Suntem fericiti sa facem cunostiinta, Misha!
- Cand vom ajunge la castel, personalul meu va pregati o camera anume pentru voi. Am spus o camera pentru ca presupun ca vreti sa stati impreuna. Sper ca nu va deranjeaza asta?
- Nicidecum! Dar e deranjul prea mare! Poate putem sa stam la hotel sau la o pensiune!
- Aici la tara? Ma faceti sa rad! La mine o sa faceti un dus fierbinte, iar apoi personalul o sa va serveasca cina si o sa va usuce hainele astea de pe voi.
Petrisor a ramas tacut cateva momente, apoi a spus:
- Cel mai urgent avem nevoie de un telefon sa chemam un service pentru depanarea masinii si apoi mai vedem...
- Petrisor, dar eu va ofer ospitalitatea mea din toata inima! Sper ca nu ma veti insulta cu un refuz!
- Nu, dar eu..., eu nu am avut intentia sa va jignesc! Departe de mine asa ceva si regret daca ati inteles asta! Pur si simplu am vrut sa spun ca nu vrem sa abuzam de amabilitatea dumneavoastra. Mii de scuze!
- Nici o problema! Iata si castelul meu!
Vazand castelul acela vechi, partial ruinat, imens si intunecos Petrisor s-a cutremurat! Era decorul ideal pentru un film de groaza! Gotic! Contele a coborat din masina facand-le semn sa-l urmeze.
- Doamna Berta o sa va conduca la camera voastra.
In holul imens al castelului au fos... |
 |
|
|
|
|
|
|
