Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Sectia de psihiatrie |
Autor : slingblade - 2015-06-13
Citita de 11504 ori - Nota 7.85 (72 voturi) | |
|
Asistentul ma conduce pe holurile albe spre o destinatie necunoscuta. Deocamdata sunt liber si merg de buna voie in fata lui. E prima data cand sunt intr-un spital de psihiatrie si nu stiu la ce sa ma astept. Pana acum am fost la triaj unde m-au diagnosticat cu episod psihotic acut. Din punctul meu de vedere sunt perfect normal. Atat doar ca nu pot sa dorm bine noaptea.
Pe masura ce mergem trecem prin cateva usi care sunt incuiate si in curand imi pierd orientare si nu imi mai dau seama unde ne aflam. Peste tot sunt aceleasi usi, aceleasi holuri albe si acelasi miros de dezinfectant specific spitalelor. Deodata ma atinge pe umar si imi face semn sa intru pe o usa laterala.
Inauntru statea o asistenta la o masa in spatele unul monitor. Arunc o privire prin jur si imi dau seama ca aici pacientii isi schimba hainele la internare. Asistentul poarta un dialog scurt in urma caruia stabilesc ce marime de uniforma ar trebui sa port. Asistenta sugerase 46 dar el pare nemultumit si cere un 42. Deasemenea ii spune si diagnosticul intrucat se pare ca culoarea uniformelor difera in functie de asta. In final imi pune in brate niste pantaloni si o bluza cu maneca scurta, asemanatoare cu cele ale medicilor stomatologi. Ambele albastre. Apoi imi indica un panou dupa care sa ma schimb. Sunt instruit sa nu pastrez nimic din hainele cu care sunt imbracat acum.
Uniforma e facuta dintr-o panza groasa si putin aspra. Este evident ca a mai fost purtata dar pare curata. S-a dovedit ca asistenta a avut dreptate intrucat marimea 42 este ingrozitor de stramta. Cand ma plang ma lovesc de refuzul asistentului care imi spune sa ma grabesc. Cu chiu cu vai reusesc sa imbrac ceea ce se dovedeste a fi o uniforma perfect mulata.
Ma incearca un sentiment ciudat cand simt panza aspra pe corp. Incep sa constientizez ca am devenit un pacient psihiatric fara nici un cuvant de zis, o bucatica din acest spital de nebuni. Reusesc cu greu sa ma aplec sa ridic adidasii din cauza pantalonilor stramti, si dupa ce ii dau asistentei ne continual drumul pe coridoare.
Fara sa vreau ma gandesc ce s-ar intampla daca as lua-o la fuga. Cu siguranta m-as opri la prima usa incuiata. Iar pe deasupra pastilele care mi le-au dat la triaj incep sa isi faca efectul pentru ca ma simt secatuit de puteri. Dar calatoria se apropie de sfarsit cand asistentul imi arata o usa laterala pe care trebuie sa intru.
Inauntru este intuneric iar dupa ce aprinde lumina vad ca in camera fara ferestre se gaseste doar un pat. In mijlocul camerei. Patul, evident din fier si foarte solid are doua randuri de catuse de piele la capete. Incep sa ii explic ca nu e nevoie de asa ceva dar imi spune ca este doar un regulament, asa se procedeaza in prima noapte in cazul diagnosticului meu. Mai ales ca atunci cand efectul pastilelor va trece va fi mai bine sa fiu imobilizat. Ulterior in functie de evolutie voi fi mutat.
Mi se pare ciudat cand imi spune sa ma intind pe burta, dar motiveaza ca asa e mai usor sa se faca eventualele injectii. Oricum eram atat de slabit ca nu am mai gasit energia sa argumentez.
Catusele sunt din piele, foarte masive, facute sa fie purtate timp indelungat fara sa provoace rani. Iar sistemul de inchidere este mult mai sigur decat orice am vazut vreodata in sex-shop-uri.
Ma intind pe pat si imi asez incheieturile mainilor exact in catuse. Cu o dexteritate remarcabila asistentul leaga curelele. Patul este lung si trebuie sa stau cu mainile intinse ceea ce este putin incomod din cauza bluzei foarte stranse care aproape ma impiedica sa respir. Materialul din care este facuta nu se intinde deloc, si cu toate ca a fost purtata de multi pacienti inaintea mea este destul de rigida.
Picioarele in schimb trebuie sa le departez. Am observat ca se poate regla distanta dintre catuse dar din nu stiu ce motiv ele sunt departate la maxim. Cu aceeasi dexteritate asistentul leaga ultimele doua curele. Pantalonii extrem se mulati iau practic forma picioarelor iar eu ma simt ca si cum as fi gol. Apoi se invarte multumit in jurul patului.
In momentul asta ma incearca si mai puternic un sentiment de neputinta, rusine si in final abandonare de sine. In pozitia actuala nu mai pot pastra nici o urma de demnitate.
Cand ajunge in dreptul capului se opreste iar eu ridic priviea care fara sa vreau se opreste intre picioare lui unde observ o imflatura enorma. Vazand asta el incepe sa rada si ma intreaba da as vrea sa o vad. Fara sa astepte un raspuns isi da jos pantalonii. Acum pula lui se afla deasupra capului meu. Raman blocat, fiind prima pula pe care o vad vreodata, in afara de a mea. Imediat dispare in spate si simt cum se urca pe pat.
Deodata ma apuca cu o mana de gat si imi sopteste sa nu tip. E incredibil cat de puternic este, sau cat de slabit sunt eu. Dau automat din cap in semn ca da. Deodata totul incepe sa aiba sens, plibarea lunga a avut scopul sa dea timp pastilelor sa isi faca efectul. Acum tranchilizat si imobilizat nu sunt decat o jucarie la dispozitia lui.
Se pare ca cunostintele sale farmaceutice sunt egalate de usurinta de a manipula pacientii cand din doua miscari imi coboara pantalonii cei stramti care pareau lipiti de mine. Imediat incep sa simt cum ma unge cu un soi de gel. Apoi simt pula lui cum incerca sa gaseasca intrarea. In acelasi timp mana din jurul gatului se strange putin, ca un avertisment tacut sa nu protestez.
In scurt timp pula nimereste intrarea dar sunt prea incordat ca sa poata intra. Imi sopteste sa ma relaxez, iar eu nu reusesc sa deschid gura sa ii explic ca e ceva involuntar. Imediat remarc ca deja nu mi-a mai trecut prin cap sa protestez, ci doar sa ma scuz pentru lipsa de cooperare. Deodata spre marea mea surpriza, pula lui aluneca inauntru pana la jumate, aparent fara efort. Se pare ca a impins exact cand am avut un moment de slabiciune. Dupa asta cu o miscare continua o introduce toata si ramane putin timp nemiscat.
Nu mai e nimic de facut acum. Ultima bariera a cazut. Incerc sa ma vizualizez in uniforma stramta care ma face sa arat ca un gay, imobilizat, penetrat, incuiat in aceasta camera fara ferestre in aceasta sectie incuiata din acest spital de psihiatrie inconjurat de garduri mai inalte ca la penitenciar. Ultima urma de vointa s-a topit si acum astept sa vad ce urmeaza. De parca nu as sti. Miscarile ritmice ma imping in pat regulat. Ciudat, dar simt doar o usoara amorteala unde pula lui cea mare se chinuie sa patrunda tot mai adanc. Probabil tot din cauza pastilelor, sau poate a folosit unul gel cu anestezic, din care auzisem ca ar exista.
Deodata miscarile cresc in intensitate si dupa cateva gemete se opreste. Acum imi e clar ca a terminat, si ca adanc in mine am sperma lui. Detaliile camere... |
