Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Fericirea deplina |
Autor : desire - 2009-09-17
Citita de 9545 ori - Nota 7.70 (46 voturi) | |
|
Probabil sunteti multi cei care ati avut de nenumarate ori un sentiment de neputinta si un nod in gat, o dorinta inexplicabila de a plange in hohote, dar si frustrarea datorata faptului ca lacrimile se incapataneaza sa apara, sa elibereze...
Am fost tarata de par si pusa sa stau in genunchi, mainile strans prinse in catuse si apoi legate cu sfoara de glezne atat de strans incat a devenit un chin mentinerea echilibrului. Cand simteam ca ma lasa puterile si cu siguranta nu voi mai rezista in pozitia cu pricina, simteam genunchiul lui in spate sprijinind sau mainile inlantuindu-ma. Si au inceput sa vina loviturile de bici din toate partile, cu o forta nesimtita si nebanuita pana atunci. Cu ultimele forte reuseam sa vad chiar si in intuneric urmele violete care semanau mai mult cu urme de gheare decat de bici. Cu fiecare lovitura in plus simteam cum ma parasesc puterile, mi se uscase gura si dintii mi se inclestasera pe manerul altui bici pe care il tineam in gura. Din cand in cand ii simteam dintii sfasiindu-mi spatele sau gatul, sau umerii, sau bratele si de fapt asta nu facea decat sa ma readuca in simtiri ca sa pot rezista in continuare.
Au inceput sa imi treaca prin minte franturi ale ultimelor evenimente, amestecate, fara sens, durerea fizica parea sa paleasca, imi mai simteam doar sanii arzand de lovituri pe care le simteam la fel de puternice ca in oricare alta parte a corpului. Nu aveau vreun tratament special, ci acelasi, la fel de dur. Fara pauzele de care ma bucuram inainte, fara la fel de multe cuvinte de incurajare, fara tandretea la fel de multa ca altadata. Dar in mod paradoxal...era ceea ce aveam nevoie si el stia.
Cei care au trecut prin asta stiu ca la un moment dat practic nu mai doare, ci doar arde. La fel si corpul meu: ardea si tremura sub lovituri, iar urmele vinetii se inmulteau. Stiti cum arata pielea care pare ca mai are putin si plesneste ca sa lase loc sangelui? Probabil ca imaginea ar fi tulburat cumplit, dar deja nu mai vedeam aproape nimic. Doar simteam. Si am auzit vocea: "Ma mai iubesti? Sau ma urasti? Da din cap daca ma iubesti". Am inclinat capul.
Si iar o serie de lovituri una dupa alta, ochii mi se umezisera deja, nu il mai aveam decat pe el ca punct de sprijin, nu ma mai interesa daca mai pot sta in pozitia respectiva sau nu, el nu m-ar fi lasat sa "alunec". Si am auzit din nou " Nici o lacrima....." Si alta serie de lovituri, mai dese, mai puternice, mai arzatoare.
Si atunci mi-am simtit toata fata inundata de lacrimi calde care nu se mai opreau si am devenit deodata asa de lucida incat mi-am amintit propriile afirmatii facute odata " Daca vreodata voi plange, sa stii ca lacrimile mele nu vor fi de durere sau de neputinta, ci vor fi lacrimi datorate intensitatii cu care voi trai si te voi iubi". I-am simtit sarutarile gustandu-mi lacrimile, deja simteam ca ma sfarsesc si era asa cum descrisesem: nu de durerea produsa de lovituri, ci de dragostea care simte... |
